4,381 matches
-
popas pe drumul Istambulului, icioglanii care despoiaseră pe șahzadè s-au înfățișat la marele stăpân, îngenunchind și întinzându-i hârtiile găsite asupra mortului. Soliman s-a posomorât. Masa fusese bună. Îl aștepta hodina pe piei de tigru a ceasului de după-amiază. —Ce-i asta? Îmi aduceți alte dovezi ale vicleniei osânditului? —Slăvite stăpâne, a răspuns cu mare umilință mai-marele caligrafilor, n-am fi îndrăznit să tulburăm din nou pe strălucirea ta cu altă dovadă de vinovăție. Dar hârtiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
hotărârilor mele...“ gândea doamna Roxelana. Va fi fost Baiazid prea crud la minte, vor fi fost iscoadele neadormite ale împărăției mai istețe, iată că se vădiră la țărmul pontic viclenii și planuri de nesupunere. —Scumpo, i-a zis într-o după-amiază Roxelanei împăratul, am aflat vești nu tocmai plăcute din Cilicia. Ce este? a tresărit împărăteasa. Tresărind, a zâmbit cu dulceață domnului său. —Scumpă și singură a mea iubire, a urmat Soliman, scumpă și singură a mea răsplată, a vrut Allah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și m-am trezit gândindu-mă: aș da orice să lucrez aici. Trebuie să fi lipit lucrurile potrivite, deoarece mi-au spus să vin și în ziua următoare, ziua întâlnirii propriu-zise, când erau cu toții și mai agitați. La ora trei după-amiază, Ariella și șapte dintre importanții ei colaboratori s-au instalat în jurul mesei din sala de consiliu. Eram și eu acolo, însă doar în caz că ar fi avut cineva nevoie urgentă de ceva - apă, cafea, să li se șteargă sudoarea de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
veșnicie. Am lăsat gândul acesta să-i adaste în minte, apoi am șoptit diabolic: S-a terminat cu produsele de machiaj gratuite. Dar nici măcar asta n-a funcționat. Nu pleci nicăieri, domnișoară. Totuși, îmi alesesem bine momentul: chiar în acea după-amiază trebuia să merg la spital pentru controlul săptămânal și, dacă specialiștii aveau să spună că mă vindecam, mama nu va mai avea nici un argument. După o lungă așteptare, mi-au făcut o radiografie la mână. Exact cum credeam, se vindeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
an de zile, ești atât de lipsită de importanță încât nu-și amintește nici cum te cheamă. —Mă rog. Oricum, m-a făcut să mă simt ca ultimul om așa că azi stau în pat, cu obloanele trase. — Dar e o după-amiază frumoasă și însorită. N-ar trebui să stai ascunsă în casă. A început să râdă. — Asta era replica mea. Hai să mergem în parc, am zis. — Nu. — Te rog. —OK. —Doamne, ești fantastică. Îți... recapeți așa repede buna dispoziție. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
drept un Semn. —La ce etaj? a întrebat geanta Marc Jacobs. Era așezată cel mai aproape de butoane. La cinci, am zis. —La fel ca noi. A zâmbit. Am zâmbit și eu. Evident, să stai de vorbă cu morții într-o după-amiază de duminică era o activitate mai comună decât crezusem eu. Le-am urmat pe cele trei la ieșirea din lift, de-a lungul unui hol fără mochetă, și apoi într-o cameră, plină de mai multe femei. Toată lumea a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ceai și stă în fața televizorului, fumând și uitându-se în gol. Într-o dimineață, după liturghie, a mers la chioșcul de ziare Și la farmacie, de unde a cumpărat plasturi pentru bătături. Am crezut că o să mor de entuziasm. Într-o după-amiază, a plecat cu Beemer-ul și mă rugam să se întâlnească cu Racey O’Grady. Dar a mers doar la podiatru, e limpede că are probleme cu bătăturile, apoi acasă, ceainic, ceai, fumat, privit în gol. Într-o altă după-amiază, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o după-amiază, a plecat cu Beemer-ul și mă rugam să se întâlnească cu Racey O’Grady. Dar a mers doar la podiatru, e limpede că are probleme cu bătăturile, apoi acasă, ceainic, ceai, fumat, privit în gol. Într-o altă după-amiază, a mers să se plimbe pe chei. Merge repede, în ciuda bătăturilor. Când a ajuns la capăt, s-a așezat pe bancă, a fumat o țigară, s-a uitat în gol, apoi s-a întors. Nimic dubios. Doar a făcut mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rozându-mi unghiile, încercând să-mi omor timpul. Și atunci am descoperit ceva - aveam zece unghii de ros. Într-un fel sau altul, fără să-mi dau seama, cele două unghii lipsă îmi crescuseră la loc. La cinci și cinci după-amiază, Jacqui a ieșit în sfârșit la lumină. — Unde ești? am întrebat. — În pat. Avea o voce somnoroasă și sexy. — În patul cui? —Al meu. —Singură? A râs, apoi a zis: —Mda. —Pe bune? Pe bune. —Ai fost singură toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Screws, salonul de body-art de pe strada 11 colț cu strada 3. Apoi s-au citit scorurile. Echipa Optsprezece (eu și Mitch) se descurcase destul de prost, eram cam pe locul cinci din coadă, dar nu ne păsa. Ne umpluse aproape toată după-amiaza de duminică, asta era ceea ce conta. —OK. Mitch s-a ridicat în picioare, aruncându-și pe umăr omniprezentul sac de antrenament. —Mulțumesc pentru asta. Eu o iau spre sală. Ne vedem săptămâna viitoare. Da, ne vedem atunci. Eram bucuroasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de informații despre fenomenul vocii electronice. Spre surprinderea mea, unele studii științifice păreau să-l ia în serios. Ei bine, ascultă la mine! —Ce e? —Canalul meteo anunță că e o probabilitate de optzeci la sută să fie furtună în după-amiaza asta. Asta va crește vertiginos probabilitatea ca Aidan să-ți vorbească. —Serios? Mi s-a strâns stomacul, cuprins de o agitație de nedescris. — Da, serios. Baftă. Sună-mă. Eram tulburată și n-aveam stare. Nu aveam chef să lucrez, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spunea toată lumea când auzea că mă duc acolo. Hainele de firmă pe nimica toată! a zis Jacqui. Chestiile gratuite! Petrecerile de după! Dar eu lucram acolo. Lucram. Și era cu totul altceva când lucrai. Capitolul 36tc "Capitolul 36" În ceața unei după-amiezi de vineri, eu și Teenie ne aflam pe autostrada spre Long Island în timp ce se circula bară-la-bară. Mașina era încărcată cu tot felul de cutii pline de produse; în portbagaj, pe podea, în poală. Trebuia să le ducem pe toate personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dintr-un alt motiv. Am un prieten la bancă, un om foarte, foarte drăguț, membru al Opus Dei și foarte talentat. Construiește machete ale teatrelor de operă din bețe de înghețată - un talent uimitor! - și mi-a zis că, în după-amiaza asta, ți-ai lichidat mai multe conturi și ai transferat fondurile la o bancă din Marbella. Te cari, nu-i așa? Detta (cu capul în pământ): Da, îmi pare rău, Tessie, așa e. Mi-a pierit cheful. Nu credeam niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ți se explică totul chiar înainte de sfârșit. Eu: Spuneți-mi. Tessie: O să-i spun, Detta. Detta: O faci doar ca să-mi faci mie în ciudă. Tessie: Bineînțeles! Fiul meu a fost cât pe-aci să fie ucis din cauza ta în după-amiaza asta! În regulă, Vezică Firavă. Detta ne-a promis mie și lui Racey că Harry va ieși în curând din schemă - ce-i drept, nu ne-a spus că Racey va fi cât pe-aci să fie ucis - și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la zvonurile că mesaje codificate le erau transmise celor din Al-Quaeda prin intermediul Shopping Channel. Toți au decretat că este „adorabil“ și Bărbații Adevărați par să-l fi adoptat ca mascotă. Deunăzi m-am întors acasă de la exercițiile pilates. Era o după-amiază caldă și m-am cuibărit pe marginea canapelei, care era scăldată în soare. Am început să mă simt toropită, să plutesc, și pojghița dintre starea de veghe și somn era atât de firavă încât am alunecat într-un vis unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
moscheea și școala Karauiyinilor, clădirea aceea mare cu olane verzi, unde, cu voia Domnului, vei primi învățătura înțelepților ulema. N-am ascultat decât în treacăt aceste savante explicații, căci ceea ce mi-a atras îndeosebi privirea a fost spectacolul acoperișurilor: în după-amiaza aceea de toamnă, lumina soarelui era îmblânzită de nori groși și pretutindeni mii de orășeni stăteau așezați ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
una din zile. L-am privit în ochi: nu glumea. Vrei să vii cu mine? Mi-a trebuit mult curaj ca să zic nu. — Cu atât mai bine, spuse Harun. Am să mă duc singur. Dar să fii aici la începutul după-amiezei, exact în locul ăsta. A doua zi, cerul era întunecat și ploua. Am venit să mă postez la locul arătat, de unde puteam observa intrarea la hammam fără să fiu băgat în seamă. Nu-l văzusem pe Harun în cursul zilei. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asemenea. Femeia divorțată căpăta o casă în imediata vecinătate, uneori rămânea chiar în interiorul casei lui Zeruali și se șușotea că unele rămăseseră însărcinate după despărțire fără ca Zeruali să se arate surprins sau ofensat. Bineînțeles, Sara s-a năpustit chiar în după-amiaza aceea la maică-mea ca să-i aducă la cunoștință bârfele. Eu tocmai mă întorsesem de la școală și ronțăiam niște curmale ascultând cu o ureche distrată trăncăneala celor două femei. Deodată, un nume. M-am apropiat: — Au avut chiar și timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și încă unul sub buza de jos, alungit ca o frunză de măslin. Astfel fardată, a fost așezată pe un postament pentru a putea fi admirată de toți, în timp ce li se oferea de mâncare matroanelor care o împodobiseră. Spre sfârșitul după-amiezei, prietenii și rudele se adunaseră în fața casei lui Khâli. Mireasa își făcuse în cele din urmă apariția, mai degrabă tulburată decât tulburătoare, gata-gata să se poticnească la fiece pas în rochii, apoi urcase într-un soi de lectică ce aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Să fi fost și de data asta un semn al Cerului, prevestitor de dezastre? Cu toate astea, n-am avut parte în ziua aceea nici de revărsarea Tibrului, nici de valuri nimicitoare, nici de vreo hecatombă. Ba chiar, spre sfârșitul după-amiezei, acordul de pace a fost semnat. Pentru ca orașul să fie cruțat, el specifica totodată că papa va scoate din vistierie o importantă sumă de bani. Banii au fost într-adevăr vărsați, șaizeci de mii de ducați cu totul, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
venit să discute cu Vitellius. Se eliberă din strânsoare. — Va învinge Skorpius! strigă, lovindu-l cu pumnul în spate pe celtul din fața sa. Tabăra se afla în apropierea zidurilor orașului, printre copaci. Erau puține corturi, dispuse perfect simetric. În aerul după-amiezii de primăvară se răspândeau fumul și mireasma cărnii fripte. Știam că ne vom întâlni aici. Sau, cel puțin, așa speram. Antonius Primus își îmbrățișă fratele. — Am aflat ce ți s-a întâmplat. Îl îndepărtă puțin pe Valerius, ca să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
calul, Calvia veni la grajduri. — Banii fac revoluțiile, zise, punându-i o mână pe braț. Banii, mai mult decât curajul. Eu am mulți bani. Contează pe mine când vei dota armatele care vor distruge puterea lui Vitellius. 25 Era o după-amiază târzie când Antonius ajunse în micul oraș Pietas Iulia, situat în punctul extrem al Peninsulei Histria și mărginit la miazănoapte de marea a cărei coastă, spre deosebire de cea care se vedea în față, de partea cealaltă a Adriaticii, era dantelată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe treptele de sus ale amfiteatrului văzu un bărbat care își acoperea capul cu gluga mantiei. Înspăimântat, îl recunoscu pe Ausper, care ridica mâinile spre el, arătându-i cerul. Dintre norii adunați la orizont se ivea, abia vizibil pe cerul după-amiezii de octombrie, discul diafan al lunii în descreștere. 38 — Luna... Luna ne-a ajutat să învingem, zise Antonius cu glas stins. În cortul comandanților din tabăra flaviană, generalul armatei răzvrătiților era pe moarte. Titus se apleca din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
agită însemnele ca pe o sabie. — ...noi o să vă alungăm din Roma și vom recuceri Imperiul. — Valerius va învinge, murmură Antonius. Sunt sigur de asta, zise apoi, mințind. — Fiecare cu iluziile lui, replică Allius Cerpicus. Ieși în lumina rece a după-amiezii de decembrie. 40 Marcus se îndepărtă de ușa ce dădea spre amfiteatru și se apropie de Valerius. — Sunt o mulțime. Și mulți alții vor să intre. Îi auzi? Zgomotul mulțimii era asurzitor. — Și nu uita că e foarte frig, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prietene. Antonius Primus își diviză armata în trei părți. Coloana centrală înaintă pe Via Flaminia, aripa dreaptă pe malul Tibrului, iar aripa stângă pe Via Salaria. Vitellienii, împărțiți tot în trei corpuri de armată, încercară să opună rezistență. În acea după-amiază înnorată de decembrie, Roma fu zguduită de lupta violentă dintre flavieni și vitellieni. Se lupta pe străzi, în piețe, în grădini... Flavienii erau mai bine conduși, dar vitellienii erau în siguranță în labirintul de străduțe pe care soldații lui Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]