2,465 matches
-
al patriei, eternă, Te leagănă de dincolo de moarte! CÂNTECUL MAMEI Cu mâna albă de domniță Sau aspră mână muncitoare, Purtând o floare la cosiță Ori diademă lucitoare, De legeni leagăn de mătasă Or biata albie săracă, O, mamă, inima‐ mi duioasă În sfinte raze te îmbracă! Ești tu, mereu, aceeași mamă; Un zâmbet cald în suferință O fluturare de năframă La‐ ntâiul ceas de biruință. și de‐ ai rămas la țărm, uitată și singură de‐aici‐nainte, Nu pentru tine plângi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Dă la pui, face curat Muncește echilibrat, Iar atunci când dă de greu Se roagă la Dumnezeu. Foarte des de dimineață E la Nicolina‐ n piață. Achită facturile și cumpărăturile. Bunica‐i o mamă bună A bunicului cunună. E cuminte și duioasă, Ea‐ i bijuterie‐n casă. Fără Gina și bunica Viața noastră e nimica. Să rugăm pe Duhul Sfânt Să trăiască cât mai mult. Cu o sinceră‐ ndrumare Bunicu din suflet mare, Dorește la fiecare, Pace, iubire și iertare. Iar acum
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un poet cu o operă vastă, apreciată și citită dintr‐ o salbă de volume publicate an de an. MAMA Mama n‐a plecat de‐acasă. Cum să lase ce i‐i drag? Ea mereu așteaptă‐ n prag - Cuib de pasăre duioasă. Ca o umbră luminoasă Pâlpâie precum un steag; Mama n -a plecat de‐ acasă. Cum să lase ce i‐i drag? Ca un înger mi se lasă Peste creștetul pribeag și la margini de drumeag, Ca o salcie pletoasă. Mama
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sting așa ușor. În tot, se simte un fior, O jale e în orișicine. E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și‐n mine. Pe sub amurgu‐ntristător Curg vălmășaguri de suspine, și‐ n marea noapte care vine Duioase‐ și pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor. Al. Mateevici (1888 - 1917) Poetul preot Al Mateevici s‐a născut în Cainar, sat vecin cu Căușenii. Ca poet el s‐a impus prin poezia „Limba noastră”, cu care începe volumul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vadă pe fecioru‐i Astăzi „domn cu multă carte”! A bătut sfios la poartă, Grabnic i‐ am ieșit în prag; I s‐ a umezit privirea De iubire și de drag . Sărutându‐i mâna dreaptă, Ea m‐a strâns la piept duioasă; și spunându‐ i câte toate, Am intrat apoi în casă. În lăuntru‐casei mele , Din ce brumă‐ am adunat Dă prilej ca biata mamă Să se creadă‐ntr‐ un palat. Nu‐ndrăznește nici să intre Cu opincile‐n picioare, și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
spală rufele Trează de cu noapte. Ba‐ n câmpu‐ lăicerului Țese la flori calde. Toată roua cerului Pe măicuța cade. MÂINELE MAMEI Când m‐am născut, Pe frunte eu aveam Coroană‐ mpărătească A mamei mână părintească, A mamei mână părintească. Duios, o, mâna ei, întâi, Cu mâna dragii mele fete S‐ a întâlnit la mine‐n plete, S‐ a întâlnit la mine‐n plete. Copii am. Dar și - acum, când Vin zorii noaptea s‐o destrame, Găsesc pe frunte mâna mamei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
icoane vechi și sfin te! și ca din cărți, trecutul fantastic mi s‐ așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderii eterne !... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te ! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă‐ n pervazul copilăriei mele Figura ta cuminte, duioasă și senină! La patul meu, tăcută , veghind neadormită, Încet, pe fruntea‐mi arsă de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
eterne !... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te ! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă‐ n pervazul copilăriei mele Figura ta cuminte, duioasă și senină! La patul meu, tăcută , veghind neadormită, Încet, pe fruntea‐mi arsă de friguri, mâna‐ ți luneci, În mine‐ți stă viața ... întreaga ta ursită; și după cum mi‐ s ochii, te bucuri sau te‐ntuneci, La patul meu, tăcută
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o altă lume?! Privită prin lupă ceva ne spune că prevenția tainelor ne duce din nou spre zile deșarte, zadarnic ecou cu firave șoapte într‐ o perpetuă noapte. Mai bine lăsăm fatalității imaculata tardivă tinerețe și ne oprim cu sufletul duios intuind ce nu ne‐a fost dat mai demult. Sau ce‐ ar mai putea fi acum de‐am reuși în toamna ruginie, la margini de drum, să mai trăim în timpul ce‐a rămas ‐ subtil răgaz ‐ o clipă pentru noi. și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Bucuria nașterii Domnului Se naște Domnul Iisus, Ce bucurie de nespus Toți oamenii s-au adunat, Și mari minuni s-au întamplat. Îngerii zboară-n sus și-n jos, Dând slavă Domnului Hristos, Ei cântă prea duios din cer Cu crini în mână, ”Lerui-i ler” Noi, pământenii am învățat, Și pe Domnu am lăudat Cum cântă îngerii din cer, Cântăm acum și noi la fel. Aducând Domnului mărire, Și pe Pământ împăciure Se cântă pe pământ
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93389]
-
felie consistentă dintr-o viață de om, trăită - așa cum insistă, și are dreptul s-o facă, autorul - cu responsabilitatea celui care știe ce are de făcut. Copilăria are accente humuleștene și este dominată de dorința de carte și de atmosfera duioasă, patriarhală a vieții de la sat: cu grija de a nu putea plăti taxele; cu oameni ai școlii providențiali pentru formarea școlarilor; cu atmosfera de seriozitate și disciplină a Școlii Normale (li se cerea normaliștilor și o adeverință de bună purtare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
iarbă, nefiind de acord cu lipsa caracterului în lumea în care trăim astăzi. Este un nostalgic al lumii pure a satului de odinioară, manifestând o pătimașă dragoste pentru grădina de flori din gospodăria părintească, când oamenii dezmierdau florile cu vorbe duioase, așa cum face și astăzi autorul cu florile pe care le are în apartamentul personal. „Cine nu iubește copiii, florile și soarele, nu are ce căuta în învățământ”. Adevăratul educator trebuie să se implice total în activitățile culturale școlare și extrașcolare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
întâmplat să-i fie luat premiul I la cl. a II-a pe când frecventa cursurile școlii la Boaghea - Ciorăști, din apropierea Priponeștilor mei. La mai puțin de jumătate de oră - de parcă ar fi fost vorbiți - primesc un telefon cu mulțumiri și duioase amintiri de la Ion Strătilă, care locuia pe strada mea în perioada școlarității din Bârlad. Cu adevărat m-am bucurat mult de scrisoarea și telefonul de la Piatra Neamț, adeverindu-se zisa că „orice bucurie pe care o faci cuiva, îți aduce aceeași
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
din somn, fredonam - în vis - refrenul unei romanțe cunoscute și mult îndrăgite: „Firicel de floare albastră, floare de nu mă uita, poartă tu, iubirea noastră, prinsă-n gingășia ta” etc. Trezindu-mă din visul meu, am continuat încă frumoasa și duioasa melodie a celebrei romanțe care a încântat generații de români de toate vârstele. Iată că sunt fericit și în timpul nopții, cu singurătatea și gândurile mele pozitive. Primesc și un telefon de la Mariana, aflată într-o rară și fericită dispoziție pentru că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
oprit în 2003, atunci când am scris despre Mari personalități ale culturii române la Bârlad, referindu-mă la ce a scris el în revista Duh nou din aprilie 1937; în poezia Români, priviți spre hotare, redând doar versurile următoare: „Atât de duios vi-i trecutul/ Și jertfa atâta de mare/ În zare mijește furtuna/ Români, priviți spre hotare”. Doar trei ani mai târziu, avertizarea poetică și profetică a devenit anul crucificării României cu rapturi teritoriale în toate punctele cardinale ce au însumat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
multe. Acesta este și îndemnul, nerostit la modul direct, ce se poate desprinde din paginile acestei cărți, care, poate, nu este ultima din ciclul Înserare colorată cu zâmbet auriu de soare tomnatic. Îi simt razele pe obraz ca o mângâiere duioasă. Stau în cerdac cu gândurile duse pe aripi de pasăre călătoare. În liniștea de pridvor de biserică, aud pași pe uliță... După un timp, o mână obosită bate în poartă. Îmi adun privirile și încerc să deslușesc chipul femeii de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din domni, nici mai înainte, nici după aceia l-au ajunsu”. Priveam la bătrânul călugăr - sfântul coborât din frescă - cum declamă cele spuse de cronicar. Mă învăluise într-o voce profundă, cu reverberații ale unei rostogoliri de tunet sau șoaptă duioasă... Când a sfârșit, și-a tras sufletul și, mângâindu-și barba, s-a uitat la mine cu oarecare jenă. --Te rog să-mi ierți înflăcărarea. Slăbiciuni ale bătrâneții, dragule... --Iubirea față de un om ca măritul voievod nu este slăbiciune, ci
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Cum o mai duce cu sănătatea sfinția ta? Nu mă plâng de asta. Dumnezeu îi mare și are grijă de toți. Și de mine păcătosul... łiganca a mai rămas câteva clipe lângă noi. După ce ne-a cuprins într-o privire duioasă, ni s-a adresat, cu adâncă plecăciune: Apoi mai rămâneți în pace și cu sănătate, că eu mai am și alte trebi. Binecuvântat să fii, părinte, și sărut mâna, boierule! Dumnezeu să vă aibă în pază... Odată sfârșind aceste vorbe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
masa prezidiului președintele „jucător”. Discursul său, a fost cică plin de miez și demn de luat în seamă, dacă nu voiai să vezi pe naiba cu o falcă-n cer și una-n pământ venind dinspre DNA. Și zicea dumnealui duios, de pica Udrea pe jos: „Nu am venit să impun o soluție, ci doar să vă atenționez măi berbecilor, că prelungirea dezbaterilor poate aduce daune”. Se pare că unii din coaliție, voiau să o mai dea pitită chestia cu bebelușii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de seară, după ce am luat cina, mi-am făcut ruga și m-am întins în crivatul din chilie, cu așternutul lui aspru, călugăresc. Înainte de a adormi, am mai frunzărit prin cele cărți. Somnul a venit pâș-pâș printre rânduri, cuprinzându-mă duios, ca o mamă. Visele mi-l aduceau mereu pe bătrân în preajmă. Dar nici unul din acele vise nu a fost statornic. În zori de zi, vrăbiile gureșe m-au vestit că a sosit vremea să cobor din pat, ca să nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aruncat la îndemâna lor... Mare agitație până fiecare s-a văzut cu câte o alună în lăbuțe. Atunci a început ronțăiala. Din când în când, întorceau privirea spre noi, parcă spre a mulțumi pentru bunătățile primite. Bătrânul zâmbea mângâindu-și barba duios, ca și cum ar fi mângâiat o ființă dragă. Privesc la bătrân minunându-mă câtă bucurie îi pot aduce aceste mici creaturi ale lui Dumnezeu. În cele din urmă, și-a întors privirea spre mine și după ce - poate - s-a convins că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se sting așa ușor. În tot, se simte un fior. O jale e în orișicine. E vremea rozelor ce mor Mor în grădini, și mor și-n mine. Pe sub amurgu-ntristător, Curg vălmășaguri de suspine, Și-n marea noapte care vine Duioase-și pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor. (cca 1927) Tablă de materii Traducătorul la maturitate (Ștefan Avădanei) / 5 Dincoace de oglindă Sonetul XVIII / 9 Trăia-n umbrar de codru des / 10 Din Balada Bătrînului Marinar / 11 Frumoasă Doamna
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
ochiului pe Jack ciulind urechile. — Dumnezeule ! spun, cu obrajii În flăcări. Danny Nussbaum ! Nu m-am mai gândit la el de o mie de ani. — Danny a fost prietenul Emmei mai demult, Îi explică mama lui Jack cu un zâmbet duios. Un băiat așa drăguț. Genul care e mereu cu burta pe carte. El și Emma Învățau ore Întregi În camera ei, În fiecare zi. Nu mă pot uita la Jack, pur și simplu nu pot. — După părerea mea, Ben Hur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fècând totuși atmosferă din interior ceva mai respirabilè, ascultându-i aproape paralizat cuvintele de nebunè, Tu nu mè cunoști, dar eu te știu, te știu pe tine! Ha! Ha! Haaa! Tu esti bèrbatul! Glasul ei, un amestec ciudat de inflexiuni duioase și aspre, rezonând puternic în mintea mea, lipindu-se cu nerușinare de mine, lunecând fierbinte pe trupul meu, strecurându-se prin porii deschiși ai pielii, eu, temându-mè cè dacè aș face vreo mișcare, dinții șarpelui care se încolècește în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
timp! Cum te cheamè? Matei așezându-se din nou pe banchetè, punându-și picior peste picior, consultându-și ceasul, intrigându-se în sinea lui de oprirea neobișnuitè a trenului, vociferând în contra negurilor dese de afarè, ea, continuând cu un glas duios și cald, Nu conteazè cum te cheamè! Te știu! Ești scris în cartea mea! Patru cuvinte! Ce vrea oare sè spunè? și curios, în ciuda interdicțiilor autoimpuse de a o privi, îmi întorc capul spre ea, uitându-mè pentru prima oarè în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]