2,345 matches
-
nu se putea Împăca cu panoplia de calmante ce mi-au fost prescrise Încă de la Începutul căsătoriei pînă la apariția, doisprezece ani mai tîrziu, a primului meu roman. Nici alcool, nici cafea, nici tutun, Îmi spuneau medicii, mai realiști decît duhovnicii care Îmi repetaseră pînă atunci „nici trufie, nici minciună, nici desfrîu“. Foarte nervos din fire, eram predispus la crize de tahicardie. La Roma am fost ispitit să mă apuc iarăși de băut cafea: cum să reziști la aroma unei minunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vulvară? Terenul era prea alunecos? Se cuvenea oare să-i explic diferența pe care o făceam Între castitate și păcat? Rămîneam cast cu Tina - era esențial - și-mi Încredințam sexul unor animatoare, generalistele ejaculării, așa cum te lași palpat de medic. Duhovnicii mă absolveau de păcat, iar tata veghea asupra logodnei mele. M-am mulțumit să zic: — Cu Tina, care fusese crescută de călugărițele Ordinului Duhului Sfînt, și cu mine, crescut de tata, ar fi fost un Început prost. — Sau, dimpotrivă, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă privește, l-am dezlegat pe abate de obligația pe care o avea de a sta cu mine și a mă servi la masă, deoarece popasul meu acolo avea să se prelungească peste așteptări. Dacă nu-i pot spune numele duhovnicului meu, trebuie cel puțin să-l descriu. Nu ca un exercițiu de iscusință a cronicarului, ci fiindcă trupul lui era opusul minții și al sufletului său. Mic și subțiratic, avea picioarele, mâinile și capul enorme. Fața părea să-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
învățăturii lui. Am început să-l evit, preferând să merg în scriptorium să mă uit la copiștii care rescriau puținele cărți pe care le posedau, redactau biografii ale lui Colombano sub dicteul călugărilor mai vârstnici, țineau la zi analele abației. Duhovnicul meu a izbutit să-mi schimbe convingerile într-o după-amiază de la sfârșitul iernii, când, dezamăgit, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia. Adăstam în incinta mănăstirii furat de gânduri, desenând ceva cu un bețișor, în zăpadă, printre frunzele uscate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mine încât m-a desfigurat încă de când eram în pântecele mamei, doar, doar m-ar face să mă împotrivesc Creatorului. Am rămas la Bobbio tot anul 650 și o parte a anului 651. Chiar înainte de venirea neașteptată a lui Ansoald, duhovnicul meu își trăia ultimele zile de viață. Cu câteva ceasuri înainte de a-și da duhul, m-a chemat. A fost dus într-o chilie, îngrijit fiind de un călugăr, astfel încât să nu fie tulburat de ceilalți. Căpățâna lui se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zise și scrise simplitatea substanței. Până și în cetatea din Bobbio încercaseră să se strecoare susținătorii și detractorii monotelismului pe care papa Onoriu îl împărtășise, în timp ce papa Martino dorea să-l nimicească. Așa că eu urmam calea pe care mă îndrumase duhovnicul meu, chiar dacă nedumerit, cu mari îndoieli și rămânând arian. Așa cum am spus, fiul meu a venit după mine la mănăstire. M-a privit uimit, și, când l-am întrebat de ce, mi-a spus: - Tată, ai încărunțit și mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la Bobbio și care mi-a încredințat un plic. Înăuntru se afla o foaie scrisă de către abate, prin care mă informa că, după o lungă și chinuitoare meditație, după rugăciuni și posturi, se hotărâse să-mi trimită o scrisoare din partea duhovnicului meu, cu toate că îi considera conținutul primejdios, provenind din mintea tulbure a unui muribund. Reproduc aici o parte din ceea ce mi-a scris duhovnicul cu câteva zile înainte de a muri, făcând să-mi parvină indirect, în respectul ascultării de abate: „Stiliano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o lungă și chinuitoare meditație, după rugăciuni și posturi, se hotărâse să-mi trimită o scrisoare din partea duhovnicului meu, cu toate că îi considera conținutul primejdios, provenind din mintea tulbure a unui muribund. Reproduc aici o parte din ceea ce mi-a scris duhovnicul cu câteva zile înainte de a muri, făcând să-mi parvină indirect, în respectul ascultării de abate: „Stiliano, binecuvântarea celui care nu ți-a fost vreodată numit să pogoare asupra ta. Mi-ai povestit toate câte ți s-au întâmplat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grija Sa lumea. În cele trei luni de care am avut nevoie ca să o scriu, îngemănându-mi memoria ce încă mi-era întreagă cu însemnări și alte bucoavne, am regăsit totodată și calea cea dreaptă către Hristos. Datorez acest lucru duhovnicului meu de la Bobbio, citirii zilnice a Akathistos-ului, viețuirii în direcția arătată de mișcarea degetului Creatorului și revizitării faptelor vieții mele ca pe un mozaic. Mi-am dat seama de zădărnicia oricărui lucru, de a fi fost doar un peștișor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Brandaburlea, cel mai sigur era să vorbești cu candelăreasa. Femeia îl aprobă. - Io sunt. Da mai trec și p’aci. Fac paciență, părinte. Munca de jos, cum ar fi. Mai încerc să spăl păcatele mele multe. Canon de la părintele Ioachim, duhovnicul. Și o mai aștept și p’o prietenă, Rozica, văduva eroului de la Județeană. Martirul Sofronică, de la Revoluțiade la Județeană, care s-a jertfit pentru noi, unde-i pune flori când e cu aniversarea evenimentelor de al revoluție, care a omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mulțumesc!... murmură el, umblând prin casă încoace și-n colo. Cât de rău îmi pare că nu-ți pot spune!... Dumnezeu a vrut să nu-ți pot spune. Iartă-mă, Fata, pentru tot ce ți- am greșit. M-am mărturisit duhovnicului, la Mănăstire, dar, tu ești aceea care mi le poți ierta...! În ultimele nopți fu năpădit de vise de coșmar... câte două, trei pe noapte, care îl mistuiau... Dar, întâmplarea de la bibliotecă, de înainte cu mulți, mulți ani, îi stătea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Doamne... Căci nu este om fără de păcat... Se rugă călugărul, cu ochii către Cer, după ce l-a ascultat. ... Nu uita, fiule, că nu poți drege pe deasupra ce ai stricat în adânc!... Du-te, fiule... du-te și te mărturisește la duhovnic, și ușurează-ți sufletul!... Roagă-te, fiule... roagă-te, că Dumnezeu în bunătatea Lui nemărginită te va ajuta. Să fii evlavios și smerit, fiule... Dumnezeu îți va ierta greșelile!... Îl sfătui schivnicul, binecuvântându-l pe creștet cu Crucifixul. ...Nădejdea, numai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și pentru un dușman deși sufletul ei era rănit. Ea nu ținea dușmănie cu nimeni însă nu uita jignirile pe care le primise. În postul Sf. Mării, Frusina reuși să se spovedească și împărtășească. Printre alte mărturisiri, îi destăinui părintelui duhovnic despre problemele pe care le are în familie. - Te știu o femeie bună și înțeleaptă. Toți oamenii greșesc, mai mult sau mai puțin. Poate că și tu greșești; trebuie să iertăm. Numai tu poți să-l aduci pe calea cea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
răspunzi la telefoane și să notezi urgențele, mi le lași la mine, pe birou. Ai grijă de tine! Viața Frusinei mergea înainte; se desfășura între serviciu și casă iar duminica mergea la biserică. Se mai liniștise. Rugăciunile și sfaturile părintelui duhovnic îi făceau bine. Se simțea cu sufletul ușurat și împăcat înaintea destinului, poate că era chiar o resemnare. Nu mai mergea în sat la hore sau baluri, ieșea în sat doar când avea nevoie de cumpărături de la magazinul sătesc. Era
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
asta ne deosebește de animale, care ne apasă, oricât am căuta să facem noi pe pezevenghii. Bunăoară, am avere și am lăsat pe altul să sufere, atunci conștiința mă muncește fără voia mea și-mi intoxică sângele. Dacă însă spun duhovnicului: preasfinte, am făcut pe cutare să sufere, sunt un păcătos, se descarcă conștiința, se purifică sângele, pe legea mea! D-aia trăiesc babele atâta. Apoi mi-a mai spus părintele și altele, și în adevăr că are dreptate: omul strânge
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu are voie sa abuzeze. - Așa?! se miră părintele, dând vinul din pahar pe gît,n-am știut. Însă a uza nu e a abuza. Vinul bun se dă și la boală, așa știu din bătrâni. Decât că eu, ca duhovnic, nu mă pricep în cele trupești. Să dea Dumnezeu sănătate și minte la cei păcătoși. Amin! - Ascultă, fiico, mai e blestemăție de ceea cu scorțișoară?întrebă popa Țuică pe Otilia, că de-abia-i simții gustul. Toarnă colea, să am păcate mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și începu să cânte din adâncul plămânilor lui: -Domnul și Dumnezeul nostru Isus Cristos: cu darul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pre tine, Aurelio, și să-ți lase toate păcatele. Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, amin. E un frig de te pătrunde la oase. Gata, taică, și când ai avea niște
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
i se păreau, pe drept sau pe nedrept, indiscrete, o urî de-a binelea. Căută un pretext să se scape de ea. Începu s-o certe: - Madam, te rog să nu mă spionezi. Eu sunt avocat, suntmai mult ca un duhovnic. Cine-mi încredințează un secret îl înmormîntează în mine. Pricepi? Mie mi se încredințează acte, acte, madam, de care depinde onoarea indivizilor, averea lor. Dacă dumneata umbli prin hârtiile mele și arunci, Doamne ferește, una pe foc, ai nenorocit un client
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
organizarea seminarului, programul și condițiile de înscriere pot fi găsite pe site-ul: HYPERLINK "http://www.socialwork 2005.org" www.socialwork 2005.org. Vezi interdependențele și întrepătrunderile ce se stabilesc între categoriile de stres descrise în exemplul pacienților de cancer. Duhovnicii și unii psihoterapeuți ‘recunosc’ în astfel de cazuri acele persoane egocentrice, lipsite de speranță, ce nu se pot ’abandona în mâinile lui Dumnezeu’ atunci când se află în fața unor situații dificile ce depășesc fie capacitatea de înțelegere, fie posibilitățile omenești de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
a Starețului și a călugărilor mai bătrâni. Aproape nimeni nu ținea la el, toți se temeau de el, deși era doar un puștan. Simțea dușmănia în refectoriu, în biserică, în timpul plimbărilor, în bibliotecă, în grădină. A încercat să-i spună duhovnicului, dar răspunsul a fost ca de gheață: Poate nu capeți decât ce meriți. N-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, s-a supus întotdeauna (cu excepția "împrumuturilor" nocturne din bibliotecă, cărți păstrate cu grijă la sân și răsfoite pe-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
una este aparența. Ce se află sub aparență? Au vreun rost dealurile și râurile, munții și ierburile sau furnicile; care este înțelesul unui gest, al nașterii și al morții, sau al acelor păianjeni groaznici care îl chinuie-n somn? Părintelui duhovnic îi împărtășise, după multe șovăieli, prima parte a acelui vis. Duhovnicul se apucase să-i pună o groază de întrebări, despre viața părinților lui mai ales, dacă Geronimo se îmbăta la cârciuma din sat, dacă-și cunoscuse bunicii și dacă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dealurile și râurile, munții și ierburile sau furnicile; care este înțelesul unui gest, al nașterii și al morții, sau al acelor păianjeni groaznici care îl chinuie-n somn? Părintelui duhovnic îi împărtășise, după multe șovăieli, prima parte a acelui vis. Duhovnicul se apucase să-i pună o groază de întrebări, despre viața părinților lui mai ales, dacă Geronimo se îmbăta la cârciuma din sat, dacă-și cunoscuse bunicii și dacă și-i amintea cu obrajii încinși ca o roșie. I se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca de pildă șerpi, vipere, porci sau păianjeni, bea prea mult vin sau a fost conceput de indivizi cu năravul beției. Soiul acela de nor neguros deasupra capului lui Tommaso se risipi pe loc; amenințarea simțită în întrebările insistente ale duhovnicului dispăru ca prin farmec. Geronimo avea mereu la îndemână câte-o carafă cu vin de oferit prietenilor, sau vreunui călător în trecere, dar el nu băuse decât apă proaspătă din ulcică, în pauzele de lucru sau când se întorcea din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui? Îl revedea, îi revedea ochii aceia sinceri și îngândurați, mâinile mari și surâsul de om bun și simțea o duioșie care, dacă nu s-ar fi aflat în confesional, l-ar fi făcut să izbucnească în hohote de plâns. Duhovnicul nu se pricepuse să-i dea o explicație pe potrivă, bătuse câmpii cu unele presupuneri și sfârșise prin a-i spune să citească mai puțin, căci fraged cum era risca să-și populeze inima cu prea multe umbre și năluciri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și se luă de alți călugări, sporind tot mai mult doza de răutate față de evreu și implicându-l pe Tommaso: "ce primea visita unui nelegiuit dubios și excomunicat". Ranchiunele adormite, geloziile, invidiile dădură pe-afară; Tommaso fu chemat degrabă de duhovnic pentru a da socoteală de scandaloasa încălcare a regulilor monahale. Fra' Tommaso, acel evreu Abraham cu care te-ai văzut este o figură ce nu face cinste statutului și prieteniei tale. Îi cunoști trecutul? Acest individ a mânjit cu noroi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]