49,733 matches
-
în pământul Moldovei, "la Tescani" - împreună cu "soția mea". Aceasta este actualitatea permanentă. Și dacă nu o scriem, răspicat, brusc, "din senin", ca să pară "o bombă", poate că nu mai are efect, în noianul de efemere, unele jalnice, "actualități românești". "Ultime dorințe. Subsemnatul George Enescu din București strada General Manu 16 îmi exprim dorința ca să fiu înmormântat la Tescani, Județul Bacău alături de soția mea. George Enescu. Tescani 14 iulie 1946" (Casa T.): așa a scris genialul martir, cu mâna evident măcinată de
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
Și dacă nu o scriem, răspicat, brusc, "din senin", ca să pară "o bombă", poate că nu mai are efect, în noianul de efemere, unele jalnice, "actualități românești". "Ultime dorințe. Subsemnatul George Enescu din București strada General Manu 16 îmi exprim dorința ca să fiu înmormântat la Tescani, Județul Bacău alături de soția mea. George Enescu. Tescani 14 iulie 1946" (Casa T.): așa a scris genialul martir, cu mâna evident măcinată de artroză. Ca și scrisul, despre care un grafolog i-a spus că
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
cu mâna evident măcinată de artroză. Ca și scrisul, despre care un grafolog i-a spus că este al unui jupuit de viu (caracterizare admisă de Enescu: (Gavoty, 182). Orice muritor, dacă "lasă" - cum se zice - cu "limbă de moarte " dorința lui, aceasta i se respectă; altfel - știe românul încă din străbuni, și dacă nu o mai știe, să i-o reamintim - este mare blestem pe capul urmașilor. Numele lui "George Enescu" este rostit de toate buzele fețelor cultivate din întreaga
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
de succes comercial asigurat, care atrage "și turiști străini". Rapsodiile române ale lui te întâmpină în unele mari magazine occidentale, inaugurează congrese internaționale, "ne mândrim" că în Larousse (1995) este menționat ca "violoniste et compositeur roumain". Iar umila lui "ultimă dorință" nu se poate învrednici nici actuala Românie să i-o îndeplinească? Oare cu ce drept a fost uitată dorința aceasta. Mi se asociază "dorința" lui cu disperatele strigăte de durere ale altui mare exilat, Nicolae Bălcescu, care se tortura la
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
occidentale, inaugurează congrese internaționale, "ne mândrim" că în Larousse (1995) este menționat ca "violoniste et compositeur roumain". Iar umila lui "ultimă dorință" nu se poate învrednici nici actuala Românie să i-o îndeplinească? Oare cu ce drept a fost uitată dorința aceasta. Mi se asociază "dorința" lui cu disperatele strigăte de durere ale altui mare exilat, Nicolae Bălcescu, care se tortura la Palermo, că nu i se îngăduise măcar să vină să moară pe pământul unde se născuse: "le e teamă și
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
mândrim" că în Larousse (1995) este menționat ca "violoniste et compositeur roumain". Iar umila lui "ultimă dorință" nu se poate învrednici nici actuala Românie să i-o îndeplinească? Oare cu ce drept a fost uitată dorința aceasta. Mi se asociază "dorința" lui cu disperatele strigăte de durere ale altui mare exilat, Nicolae Bălcescu, care se tortura la Palermo, că nu i se îngăduise măcar să vină să moară pe pământul unde se născuse: "le e teamă și de un cadavru..." (Scrisoarea lui
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
nu i se îngăduise măcar să vină să moară pe pământul unde se născuse: "le e teamă și de un cadavru..." (Scrisoarea lui Bălăceanu către Ion Ghica). Nu uit că am scris (în România literară, 1984, 17, nr. 36) șí despre "dorința" acestui tragic exilat și pe care nu s-a învrednicit nimeni să-l caute realmente, în criptele Capuccinilor din Palermo. S-a reușit asta, pentru osemintele lui Nicolae Titulescu (care erau tot în Franța), fiindcă, după decembrie 1989, un tenace-întru-aceasta
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
mare artist el însuși -, împreună cu Ministerul de Externe și alte ministere odată sensibilizate și, de ce nu, însăși Președinția României. Vor ști să obțină, de la Statul francez, de la actualul Președinte al Franței, atât de favorabil nouă, îngăduința de a satisface "ultimele dorințe" ale unui geniu al omenirii, care a dorit atâta lucru măcar, ale auto-exilaților George Enescu și Maruca, soția sa. Dacă am mai fi în "Epoca de aur", poate că aș fi înțeles că nu era încă de dorit un asemenea
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
cimitirul satului, în "capela", de fapt bisericuța familiei, din "1769", nu așteptând cine știe ce fonduri pentru construcții monumentale ori pentru restaurări mărețe. Presupunând că nu s-ar recunoaște valoarea intrinsecă a "unor oseminte", este indubitabilă valoarea lor simbolică, precum și importanța respectării dorinței ființelor din care provin. Cine ar invoca argumentul că asemenea nume ilustru este mai nimerit să se afle printre alți iluștri francezi (uneori, rari, șí străini) se poate liniști: ar mai exista acolo încă un cenotaf printre altele. Dar ce
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
a vrut să revină cel puțin resturile trupului neînsuflețit: să se îngăduie, să se poată, acum! Este o temă de actualitate? Da! Și promit (bine ar fi s-o facă și mulți alții!) să nu las să se uite această "dorință", până când ea nu se va realiza cât mai curând. Trebuie pus "tot sufletul" în aceste insistențe, căci: Orice lucru îl faci, trebuie să-l faci cu tot sufletul" (G. Enescu, apud Drăghici, 173). Să rămână o veșnică actualitate pentru toți
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
se va realiza cât mai curând. Trebuie pus "tot sufletul" în aceste insistențe, căci: Orice lucru îl faci, trebuie să-l faci cu tot sufletul" (G. Enescu, apud Drăghici, 173). Să rămână o veșnică actualitate pentru toți cei care cunosc "dorința" lui Enescu și a soției, pentru toți cei care pot să i-o îndeplinească, pentru toți cei care au trecut pe la Tescani, care s-au bucurat de ospitalitatea casei lui și a Marucăi - până când vor fi aduși aici, în pământul
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
Am curățat-o de boli, (Umflă balonul.), de flagele, (Umflă balonul.) de războaie, (Umflă balonul.) Am spălat-o, am șters-o, am curățat-o, am făcut-o rotundă și armonioasă. (Umflă balonul.) și i-am dat o pace și o dorință de cunoaștere nețărmurită. (Umflă balonul.) îndrăzneală... Spirit de aventură... (Umflă balonul...) Dorință de a căuta, de a-și depăși propriile limite... (Balonul începe să se umfle îngrijorător.) Acum e gata să intre în noua eră poate de cucerire a spațiului
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
războaie, (Umflă balonul.) Am spălat-o, am șters-o, am curățat-o, am făcut-o rotundă și armonioasă. (Umflă balonul.) și i-am dat o pace și o dorință de cunoaștere nețărmurită. (Umflă balonul.) îndrăzneală... Spirit de aventură... (Umflă balonul...) Dorință de a căuta, de a-și depăși propriile limite... (Balonul începe să se umfle îngrijorător.) Acum e gata să intre în noua eră poate de cucerire a spațiului cosmic. Dă din mână negativ, balonul se mișcă în dreapta și-n stânga
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
să mă ocolească." Natura este, pentru viitorul apostol al iubirii de oameni, locul unor epifanii, ce-i dezvăluie, în învălmășeala senzațiilor, lipsa de însemnătate a obsesiilor sale: "Asemenea priveliști uluitoare mă tulbură întotdeauna nespus. Misiunile încredințate de Sinedriu și chiar dorința mea de a sluji dreptatea mi se par, dintr-odată, neînsemnate". Îndoiala îi este întreținută de Rabi Abiatar, el însuși rabin și om al Legii, autor al unor misterioase tăceri, mestecând în permanență o plantă cu miros piperat. Rabi Abiatar
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Într-una din camerele mizerabilului hotel Adrianopol Svidrigailov rostește - parte a ritualului sau de sinucidere - următoarele cuvinte: "Ciudat și ridicol; n-am urât niciodată pe nimeni din cale-afară, nici macar n-am avut vreodată dorința să mă răzbun pe cineva, ceea ce este un semn rău, un semn foarte rău! Nu mi-a plăcut să mă cert, nu ma înfierbântam, si asta de asemenea e un semn rău!" (trad. Stefana Velisar Teodoreanu și Isabella Dumbrava). Să
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
de partizani dus de Țîțo împotriva armatelor germane, italiene și bulgare, cît și împotriva rezistenței provenită din armată regală iugoslavă, etnicii, noua Iugoslavie era în mic o copie a Uniunii Sovietice. Conflictul Tito-Stalin își are rădăcinile în primul rînd în dorința lui Țîțo de a fi el însuși un Stalin și nu unul dintre mărunții satrapi ai acestuia. Toate topos-urile tacticii și strategiei politice staliniste, care în fond se pot reduce la un singur termen - viclenie - pot fi regăsite în
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
state izbucneau crize naționaliste, îndreptate îndeosebi contra minorităților și mai rar în favoarea intereselor propriului popor. Pentru afirmarea "noii" identități a puterii, în fapt de aceeasi esență cu vechea putere, în vederea recuperării energiilor majorității, multă vreme reprimata de aceeasi putere, în dorința de afirmare a individualității, se recurge la o baie energizanta de violență naționalistă. Trebuie să observăm că actuala putere de la Belgrad conține în amalgamul ei politicieni de la naționalismul șovin pînă la naționalismul moderat. Totul pe un fond roșu, moștenit de la
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
care însă o vor sabota cu orice prilej. Evident, românul lui Sînger are un filon foarte actual astăzi pentru că problematizează ură etnică, vrăjmășia între oameni care împart același teritoriu, si care, treptat, din sentiment oarecum motivat (voința de expansiune sau dorința de răzbunare) devine sminteala pură, violența oarbă în care nimeni nu mai știe exact de ce e atît de important să îi ia viața celuilalt. Craiul cîmpiilor are structura unei distopii cutremurătoare: tot ceea ce pătrunde în acest univers brutal și primitiv
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
căzută din Luna. Toate drepturile la noi! Obligațiile la alții! Noi suntem atipici!", zic "cunoscătorii". Suntem mai aparte, măi originali", si, culmea!, ne mai și împăunam cu noncalitatea. Epoca lui Fă-TE Că! Asta este perioada pe care o trăim. Dorința lui Ceaușescu de a construi omul nou este pe cale să se împlinească. Nu chiar cel pe care il voia el, dar unul destul de apropiat. Omul care în loc să lucreze se face că lucrează. Omul care în loc să facă o lege clară, face
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
mii de sfeșnice). Nu întâmplător, procedeul poate fi identificat și la alți poeți - Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu - care vor să transmită cititorilor o ardoare mistica. Nichita Danilov îl folosește însă într-un mod distant, astfel încât nu atinge același dramatism al dorinței de ascensiune spirituală, ca Ioan Alexandru, și nici nu izbutește să facă din poezie un narcotic, asemenea lui Cezar Ivănescu. "Biserică" să este un castel de gheață. Oamenii care apar în poezia lui Nichita Danilov nu sunt individualizați, și nici măcar
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
de reflexele sale comuniste. Într-adevăr, cum să aduci la putere un partid socialist pe care nu-l bagă în seamă nici macar Internațională Socialistă?! De altfel, testul Kosovo ne arată cum oscilam și la capitolul - ieri mirific, astăzi jalnic - al dorinței de integrare în structurile nord-atlantice. Obișnuiți, din mosi-strămosi, să umblam cam pe trei cărări, astăzi ne-am trezit visând la a treia cale. Până-n nouăzeci eram campioni mondiali ai comunismului, sub Iliescu purtăm torța olimpică a democrației, iar cum au
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
dezgustului ușor isteroid, înscenat cu malițioasa voluptate (un academism à rebours ). Iată-l pe Cioran în stare aproape pură, evocat și mimat: "Șunt două lucruri complementare aici, îmi spun acum. Neputința de a ne rupe de noi înșine și fascinația - dorința, oroare, opacitate - a străinătății. Mulți se rup, nu mai vor să audă și chiar prin asta rămîn români - în sensul cel mai rău. Drumul complet, inițiatic, l-a parcurs Cioran. S-a rupt realmente, a devenit altul, a scris în
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
care operează "în caldă transparență". Versul sau are adesea o formidabilă putere de propulsie, asemenea unei săgeți care se pierde împlîntîndu-se în imensitate. Și acum cîteva observații asupra "metafizicii" poetului. Aidoma damnaților, Miron Kiropol excelează în supralicitarea carnalității, biciuite de dorinți, excitate și explozive (fantezia să e debordanta de senzualitate), ca un fel de exhibiționism al păcatului, ca o provocare la îndemînă. Trupul cu pornirile sale orgiastice, atît de echivoce în raport cu transcendență, alcătuiește locul cel mai vulnerabil al ființei care aspiră
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Siegfried și Amurgul zeilor (ea a înlocuit-o pe Eva Marton, indisponibila vocal în ultimele două spectacole). Maria Temesi este un fenomen vocal. Posedă o voce naturală de mare amplitudine, foarte nuanțata, cu o culoare timbrala deosebită. Din nefericire, în dorința ei de a supralicita în registrul acut comite unele stridente care ar putea fi evitate printr-un control mai mare al vocii. Rămîne însă o artistă absolut remarcabilă prin capacitatea ei de a se integra cu suplețe și inteligența într-
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
luăm pe rând. Lașitatea. Nu e prima oara că Vadim Tudor își dă arama pe față, ascunzându-se înfricoșat de moarte îndărătul fustelor protectoare ale certificatului medical. Mănat de-un demon interior, el nu e capabil să discearnă realitatea de dorințele sale demențiale de putere și bani. Ar fi fost de așteptat ca un astfel de munte al justițiarismului social să ceară să fie primit imediat spre a-și prezenta probele în fața tribunalului, si nu să blesteme că ultima babă de
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]