58,646 matches
-
fine, care vorbesc de la sine” - spuneam, în Prefața semnată la primul volum, “Din petalele sufletului meu”. “Candoare, sinceritate, simplitate în enunț dar multă lumină și culoare în imaginile redate fac să sclipească și visele frumoase și dezamăgirile, și bucuriile și durerile pentru că - nu-i așa? - o tot repet, poeta este învingătoare și cuvântul ii este biruință” - spuneam, in Prefața celui de-al doilea volum, “Polen de cuvinte”. Încerc să vă demonstrez că poeta nu se desminte și acest al treilea volum
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
de fericire și același altruism al poetei! Ea nu este niciodată singură, mereu împarte tot zbuciumul ei cu fiecare cititor, își dăruiește sufletul pe tavă de argint. O astfel de poetă cu sufletul deschis, sensibilă, nu poate rămâne indiferentă la durerea din jurul ei. Se implică, ia atitudine și strigătul ei speră să fie auzit si să vindece răni. Drama de la „Colectiv” în care au ars prunci de vii din cauza inconștienței și a iresponsabilității, a mișcat-o și a făcut-o să
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
de vii din cauza inconștienței și a iresponsabilității, a mișcat-o și a făcut-o să vibreze in vers! La data publicării ei și în revista “Confluențe literare”, sub poezie am citit și acest comentariu: “Poezia este sensibilă și transmite emoția durerii cauzată de acest trist eveniment. Inițiativa este binevenită și felicit autoarea pentru aceasta”. (Octavian Lupu). Din cer se aud și îngerii cum plâng Azi, într-o zi tristă de toamnă În Clubul Colectiv din București Plânge cerul, îngerii și fiecare
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
de vis La cocertul de rock, totul s-a schimbat, Stâlpul din fața scenei s-a aprins Iar în scurt timp tavanul a cedat. Plâng suflete nevinovate-n spitale Rănile nemiloase sunt adânci, usturătoare Vai, Doamne! Câtă suferință, câtă jale Panica, durerea a cuprins pe fiecare. Azi veștile incerte vin rând pe rând Părinți, iubiți, prieteni cu sufletul frânt Urmăresc știrile, informațiile oftând Dacă îngerii lor sunt în cer sau pe pământ. De azi frunzele suspină-n fiecare noapte Un treizeci octombrie
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
sufletul frânt Urmăresc știrile, informațiile oftând Dacă îngerii lor sunt în cer sau pe pământ. De azi frunzele suspină-n fiecare noapte Un treizeci octombrie cu sânge și ploi, Mamelor nu li se usucă lacrimile pe pleoape Iar cerul plânge durerea lor cu noi, cu voi. În țara mea cu suflete rănite și moarte În toamna aceasta am pierdut ceva din noi, Destinul e crud pentru fiecare-n parte Iar pe dinautru suntem triști și goi. Azi Doamne sufletele nostre se
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
mea cu suflete rănite și moarte În toamna aceasta am pierdut ceva din noi, Destinul e crud pentru fiecare-n parte Iar pe dinautru suntem triști și goi. Azi Doamne sufletele nostre se-nchină La tine, cu lacrimi triste de durere, oftând În candele aprindem speranță, lumină Din cer se aud ei și îngerii când plâng. Victorioasă, primăvara iese din pântecul iernii ca un prunc, vine peste ochii însetați de soare, pictând vise: ‚În pântecele iernii te-am așteptat/ Cu ochii
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
și participarea spirituală și intelectuală la ceea ce se petrece în jurul meu și al nostru în țara de baștină, mi-a devenit prin poezie cea mai apropiată cale de-a mă exprimă și manifestă. Patria “muma” am părăsit-o chiar din durerea nedreptății, a minciunii, a umilinței, a corupției, a neputinței de-a mă vedea în primul rând un om demn în societate și demn de meseria de medic! Mi-am părăsit patria doar cu trupul, sufletul mi-a rămas acolo și
MI-AM PĂRĂSIT PATRIA DOAR CU TRUPUL, SUFLETUL MI-A RĂMAS ACOLO ŞI ACOLO VA TRĂI MEREU! de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384142_a_385471]
-
de la Baudelaire încoace poezia universală si cea românească a adus acel plus de inefabil care i-a lipsit lumii, a scos din marasmul sufletului toate agnoasele umanității și le-a pus pe scena vieții: iubirea, neliniștea, disperarea, amărăciunea, deznădejdea, chinul, durerea, răul, nevroza, plictisul, oboseala, spleenul,etc. Poezia de astăzi este si eseu si proză poetică, dar si teatru dramatic în care eul își cauta diferite forme de manifestare. Toate manifestate prin magia cuvântului. Marin Sorescu spunea că poezia este ,,vânătoare
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
auzi și dacă poți să-mi răspunzi! Ce mă fac eu acum? Făcea-m-aș c...t, să mă fac!... (Mai supărat decât atât, credeți că se mai poate?! N.A.) A încercat el să-și „anesteziască”, după cum zicea chiar el, durerea sufletească, golind mai multe clondire cu felurite băuturi alcoolice, prezente din belșug la casa mortului. Că la olteni așa e: când moare omul și trebuie să-i faci toate rânduielile de plecare și parastasurile ulterioare, aduci din belșug de toate
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SUNT ...EA Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Au renăscut la viață Toate în poezia mea, Un Phoenix de cuvinte Mă înalță Spre ...ea Cenușa-mi de durere Se sfarmă-n bucățele De întuneric surd, Eu renasc Din...ea Lumini și umbre-mi cântă În prafuri de stele O melodie de regrete, Eu mă împac Cu...ea Un țipăt de luceafăr, Îmi redă puterea De-a simți lumina
SUNT ...EA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384185_a_385514]
-
doare capul și am avut o zi grea. — Ai avut și o noapte grea Cristi, te-am auzit când ai sosit acasă. Dar vestea care ți-o dau te va scoate din nepăsare dar, s-ar putea să ai mari dureri de cap. — Ei, hai vorbește, remarc că nu ții cont de starea mea! Carmen începu să-i relateze întâlnirea cu Emilia. Cristi o cunoscu pe Emilia în perioada când iubita sa lucrase acele câteva luni în turism. Nu-i făcu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384143_a_385472]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > UNUI PRIETEN Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului Imi pare rău prietene dragă, Poporul parca-ncetat să lupte, Sa-nchis în durere, fără șagă, Legi distructive îi leagă în fapte... Am avut ocazia să mergem departe, Parcă hipnotizați ne-am oprit din mers Și-am ascultat poruncă, e deșarte, Ceva se-ntâmplă rău în Univers... Manipulați psihologic azi suntem, Noianul de minciuni
UNUI PRIETEN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384170_a_385499]
-
Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului MANE Dac-am putea să măsurăm tăcerea Pe care-am pus-o zilnic între noi, Am înțelege sigur, amândoi, Cum a crescut și-n suflete durerea. Suntem, de sentimente, mult prea goi, Ne risipim destul, în van, puterea, Iar deseori ratăm și mângâierea Că dragostea se-mparte doar la doi, Dar știm că etalonul de măsură Nu e nicicum prea simplu sau prea vechi, Că răspândește
MENE, MENE, TECHEL, UPHARSIN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384180_a_385509]
-
de soare Și-n nordul înghețat în ierni rebele. FARES Pe când eram ferice androgin, Un demiurg în două ne-a tăiat, Egale părți, femeie și bărbat Și-am căpătat de-atunci și un destin. Am împărțit la fel orice păcat, Dureri am strâns puțin câte puțin, Iubirea, uneori, ne-a fost un chin, Doar sufletul ni l-am păstrat curat. Și căutăm în nopțile senine Acel ceva ce la un loc ne leagă, Doar vorbă plină de-adevăr și bine, Pe
MENE, MENE, TECHEL, UPHARSIN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384180_a_385509]
-
descătușate de neliniște, în nodul ursitei zdrențuit de gânduri, când cobor în râpi pentru a vedea mai bine calea lactee a visurilor și dorințelor risipite în neantul zădărniciei. Plouă cu gri prin aerul câlțos și fierbinte, care foșnește când corbii durerii trec în stoluri. Mă opresc din când în când și mă așez pe buturugile din pădurea arsă de vremea absurdă, prăvălită peste începuturile încolăcite ca niște liane pe aracii speranței, ce-au început să-nmugurească. Și nu mai știu unde
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
pline de speranțe trezite din somnul greu..., așteaptă cu nerăbdare să simtă din nou iubirea. In suflete cresc pe neașteptate rămurele pline cu mugurii fericirii. Ce frumos este să simt primăvara cum îmi reînvie toată ființa! Vechile gânduri, griji și dureri pot, în sfârșit, să le acopăr cu... primăvara. Nu mai vreau să le mai port în suflet. In adâncul ființei mele las numai primăvara! Un zgomot de pași mă aduce la realitate... Deschid ochii. Era o zi cenușie de iarnă
O ULTIMĂ... PRIMĂVARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384194_a_385523]
-
era cândva mâna omului. Numai că albul acoperise orice urmă de culoare știută. Vorbe nerostite cântau puritatea și forme nemișcate aminteau o viață agitată cândva așa ca-n zile de demult. Trecuseră anii cu războaie și lupte. Trecuseră anii cu dureri și supuneri. Trecuseră pe acolo anii desnădejdii omului când forțe criminale răsturnau ideile și gândurile aducând cu ei dominația minciunii și supunerii oarbe. Trecuseră anii în care supuși și supunători pieriseră toți în măcelul ordin al marilor lumii. Sub dominația
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
carte și minte, fără iubire și înțelegere mai marii lumilor au chemat forțele și au ordonat moartea. Atunci, văzduhul încrâncenat a putut doar să mai acopere totul cu albul protecției. Si de atunci totul a rămas în perfecta tăcere a durerii. In satul alb, protejat de căldura vieții, oameni mergeau pe scările unei trăiri amintite încet și tăcuți, urmărind doar drumul lor propriu. Nu comunicau între ei cu vorbe. Privirile lor căutau undeva la cărarea care doar ei știau unde duce
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
cerul s-a deschis. Au apărut pe el toate culorile universului mai multe și mai frumoase, mai stralucitoare și mai diferite decât le cunoscusem. Am aflat atunci că lumea albului nu era decât lumea gândurilor bune. Ele treceau doar peste durerile pământului din viața noastră de azi, spre a ajunge la frumosul etern. Ele trăiseră sfârșitul unei vieți distruse de criminalii de ieri și de azi. “Singura voastră salvare mi-a pus în minte un înțelept de acolo, e să vă
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
rău și se muncea să scape de el. „Parcă data trecută a durat mai puțin și parcă Floarea nu urlase așa mult” își aminti el. Din casă, la diferite intervale de timp, răzbăteau prin pereții subțiri și ferestre urletele de durere ale femeii, însoțite de îndemnurile dadei Gheorghița. Fătul, parcă hotărât să lupte împotriva unui destin risipit în fumul înecăcios al durerilor, refuza cu îndârjire intrarea în acest destin, prin naștere, fără un motiv medical vizibil. Chinurile femeii au durat aproximativ
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
mult” își aminti el. Din casă, la diferite intervale de timp, răzbăteau prin pereții subțiri și ferestre urletele de durere ale femeii, însoțite de îndemnurile dadei Gheorghița. Fătul, parcă hotărât să lupte împotriva unui destin risipit în fumul înecăcios al durerilor, refuza cu îndârjire intrarea în acest destin, prin naștere, fără un motiv medical vizibil. Chinurile femeii au durat aproximativ trei ore. La ora 11.45 printr-un ultim efort, extenuată din cauza chinurilor facerii, Floarea dă naștere unei fetițe. Cu dexteritatea
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
c-ai plecat Și te-ntreb așa, într-o doară, nu-i păcat? Ani, s-au contopit în timpul ce-a trecut Fugă ta de lângă mine, m-a durut... Uiți de toată bucuria ce ți-am dat Ai uitat și la durere, cum te-am alinat. Cand te-am luat, erai o oarecare... Vorbelor nespuse, le dădeai crezare Dar te las să fugi, nu te opresc Stau,inspir adânc, și mă gândesc: Raliindu-mă numai științei tale Monstruozitățile m-atacă, viscerale !!! E
FUGA TA... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384247_a_385576]
-
nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe cărarea ce-altădată Noi la braț ne coboram, Astăzi numai colbul, iată! Umple urma ce-o lăsam. Pașii mi s-aștern pe cale Căutând același drum, Prin covorul ierbii moale, Rătăcesc durerea scrum. Ochii prind în colțuri lacrimi Din adâncuri de izvor, Izbucnind în mine patimi, Frământate de-al tău dor. Câte-o geană de lumină Se așează împrejur, Și-n sclipirea-i opalină, Chipul tău e, pot să jur! Inima-mi
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
În străfunduri toate-mi tind, Să se lase-n necuprins. Printre pleoape-ntrezăresc Fără urmă de tăgadă, Al tău chip nepământesc, Bucuros să mă revadă. Pe obraz îți simt adierea Nici nu pot să o cuprind, Să aline-n trup durerea, Rănilor ce mă aprind. Mintea plăsmuie s-aburce Prăvălind doar năluciri Și din ceruri să m-arunce, În vâltori cu amintiri. Inima de zor se zbate Să m-aducă înspre mal, Glasul tău un far în noapte, Luminând un ultim
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
-ne întotdeauna și în postura celuilalt. De undeva de jos,din fundul iadului, Traian zâmbea acum,triumfător. Glonțul pleacă șuierător și își atinge ținta într-o miime de secundă. O arsură puternică îi zguduie spatele,se clatină amețitor ,cuprinsă de durere și dintr-o dată simte că pământul i-a plecat de sub picioare. Plutește clipe bune în neant , apoi o lovitură groaznică îi sfarmă trupul care se scurge încet, în valurile violente care odinioară n-au vrut să o primească . Și-n
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]