1,845 matches
-
Moscova cine sînteți și ce vreți". Cu o cazma, a tras cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup schinarea. Colcăi de ură față de ARLUS". Deși om domol, Scarlat Carp s-a iuțit față cu răbufnirea umorală a piticului sovietic, cf. bancului, cel mai mare din lume: "Io-te-te! Ti trîntesc di nu ti vezi; cî n-am bout pișleag ca tini. Sî mî pupi unieva". Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar aveam înrădăcinat și bunul obicei de a mă pregăti serios pentru fiecare lecție. În felul acesta, cu ajutorul divin și pregătirea responsabilă, eram recunoscut ca un bun și sârguincios școlar. După ce eleva s-a ridicat luându-și ghiozdanul, a pornit domol spre școală. Intru în vorbă cu ea, bănuiam că avea în acea zi o teză dificilă și nu m-am înșelat. - Da, mi-a zis eleva, astăzi am o teză foarte grea! - Și ai învățat mult pentru teză, sau te-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ultimul pahar, îi cauza o oarecare instabilitate. Se despărțiră ca doi amici. Alex, deși ieșise la aer afară, se simți încălzit, de parcă ar fi avut în stomac un reșou incandescent. Până acasă, avea ceva drum de făcut. Porni cu pas domol. Străzile păreau a fi pustii dar, deodată văzu pe marginea unui trotuar un bărbat culcat pe spate, ținând zdravăn pe burtă o vioară. Dialoga cu un altul, aflat nu departe de el, și acela într-o stare asemănătoare. - Bețivule, îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vreo zece secunde de tăcere, i-a făcut semn lui Emily să mă conducă spre ieșire. Și am știut că primisem postul. 3 — Mie nu mi se pare că ai obținut postul, mi-a spus prietenul meu, Alex, cu voce domoală, În timp ce se juca cu părul meu, căci Îmi pusesem capul Îndurerat pe genunchii lui, să mă odihnesc după ziua aceea infernală. De la interviu mă dusesem direct la apartamentul lui din Brooklyn, nemaiavând eu nici un chef să dorm Încă o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puteam face decât să mă dau de ceasul morții gândind la ce aveam să port a doua zi. Kendra, cea mai drăguță din cele două fete cu care Împărțeam apartamentul, tot băga capul pe ușă și mă Întreba cu voce domoală dacă mă poate ajuta cu ceva. Ținând cont de faptul că amândouă purtau zilnic la serviciu o ținută vestimentară ultraconservatoare, am refuzat orice ajutor În materie de modă din partea lor. M-am tot preumblat În sus și-n jos prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că tipa asta nu era decât casieră Într-o sală de mese, și nu consilier la asociația Weight Watchers. Sau vreun redactor de modă. — Așa deci. Nu multă lume cumpără supă În ziua de azi, a zis ea cu glas domol În timp ce tasta cifrele la casa de marcat. — Mda, probabil că nu multă lume gustă Supă - cremă de moluște New England, am murmurat eu În timp ce Îmi treceam cardul de debit prin aparat și Îmi doream ca mâinile ei să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
hamburger?“ — Stai, că n-am terminat Încă. Ia uite aici. Și din punga lui maro au ieșit o mână de lumânări cu aromă de vanilie, o sticlă de vin roșu și două pahare de carton. — Glumești, am zis cu voce domoală, nevenindu-mi a crede că făcuse toate astea pentru mine, după ce eu anulasem Întâlnirea. Mi-a dat unul din paharele cu vin și l-a ciocnit cu al lui. Nu, nu glumesc. Doar nu-ți Închipui că nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să nu uit că nu trebuie să Îi zic „doamnă“, greșeală pe care o făcusem cu o săptămână În urmă și din cauza căreia era cât pe ce să fiu concediată. — Da, Miranda, Îmi pare rău, am răspuns eu cu voce domoală și cu fruntea plecată. Și În clipa aceea chiar Îmi părea rău, Îmi părea rău că vorbele ei nu Îmi rezonaseră În creier cu trei zecimi de secundă mai devreme, că Întârziasem să spun „Biroul Mirandei Priestly“ o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la sine folosind persoana a treia. Am respirat adânc. — Bună ziua, domnule Tomlinson. Miranda mi-a cerut să vă anunț că prânzul va avea loc la ora unu la Le Cirque. A zis că o să... — Iubito, a zis el cu voce domoală și calmă. Destul cu toate planificările astea, măcar pentru o clipă. Oferă-i unui om bătrân un dram de plăcere și povestește-i domnului Tomlinson totul despre viața ta. Vrei să faci asta pentru el? Spune-mi, draga mea, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înapoi În scaunul meu. Exact În clipa În care părul meu era pe punctul să ia foc, ochii aceia albaștri, nemiloși s-au oprit În sfârșit Într-ai mei. — Aș dori să Îmi dai haina, a zis ea cu glas domol și s-a uitat drept prin mine, iar eu mă Întrebam dacă ea se Întreba cine sunt, dacă m-a observat sau dacă Îi păsa că o persoană relativ străină se află aici pe post de asistentă a ei. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rapidă recapitulare mentală a dus la descoperirea că nimic nu lipsea, nimic nu fusese pus În alt loc decât cel obligatoriu, nimic nu fusese gătit incorect. Care era problema ei? — Păi, ăă, e prânzul tău, am zis eu cu glas domol, În efortul sincer ca tonul meu să nu pară sarcastic, lucru extrem de dificil, ținând cont de faptul că declarația În sine era evident sarcastică. E ceva În neregulă? Dacă e să fiu sinceră, cred că buzele ei abia dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
drumul cel bun pentru cariera de redactor, am zis eu cu un zâmbet triumfător. — În cinstea viitorului tău! a zbierat Lily fără a detecta vreo urmă de sarcasm În diatriba mea. S-a abțiguit rău, a zis Alex cu glas domol și a privit-o pe Lily cu aerul cuiva care se uită la o rubedenie care zace bolnavă pe un pat de spital. Eu am ajuns aici Împreună cu Max la fix, el a plecat deja, dar ea trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să poată vedea În direct cum se manifestă. Toate eforturile pe care le depusesem ca să procedez cu precauție au Început să mi se pară supraomenești, așa că am inspirat adânc și am plonjat. — E nebună, Emily, am zis eu cu glas domol și liniștit și mi‑am dorit să fie de acord cu mine. Nu tu ești de vină, ea este. Este o femeie frivolă, meschină și crudă, care are tone Întregi de haine superbe și nimic altceva. Fața lui Emily s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
al muzeului să organizeze dineul În galeria dorită de Miranda și, surescitată și Încântată, a sunat‑o pe Miranda să‑i dea vestea cea mare. Ghici ce s‑a Întâmplat când... — S‑a răzgândit, evident, am zis eu cu voce domoală și am ghicit iritarea ei. A decis să facă exact ceea ce sugerase Linda de la bun Început, dar numai după s‑a asigurat că toată lumea s‑a dat cu capul de toți pereții pentru ea. — Exact. Ei bine, asta m‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai mult. Tu ești asistenta mea, tu ești persoana pe care am ales‑o eu să rezolve treburile la Paris, tu ești cea care ar trebui să mă ții la curent cu toate astea. Cosmeticianul a Întrebat‑o cu glas domol, În englezește, dacă dorește să rămână singură cu mine câteva momente, dar ea nici nu l‑a băgat În seamă. — Este ora douăsprezece acum și trebuie să plec peste patruzeci și cinci de minute. Vreau să am până atunci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ducă dracului În loc să fie furioasă. — Da. Mi‑a cerut să‑ți spun că angajamentul tău a luat sfârșit pe loc și că ea ar dori să pleci de la Ritz Înainte să se Întoarcă de la prezentare. A spus‑o cu voce domoală și cu o nuanță de regret, pricinuit poate de ideea numeroaselor ore și zile și săptămâni pe care trebuia acum să le petreacă În căutarea și instruirea unei noi asistente, dar aveam impresia că, nu știu cum, parcă se ascundea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a se contura în forme. Olga i se părea completarea Teclei. Avea toate calitățile ei, dar colorate mai viu și, în ochii ei, sub scânteierile șăgalnice, parcă palpita o umbră sentimentală. Clătina din cap, să-și alunge închipuirile, și rosti domol: ― Prea târziu... 7 ― Domnu Titu... Ghici ce surpriză am să-ți fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l în antreu. Nu ghicești?... Atunci poftim încoace! Titu Herdelea tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu. Era, firește, în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care ar putea crede că vrea să se laude cu cunoștințe boierești. ― Îți pare bine că scapi de oaste? întrebă apoi într-o doară. ― Rău nu mi-a fost nici la regiment, n-am ce mă plânge, zise Petre Petre domol și grav. Dar, de, tot mai bine-i acasă, că, vedeți dumneavoastră, omul de la țară... Se încurcă și tăcu. ― Desigur, continuă Titu, ca să-l scape din încurcătură. Tot omul trage la căsuța lui, la pământul lui... Ceva avere ai, pămînt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uliță, faci la stânga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. Acolo șade. ― Bine, Marioară, mulțumesc și să-ți jucăm curând la nuntă! zise Titu, ciupind-o galant de obraz. ― Să dea Dumnezeu! răspunse fata mai domol și roșind puțin. Schimbul de cuvinte mai învioră pe Titu Herdelea. Coti la stânga pe ulița satului. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pământul s-a zbicit. Îi venise în minte să facă mai întîi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Orbișor, împins de spate de către plutonierul care răcni: ― Să mi-l bagi la arest, jandarm, până i-o veni din nou rândul să stea de vorbă cu mine! Până să se întoarcă jandarmul din fundul curții, Boiangiu se adresă mai domol celorlalți: ― Mă, spuneți care ați furat! Spune, mă, cu binele, că vă băt până storc și sufletul din voi! Țăranii tăgăduiau cu desperare. Atunci șeful, mai întărîtat, strigă lui Mogoș: ― Aide tu, ăl mai țanțoșul... Poftim înlăuntru! ― D-apoi că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
O, de ce? făcu Nadina, întinzîndu-i mâna. Nu mi-ai făcut nimic. Se poate? Coborând treptele, Platamonu bâigui în sine, amărît: "Bine am nimerit-o, n-am ce zice! Bravo mie!" 8 Marți după-amiază începu o ploaie măruntă, rece. A început domol ca să ție lung, ca ploile adevărate de toamnă. Gogu Ionescu venise cu Eugenia la dejun, la Amara. A fost o masă veselă, sfârșită cu planurile de întoarcere la București. El trebuie să fie joi negreșit în capitală. Nu poate întîrzia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zicîndu-și amuzat: Ce nostim ar fi să adorm așa!" Din când în când însă trăgea din țigară schițând câte un rotocol de lumină roșiatică. Deodată i se păru că o ușă s-a deschis și s-a închis atât de domol, că nici nu i-a auzit zgomotul. Ascultă o clipă, apoi, nemaiputîndu-și stăpâni răbdarea, se ridică brusc în picioare. Jilțul se lovi de perete cu zgomot lânced de vată. Se uită întîi în stânga, spre iatacul Nadinei, pe urmă în dreapta. Pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Stați acasă, și leneviți, și văitați-vă!... Cine-i harnic și cumpănit poate să trăiască din munca cinstită... ― D-apoi că nimeni nu șade, cucoane, că muncim toți destul, dar și dumneavoastră trebuie să ne mai ajutați! zise Serafim Mogoș domol și hotărât. ― Eu la tocmeală nu stau cu nimeni și nici nu vă rog! spuse bătrânul Miron aspru. Pământ să fie, că brațe de muncă se găsesc cu miile! Dacă voi nu vreți să munciți, vom aduce oameni din Transilvania
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toiul muncilor. Și așteptând gurile se osteneau. Unii spuneau că prefectul vine să împartă pământuri, că tot așa s-a întîmplat și într-alt județ și s-au liniștit creștinii și s-au apucat de lucru. Alături însă alții vorbeau domol despre ce-au făcut oamenii în Teleorman, cum s-au sculat cu mic, cu mare, cum au izgonit pe toți boierii și au ajuns ei stăpâni pe toate. ― Altfel de oameni sunt pe acolo, mormăi un glas amărât. Nu ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fundul inimii. Pe drum mai întîlniră ici-colo oameni care se sfătuiau și care de asemenea se luară după dânșii. În bătătura cârciumii barem era bâlci. Până și femei, și copii căscau gura amestecați prin mulțimea înfrigurată. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. Numai uneori țâșnea cîte-o vorbă tare, ca un strop într-un nor încărcat, stârnind uimirea și întoarcerea capetelor. ― Înăuntru care sunt? întrebă Vasile Zidaru, auzind zgomot din cârciumă. ― Apoi sunt mulți, răspunse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]