12,502 matches
-
depășit de iuțeala acestei noi idei a lui inspirate și îndrăznețe" (p. 140). E cea mai importantă lecție de politică și de morală pe care o primește Chiril Merișor, lecție care îi va lămuri (și ne va lămuri și nouă) drama și eșecul lui. Tânărului atât de sensibil și de vulnerabil îi e clar acum că această disponibilitate, o formă de slăbiciune, îl va pierde: "inamicul nostru este ideea că noi putem fi oricând vinovați de ceva - prezumția de vinovăție..." (p.
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
lui Chiril Merișor: "de scârbă, sufletul lui nobil și cinstit n-a suportat" (p. 480). Mai putem citi astăzi romane cu comuniști? - se vor întreba cei mai tineri. Depinde cum sunt scrise, cum sunt formulate problemele și cum sunt rezolvate dramele. Constantin }oiu nu pune accentul pe faptul că Merișor e comunist, ci pe generalitatea că e un om sub vremuri, un intelectual cu o anumită structură psihologică și anumite convingeri deloc conformiste, o fire slabă ce-l transformă dintr-un
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
acum, cu opera, reputația cu meritul, soarta omului în conflict fiind decisă nu de valoarea literaturii pe care o scrie (cu un curs neglijabil la bursa valorilor sociale), ci de abilitatea manevrării resorturilor mecanismului social. Pe scena unde se joacă drama puterii funcționează alte legi decît cele ale "moralei" pe care se întemeiază lumea cărților, împărțirea personajelor în "pozitive" și "negative" nu spune nimic, valoarea e o noțiune cu care nu se poate opera, reputația și meritul real fiind realități paralele
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
Scrisul său are un soi de didacticism superior, confortabil, extrem de agreabil la lectură. Timpul ce ni s-a dat, de Annie Bentoiu este o pledoarie pentru valorile fundamentale ale vieții și un document de neocolit pentru înțelegerea adevărtelor dimensiuni ale dramelor trăite de mii de familii burgheze în anii de început ai regimului comunist. Pentru a stârni pofta de lectură, voi oferi în final un antologic tablou al acelui good old time interbelic: "Ceea ce, înainte de război, făcuse farmecul vechii lumi românești
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
antologic tablou al acelui good old time interbelic: "Ceea ce, înainte de război, făcuse farmecul vechii lumi românești (...) nu erau bogăția sau confortul, ci calitatea relațiilor umane. Ele se înjghebau repede, se dezvoltau cu simplitate și se desfăceau de cele mai multe ori fără dramă. O bunăvoință însoțită de oarecare discreție făcea ca un nou venit să fie întâmpinat cu o prejudecată favorabilă, și doar dacă intervenea ceva cu adevărat condamnabil în comportamentul lui se vedea evitat, dar nu mai mult decât atât. Prieteniile erau
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
univers tipic de obiecte, cu publicul așezat de-o parte și de alta, acolo, aproape de respirația rebelilor împovărați de iubire, de eșec, de băutură și droguri, de propria căutare debusolată, de lașități, de gesturi pripite care transformă, într-o secundă, dramele în tragedii. Precum și muzica și versurile lui Bobo Burlăceanu de la " Fără zahăr", un alt tip de comentariu protestatar, complementar celui din piesă sau de pe scenă. Deopotrivă libertatea spațiului neconvențional, un fel de hală mică-studio, contribuie la exprimarea frămîntărilor necenzurate ale
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
nu o epocă. La Bacovia, lumea, cu materie cu tot, înseamnă suflete. Galbene, împovărate, obidite. Absurdul, în care ei înoată, care-i spală de tot ce ar putea însemna posibilitate de ripostă, lăsîndu-le doar valuri de rîs isteric, e o dramă. Atmosfera asta o preia volumul lui Foarță. Sînt amuzante colajele, anunțuri de mică publicitate înseriate, consangvinizate, hibridizate, anunțurile matrimoniale cu qui-pro-quo-uri, în care se amestecă pragmatismul cu delicate haiku-uri pe colț de ziar, dar parcă nu-ți vine să
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
realizarea unui scop realist dorința arzătoare este susținută de voință puternică, reușita este asigurată. Cunoaștere Câinele se cunoaște după lătrătură Iar omul după chip și căutătură. Echilibru Cei ce reușesc să-și aprecieze în mod realist neîmplinirile, pierderile, eșecurile sau dramele cu care se confruntă, își păstrează echilibrul nervos și tonusul psihic. Luptători Adevărații luptători nu depun armele după prima înfrângere. Viclenie Viclenia ca trăsătură negativă de caracter trădează lipsa de onestitate. Ferește-te de oamenii șireți! Dedublare Duplicitatea este una
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
greu iar unele niciodată. Suferințe Suferințele psihice nu se tratează cu bisturiul sau cu laserul. Suferință Nu adânci suferința unui suflet amărât. Ușurează-i-o dacă îți stă în putință! Sănătate Pentru sănătatea psihică nu transforma orice necaz într-o dramă. Trai În multe situații stă în puterea noastră de a ne face traiul întunecat sau luminos. Împovărare Prăpăstioșii și veșnicii nemulțumiți își împovărează viața cu pericole și dificultăți imaginare. Îndemn Tratează neajunsurile și întâmplările neplăcute ale vieții la valoarea și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
excelență, de genul dramatic și gnomic totodată. De menționat: o astfel de operă (piesa de teatru, aforismul) e scrisă cu scopul expres de a fi jucată, interpretată, trăită desfăcându-i sigiliul hermeneutic; ea nu se consumă la simpla lectură. Cuvintele dramei sunt cuvinte în dialog, cuvinte dialog. Iar un cuvânt care dialoghează, în relație de dialog cu el însuși fiind, este cuvântul care gândește, care se gândește: este cuvântul subiect, nu un obiect. Aforismul din aceste cărți se folosește de cuvintele
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Ceea ce face filmul remarcabil ține de felul în care aceste traume se reflectă prin sensibilitatea copiilor. Filmul are relevanța unei terapii psihanalitice, readuce trauma în planul conștiinței, o amplifică pînă la paroxism pentru a o dizolva în final. Regizorul prezintă drama unor destine distruse care recuperează din frînturi normalitatea, așa cum și morții descoperiți în gropile comune sunt recunoscuți după mici detalii. Adevărul, chiar cel foarte dureros pentru mamă și fiică, reprezintă catharsisul necesar, fără de care ești condamnat să privești pentru totdeauna
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
prozator: evenimentele sunt prezentate prin ochii mai multor personaje care văd lucrurile diferit. Mama, un fel de raisonneur al "loviturii de teatru" care e Revoluția, judecă lucrurile prin prisma bunului-simț al omului simplu, tatăl, amăgit cândva de comunism, trăiește o dramă, și, când își arde carnetul de partid, își arde, înșelat, o parte din viață, băiatul, distanțat de amândoi deși îi înțelege pe amândoi, trăiește istoria la limita halucinației, ceea ce nu-l scutește de duritatea experienței concrete. Fratele terorist vede România
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
Caragiale, trasă din cîteva linii. Lefteri, mereu la vînătoare de lei, amorezați nepotrivit și moraliști din oficiu, trăiesc cu nădejdea francului și-și consumă energia în scrisori în care se vaită, cer, bîrfesc, compromit. O lume fără zăgazuri, trăindu-și dramele cu disponibilitate comică. Disponibilitate de a spune lucruri care nu se spun, de a face din carambolurile vieții normalități care se cer împărtășite și pentru care se așteaptă, întotdeauna, un ajutor. Dacă el mai vine sau nu, prea puțin contează
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
decît să aduci o undă de perturbare locală într-un ocean de fluctuații cu neputință de influențat. Și cum una din trăsăturile speciei umane este ca, suferind de un morb al amînării perpetue, să întîrzie mereu să-și clarifice moral dramele trăite, nu-ți rămîne decît să te resemnezi la rîndul tău. Nu tu ești chemat să faci dreptate în lume și cu atît mai puțin să-ți luminezi semenii. Doar n-o să îndrepți de unul singur universul, mergi așadar și
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
a apucat să-și constituie un sentiment paradisiac al existenței. Inocența lui este supusă fără menajamente experienței durerii și traversează copilăria ca pe un infern nemeritat. Autorul la maturitate (atunci când scrie cartea, în anii 1980) pune în seama copilului o dramă politică, o traumă ce-i explică inevitabilitatea atitudinii sale radicale. În rezumat, psihologia copilului și adolescentului Paul Goma evoluează printr-o serie de despărțiri. Fuge din Basarabia, împreună cu familia, de frica rușilor care aduc comunismul și persecuția. Ajunge în Ardeal
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
altul se văd, sînt prezenți, sînt implicați. Tăind cam jumătate din textul piesei lui Galin, cred, spectacolul a devenit și mai dramatic, cu o tensiune în plus, bine dirijată, bine gradată și condusă, bine gestionată de fiecare actor, amplificîndu-se, astfel, drama fiecăruia, hohotul de rîs și de plîns, alternanța stărilor care devine, de cîteva ori, halucinantă. Împlinirea acestei piese stă, după părerea mea, pe ceea ce numim performanță actoricească. Și asta a reușit Claudiu Goga. Pușa Darie, Tatiana Ionesi, Anne Marie Chertic
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
Tyrell este memorabilă, față în față opera și creatorul ei se contemplă reciproc, și ce-i poți cere dumnezeului tău, oricare ar fi el, decît o clipă în plus. În cazul lui Batty și al celorlalți androizi, declinul este ireversibil, drama se consumă oedipian între tatăl orgolios și fiul risipitor, ambiguitatea rezidă în acest simulacru de paternitate care nu decurge din ereditate, ci din partenogeneză. Batty este un produs al minții savantului, sufletul nu e de găsit, iar infirmitatea sa decurge
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
comparativă, e aproape frapantă lim-pi-di-tatea protestului moral exprimat de Octavian Paler pe toate palierele cărții sale. El și ea fug de ei, îmblânzitorii de cobre și dresorii de câini ce răspândesc pe străzile orașelor "epidemia de frică" și "religia urii". Drama celor două personaje nu este una metafizică, asocială, în afara lumii din care provin. Dimpotrivă, ea se naște din agresiunea acestei lumi, care pune în funcțiune un terifiant mecanism totalitar, eficient în zdrobirea individului. Telefoanele terorizante pe care le primește Eleonora
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
cea mai tipică folosire a unor principii ale muzicii atemporale, cu toate că a constituit poate "primul caz", ci mai ales "Model Mioritic", cvartetele, "Studiile atemporale". Ar fi vorba în principiu de o muzica ce nu tinde spre o dezvoltare similară unei drame, ce nu "povestește" ceva - "anecdote" literare sau muzicale - ci dimpotrivă, le elimină pentru a pune în valoare elemente mai profunde, care ne-ar ridica "deasupra timpului", prin definiție trecător, înșelător, pentru a ne oferi șansa unui contact cu eternitatea. Este
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
tulbură muzicalitatea astrală a discursului istoric-standard. Așa cum Ceaușescu era întruparea unui Zelea-Codreanu mai guraliv și mai puțin chipeș, istoricii din vremea lui au luat măștile carnavalesc-hidoase ale unui cor de lăudători ai "gliei" și isprăvilor unice ale strămoșilor. Nu tu dramă, nu tu durere - doar victorie după victorie, până la apoteoza întrupată în Gângavul de la Scornicești. Cui a folosit acest șir neîntrerupt de laude de sine? Evident, celor care le produceau! Buna orientare pe șinele ideologiei de partid te ducea la conducerea
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
pe spații largi, amestecând propriile convulsii cu suferințele altora, captate și amplificate. Mite se transformă într-o cutie de rezonanță socială; în timp ce brațele, moleșite, le ridică tot mai rar și mai apatic, ochii și urechile, corpul întreg înregistrează cu acuitate dramele realității înconjurătoare. Atenția cititorului e astfel obligată să se împartă: între succesiunea de noi întâmplări, din sferă personală (Mite și familia lui, tovarășii de muncă, prietenii de pahar, eterna dragoste, Colivăreasa, și noua descoperire erotică, Norica); și modulația interioară a
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
obosite stelele/ sclipind cărunte/ au îmbătrînit pe cer" (Stelară); "a fost ca-n lumi care-au trecut/ ori poate n-au fost niciodată" (A fost, n-a fost)... Concentrat cu precădere asupra eului propriu, liricul nu rămîne totuși opac la dramele lumii în care trăiește: calmul livezilor de portocali e sfîșiat de explozia unei bombe (Iarnă verde); o mamă își plînge fiul ucis: "ce vesel era cînd a plecat// ecoul pașilor lui n-are să mai sune/ urcînd scara cîte două trepte
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
Am vrut să duc lucrurile până la ultimele consecințe, să iau de bune și clișeele. Sigur, sub o formă distorsionată de mine. Așa încât, dacă partea întâi a piesei e o farsă grotescă, am vrut ca partea a doua să fie o dramă în toată puterea cuvântului. Asta ca să ajung la tragedia fără cuvinte din final, pe care, așa cum am zis, am lăsat-o în mare măsură la inspirația regizorului-scenograf. Curățenie e o piesă despre colaborarea cu Securitatea și dosariadă. E o piesă
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
Dorin Dobrincu despre "Rezistența armată anticomunistă" (pp. 146-152), articolul Ileanei Mateescu despre "Deportarea în Bărăgan" (pp. 154-165) și catalogul alfabetic al victimelor comunismului de la sfîrșitul revistei. Un număr consistent și tulburător, echivalînd cu încă un act de rememorare a unei drame istorice fără precedent - comunismul - în istoria României. La moartea lui Mihail Sebastian în Realitatea evreiasc|, revistă bilunară a Federației Comunităților Evreiești din România, literatura și artele ocupă un spațiu considerabil: cronici de cărți, expoziții, spectacole, interviuri cu personalități culturale, o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9534_a_10859]
-
Vulpea, cu dialoguri depreciate, decăzute din ordinea normală a comunicării, alunecînd pe panta unui suprarealism îmblînzit. De vină e, desigur, nefirescul situației. Altfel, perfect recognoscibilă. Vițica e "un animal sănătos" pe cînd, meditează Vulpea, "eu sînt prea intelectualizată, prea livrescă." Drame moderniste răsucite a la postmoderne. În poveste se amestecă, semi-ființe nici animale, nici oameni, foștii "combatanți" din vizuină. Iepurele, de pildă, care vine să citească Ventuze, al doilea volum de versuri. Poezii de sat fantastic, urmînd cea mai pură rețetă
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]