5,880 matches
-
mai stâmpăra amarul cu un pahar de tărie. „Uite unde se duc banii noștri!” Adevărul era că mă îngrășam, văzând cu ochii, de la toate stimulările hormonale, pentru magica sarcină, care n-a mai dat roade...decât pe cântar. Când deschideam dulapurile și nu găseam nimic bun, ca măsură, mă apucau toți dracii. Luam cu furie hainele, le puneam într-un sac, și când se nimerea soră-mea pe la mine, iar el nu era acasă, i le dădeam, să nu le mai
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
suflet. Mai tarziu, când eram deja școlărite, verișoară mea și cu mine, treceam pe sub el și ne făceam jocuri, încropeam căsuțe pentru noi și pentru păpuși, făceam corturi din presurile mătușii și bunicii, așezăm lemnișoare găsite în curte, construind etajere, dulapuri cu mintea noastră de fetițe ingenioase. Cred că gutuiul meu era fericit. N- am stat de vorbă cu el, poate l- am atins, nu i- am rupt frunzele, nici florile, era doar locul pe sub care treceam în joacă noastră de-
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
în mijlocul unui banc de pești care păreau mânați de furtună. - A venit bucătăreasa, strigă o rândunică de mare, care o trase brusc pe Stela după ea și nu se mai opri decât într-o încăpere uriașă, mobilată cu mii de dulapuri străvezii. Momeala recuperată e în partea dreaptă, captura e în partea stângă. Masa se servește de două ori pe zi, dimineața la șase și seara la șase. Dacă nu te descurci, vei fi înlocuită, așa cum a fost fata dinaintea ta
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
o surpriză!” În mintea ei se-nvârt multe, se-ntreabă oare ce? E o fire destul de nerăbdătoare, ar vrea să-l sune, dar se abține. Ia câteva înghițituri din mâncarea pregătită cu dragoste și bea cafeaua, apoi se-ndreaptă către dulap. Deși e o fire sofisticată, iar creațiile ei sunt la fel de sofisticate, azi simte nevoia să se-mbrace lejer, în blugi și cămașa pe care i-a dăruit-o Vic de ziua ei. Iese din casă și se-ndreaptă spre mașină
SURPRIZA... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380459_a_381788]
-
amor. Îmi fumam țigara-n tihnă, se finaliza „corvoada” Când aud o cheie-n ușa... nu știam pe unde scap, Așa-i când gândește membrul, sau își bagă dracu' coada. Am fugit în pielea goală, să m-ascund într-un dulap. Gânduri îmi făceam o mie, căutam febril o scuză. Ce să-i spun? C-aștept tramvaiul? Că sunt mare nătărău? Am să fac infarct de spaimă... Aghiuță se amuză, Că m-a prins la cotitură și colegul mi-e călău
VINA DRACULUI... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381070_a_382399]
-
o mie, căutam febril o scuză. Ce să-i spun? C-aștept tramvaiul? Că sunt mare nătărău? Am să fac infarct de spaimă... Aghiuță se amuză, Că m-a prins la cotitură și colegul mi-e călău. A deschis încet dulapul cu un scârțâit prelung, M-a privit, mi-a dat binețe, ( tipul este educat) Ochii lui ca două flăcări mă fixează, mă străpung Și mă-ntreabă:-Care-i treaba, de intrasem la păcat? Am dat vina pe-Aghiuță, el e singur
VINA DRACULUI... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381070_a_382399]
-
acesta e acuzat de trădare, dar și după moartea acestuia, când tatăl se învinovățește și, crezând că e urmărit de fantoma fiului, constată că „toți fugiseră de la Broșteni, tatăl, mătușa, logodnica, numai el, vânzătorul de țară se ascunsese aci, în dulap, statornic, încăpățânat, ca și cum ar fi putut rămâne aci o veșncie, nedescoperit, nevăzut de nimeni!...Anii trecuseră de-atunci de la plecarea lui, toate se schimbaseră(...) numai el rămăsese cu uniforma asta de paradă în dulap, rămase neschimbat, trăind de-a pururi
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
de țară se ascunsese aci, în dulap, statornic, încăpățânat, ca și cum ar fi putut rămâne aci o veșncie, nedescoperit, nevăzut de nimeni!...Anii trecuseră de-atunci de la plecarea lui, toate se schimbaseră(...) numai el rămăsese cu uniforma asta de paradă în dulap, rămase neschimbat, trăind de-a pururi în neclintită tinerețe, mereu de douăzeci și trei de ani, în eternitate! Tatăl gândi repede: unde să fugă? Unde să scape?...” În Pădurea spânzuraților este folosit monologul interior ca o formă de autoanaliză, în vreme ce
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
ziua când am vrut să-l iau, Gilă a dispărut, mi s-a spus că l-a luat un unchi de-al lui. -Nu cred. Avea o comoară ascunsă sub parchetul din vestiar, pentru a ajunge la ea trebuia îndepărtat dulapul cu haine din acel loc. Gilă făcea singur această muncă, deși eram cel mai bun prieten al lui, nu mi-a spus niciodată despre comoară. L-am descoperit într-o noapte, m-am trezit și nu l-am văzut în
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
merge în cameră să se odihnească. În tot acest timp Matei își punea tot felul de întrebări care mai de care mai sucite. A urmat-o pe Zmeurica în camera luminată în care se vedeau două paturi, o masă, un dulap și o chiuvetă undeva într-un colț. Difuzorul frecvent cam în toate locuințele din orașe, funcționa. Matei era descumpănit neștiind ce să facă? Fata a mai plecat odată să vorbească cu mătușa ei, dar s-a întors la scurt timp
6 ZMEURICA; NOAPTEA ALBĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374435_a_375764]
-
chiuvetă undeva într-un colț. Difuzorul frecvent cam în toate locuințele din orașe, funcționa. Matei era descumpănit neștiind ce să facă? Fata a mai plecat odată să vorbească cu mătușa ei, dar s-a întors la scurt timp. A deschis dulapul și a scos de acolo o cămașă de noapte pentru ea și o pijama curată pentru Matei. Fata i-a cerut lui Matei să se întoarcă cu spatele pentru a se schimba, iar Matei s-a conformat. Camera avea ferestrele
6 ZMEURICA; NOAPTEA ALBĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374435_a_375764]
-
unde ar fi trebuit să fie Mona. Era întuneric peste tot, numai flăcările din jur mai luminau, era mult fum înecăcios. Flăcările dogoreau prin tavan. Deschise ușa de la cameră și o căută pe Mona, mai întâi pe pat, apoi prin dulapuri, pe sub masă, pe sub scaune, peste tot. Nu mai putea rezista acolo, se îneca de fum, iar flăcările dogoreau cu putere. În sfârșit, o găsi pe Mona, căzută pe podea și leșinată, într-un colț al camerei. Cu ultimele puteri o
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
hotărăsc. Hai să ne culcăm că a răsărit și soarele. - Nu mai mergem pe plajă? Dormim acolo. - După câtă apă și mizerie a adus marea pe nisip? Mulțumesc, nu, prefer patul. În timp ce punea trandafirii într-o vază și rochița în dulap, Ana a mers să-și arunce câțiva stropi de apă rece pe față. Simțea că o înțepau ochii de la fumul din barul Internațional de nu mai putea să-i țină deschiși. Parcă avea nisip în ei. Se vedea că nu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
care Marius și familia lui mă invită cu căldură să o cunosc. Nările îmi sunt invadate de un aer vechi, plăcut, incitant. Încerc o senzație de lume pierdută, înghețată, împietrita. Rămân împietrita de emoție în momentul în care Marius deschide dulapurile cu vesminte vechi. Fiecare veșmânt are povestea lui și Marius o știe. Fiecare lucru este așezat într-o ordine desăvârșită și este mânuit cu o maximă atenție și grijă. Simt automat o senzație stranie că intru într-o lume în
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
pe o potecă de piatră. Când în sfârșit ne oprim, observ că suntem într-o cameră destul de micuță, cu un tapet roz-trandafiriu, care îmi atrage atenția. Gertrude își închide și lasă evantaiul pe o măsuță, iar apoi se îndreaptă spre dulapul din colțul opus al camerei și începe să scormonească în el. Nu îmi ia mult să îmi dau seama ce face: îmi caută o rochie. Mă uit la reflexia mea din oglindă. Corsetul parcă mă lasă fără suflare, iar, pe lângă
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > PĂIANJENUL Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1690 din 17 august 2015 Toate Articolele Autorului PĂIANJENUL Actul I Scena I Decorul: o cameră sărăcăcioasă, mobilerul vechi alcătuit dintr-un dulap, o masa, două scaune și o canapea. Personajele: Malu, Sera (Sera era la masă și decojea mere. Malu stătea pe canapea și își rotea privirea prin cameră.) Malu: Îl văd. Sera: Pe cine? Malu: Pe el. Sera: Care el? Malu
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
urmă de energie și atunci el mă soarbe lacom. Sera: Care el? Ce pânză a morții? Malu: Cel pe care l-am zărit în umbră întinzând funii grele. Sera: Care umbră? (Malu se ridică de pe canapea și se apropie de dulap. Se uită cu atenție la colțul peretelui ce se intersectează deasupra mobilierului.) Malu: Umbra dulapului, umbra sicriului de lemn ce-și poartă tăcut povara. Sera se apropie și ea de dulap și privește spre colțul umbrei ce dansa între dulap
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
morții? Malu: Cel pe care l-am zărit în umbră întinzând funii grele. Sera: Care umbră? (Malu se ridică de pe canapea și se apropie de dulap. Se uită cu atenție la colțul peretelui ce se intersectează deasupra mobilierului.) Malu: Umbra dulapului, umbra sicriului de lemn ce-și poartă tăcut povara. Sera se apropie și ea de dulap și privește spre colțul umbrei ce dansa între dulap și perete.) Sera: Un păianjen! În urmă cu trei zile i-am doborât pe toți
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Malu se ridică de pe canapea și se apropie de dulap. Se uită cu atenție la colțul peretelui ce se intersectează deasupra mobilierului.) Malu: Umbra dulapului, umbra sicriului de lemn ce-și poartă tăcut povara. Sera se apropie și ea de dulap și privește spre colțul umbrei ce dansa între dulap și perete.) Sera: Un păianjen! În urmă cu trei zile i-am doborât pe toți. Malu: Nu-i pronunța numele. El nu trebuie să știe că i-am observat jocul. Sera
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
dulap. Se uită cu atenție la colțul peretelui ce se intersectează deasupra mobilierului.) Malu: Umbra dulapului, umbra sicriului de lemn ce-și poartă tăcut povara. Sera se apropie și ea de dulap și privește spre colțul umbrei ce dansa între dulap și perete.) Sera: Un păianjen! În urmă cu trei zile i-am doborât pe toți. Malu: Nu-i pronunța numele. El nu trebuie să știe că i-am observat jocul. Sera: Mă duc după o mătură și-l dobor imediat
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
pentru păianjen. Malu: Nu-i spune așa. Mai bine taci. El ne păzește casa. Prinde orice vietate ce ajunge nepoftită aici. Lasă mâna femeii în libertate. Aceasta își ridică rapid brațul și ia pe vârful măturii castelul de cleștar din spatele dulapului.) Malu: Ce ai făcut? Ai greșit ca atunci când mi-ai dat să gust fructul oprit. E bine că el a scăpat. Va împleti o altă sită. (Femeia încearcă să prindă păianjenul.) Malu: El nu se lasă prins. Acum fuge. O să
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
mine. Plecarea este la ora nouă. Sera: Atunci nu e timp de pierdut. O să-mi împachetez lucrurile și o să le iei astăzi. Mâine nu o să pot ieși cu bagajele din locuință. Soare: Mai stai? Sera: Nu. (Se ridică bucurosă. Deschide dulapul. Scoate o geantă de voiaj și începe să-și pună în ea lucrurile. Soare o privește atent.) Sera: (în timp ce-și face bagajul) Sunt foarte fericită. Acum pot să evadez din sărăcia trăită alături de Malu. Soarele meu a răsărit
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
pe aici. Malu (Se apropie de păianjen.) E prea jos firul semnalizator. Clopoțelul a sunat. El îmi spune că am fost invadat de persoane străine. Sera: Cine să te mai înțeleagă? Malu: Ia un scaun de lângă masă. Îl așează lângă dulap.) Taci! Acum ofer păianjenului ofranda. (Malu scoate o cutiuță în care avea vreo douăzeci de muște. Toate erau fără câte o aripă, dar în viață. Se urcă pe scaun și le agață în pânza de borangic.) Sera: (pentru sine): E
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
invidiei că a primit atâtea cadouri din partea lui George, nici nu-i trecea prin cap că tocmai lipsa ei de încredere în Ana o jignise pe fată și-i schimbase atitudinea față de ea. Cristina se duse să-și așeze în dulap pachetele ce-i ocupau brațele, în timp ce Ana dădu perdeaua la o parte și deschise ușa balconului să vadă dacă furtuna din visul ei chiar există întradevăr. Se auzea framătul mării iar plopii își legănau cu tărie crengile producând un șuierat
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
plouă sau se va înteți furtuna. Se uită printre copaci spre scena artiștilor și descoperi că nu mai sunt instrumentele acestora pe ea. Oare unde dispăruse ? S-au gândit și ei la ploaie ? Posibil. Cristina terminase de așezat cadourile în dulap și începuse să-i povestească ce a mai făcut după plecarea ei. Cum era să se înece o fetiță pe care a tras-o curentul marin înspre larg și a observat-o sora sa geamănă care a început să țipe
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]