1,835 matches
-
importanță. Chiar nu are. Faptul în sine este important. Doamna cu Coasa/Gazul este importantă. Bucuria ei nevăzută de nimeni este importantă, plăcerea ei incomensurabilă de a pleca, alături de cineva, la o lungă, nesfârșită plimbare. Nu una dus-întors, ci doar dus... Vecinul se așeză pe canapea, luă telecomanda și deschise televizorul. Un ochi indiscret (dar de unde?) ar fi văzut cu surprindere cum celelalte butoane ale aragazului încep să se rotească încet (ca într-un film de groază, nu?), iar o ureche
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ori vis, ori gândul te străbate, Ori numai duhul frământării mele... De la-nceput, spre singurul popas, O zbatere de valuri sau de vânturi, Cu-a lor ecouri transformate-n cânturi Ne însoțesc la fiecare pas... Dar nu suntem de vânturi duși, de valuri, Pe undeva sunt fapte îndrăznețe Și gesturi de aleasă frumusețe, Spre omeneștile, firești limanuri... Drum fără pulberi, drum cu pulberi grele, Ori numai duhul frământării mele?...
DRUM by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83789_a_85114]
-
cu bună știință, deoarece Îmi dăduse toate amănuntele pe care puteam spera să le primesc. Madelaine. Cine dracu’ era Madelaine? Și unde se afla ea În clipa de față? Știa oare că urma să vin să o iau? De ce trebuia dusă respectiva la apartamentul Mirandei? Și, ținând cont de faptul că Miranda avea șofer personal, menajeră și bonă, de ce, Doamne iartă-mă, trebuia să fac eu treaba asta? Mi-am amintit că e ilegal să vorbești la celular În timp ce conduci mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ne-a deschis portiera din spate. Emily s-a urcat prima, și-a scos imediat mobilul din buzunar și i-a cerut șoferului: „Acasă la Miranda Priestly, te rog“. El a dat din cap, a băgat mașina În viteză și duși am fost. — E Întotdeauna același șofer? am chestionat-o, Întrebându-mă de unde știe respectivul unde să meargă. Ea mi-a făcut semn să tac În timp ce tasta un mesaj pentru colega ei de cameră. După care mi-a răspuns: — Nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Insul Îmbinat de urină care dormea În fața Băncii Chase primea un Mocha Frappuccino. Nu se trezea niciodată ca s-o primească, dar eu i-o lăsam (cu paiul aferent, fireșteă lângă cot În fiecare dimineață și cafeaua era de regulă dusă - cu el cu tot - atunci când făceam al doilea drum după cafea, câteva ore mai târziu. Bătrânica proptită În căruciorul ei, care ținea În față un carton pe care scria NU AM CASĂ/ FAC CURĂȚENIE/ AM NEVOIE DE MÎNCARE, primea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tine? Nu ai cursuri azi? Ba da, dar am fost din nou În oraș aseară cu Băiatul-Cu-Cămașă-Roz și am tras la măsea cam multe pahare de margarita. Cu vreo opt mai mult decât s-ar fi cuvenit. El Încă doarme dus, așa că n-am putut să-l las baltă aici și să plec. Dar nu de asta te sun. — Zău? am zis eu, dar abia dacă ascultam, Întrucât una din cafelele cappucino Începuse să se scurgă și țineam telefonul proptit Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tot ce se găsea pe ea a alunecat direct În coșul de gunoi - toată mâncarea gătită și condimentată cu grijă, farfuria de porțelan, bolul metalic cu unt, cutiuța cu sare, șervețelul de pânză, tacâmurile, cuțitul de friptură și paharul Baccarat. Duse au fost toate. Ce conta? O să le văd din nou pe toate În ziua următoare, sau când i s-o face iar foame de vreun prânz. ↔ Când am ajuns, În sfârșit, la Drinkland, Alex părea enervat, iar Lily - terminată. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așa fel Încât să mă audă totuși. S‑a Întors pe călcâie și s‑a uitat drept În ochii mei. — Tu chiar crezi că Îmi pasă? Du‑te Înapoi și primește‑l tu! Și până să spun un alt cuvânt, dusă a fost. O, Doamne. Nu se poate să se petreacă așa ceva. Eram sigură că aveam să mă trezesc În patul meu propriu, neatrăgător, cu perne nețesute de mână, peste un minut și că aveam să constat că Întreaga zi - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
O, de-atâta de departe, din a timpului pierzare, Din adâncul dus în urmă, din adâncul infinit, Mai privesc printre troiene jocul vântului cernit, Dezgolind din vremea dusă, câte-un colț cețos de zare... Aud glasuri vehemente, care dreptul lor și-l strigă Ca și cum ar fi stăpânii, sau urmașii unor nume, Uitând că sunt trecători și că pe această lume, Din imensul lanț al vieții, reprezintă o verigă
DE UNDE VIN?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83777_a_85102]
-
numai ca să știe măicuța c-am fost aici... Pe curând, grăbitule! În urma ei rămase un surâs promițător. 2 Sezonul se anunța mai bogat și mai vesel ca totdeauna. Nadina era în friguri. Avea, numai pentru noiembrie, deschiderea Parlamentului, reprezentațiile Eleonora Duse și Feraudy, în afară de concertul Paderewski. Își adusese de la Paris câte ceva, când s-a întors în țară, dar observa cu groază că, față cu multitudinea evenimentelor care-i reclamau imperios prezența, ea se afla de fapt dezbrăcată. Grigore sosi de la țară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oaspeții, spăimântați că orele sunt aproape patru, se ridicară. Se ivi totuși o problemă gravă, pusă de doamna Pintea însăși: cum să facă oare cu cei trei copii ai ei pe care îi culcase îndată după cină și acuma dormeau duși? Îi era milă să-i scoale și frică să nu se îmbolnăvească ieșind, încălziți, în gerul de afară. Toată lumea luă parte la dezbatere cu diferite soluții. Grigore hotărî să rămâie și soții Pintea să doarmă aici, iar mâine vor trece
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
l-a săturat Dumnezeu și de pământ, și de toate! Capitolul XI PETRE PETRE 1 Toată noaptea spre sâmbătă cerul Amarei fu însîngerat de jocul flăcărilor ce mistuiau castelul Iuga. Mulțimea de țărani, furioasă și gălăgioasă, nu se dădea deloc dusă, parcă și-ar fi pierdut somnul. Chiotele unei bucurii năprasnice înăbușeau trosniturile focului, în lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hârbuite, care se topeau într-un zgomot straniu, izbucnit parcă din rărunchii pământului... Târziu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
umbli să te faci stăpân pe munca noastră, nea Ichime, că nu te-om răbda! Dacă n-am răbdat noi nici pe boierul cel mare, darmite pe tălică!... Stai nițel, să vie Petrică și ai să vezi! Petre însă dormea dus. Se dusese târziu acasă și atât de ostenit cum nu s-a mai simțit niciodată. S-a trântit pe laviță, îmbrăcat cum era, căciula drept pernă, și îndată a adormit ca mort. Acuma toată casa se sculase, numai el nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stradă. Sună-mă săptămâna asta și hai să bem ceva. Adu-o și pe Penelope - n-am apucat nici să vorbesc cu ea toată seara și a trecut un secol de când am ieșit cu toții. Spune-i pa din partea mea. Și duși au fost, Încântați, fără Îndoială, că reușiseră să scape. M-am Întors și am văzut că mai rămăseseră numai câțiva oameni pe trotuar, care vorbeau la mobil, aparent nepăsători dacă mai intră sau nu. Mulțimea se evaporase pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pot să vorbesc ceva cu tine? — Nici o problemă, eu tocmai plecam, spuse Penelope repede, În mod evident ușurată că avea o scuză să dispară fără să vorbească cu Aaron. Bette, vorbim mai târziu. Și Înainte să apuc să-i răspund, dusă a fost. —Aaaauzi, Bette? —Da, Aaron? Semăna atât de mult cu Lumberg, din Office Space Încât ar fi fost amuzant dacă n-ar fi trebuit să-i Înghit În permanență „sugestiile“. —Eeeei, mă Întrebam doar dacă ai apucat să citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a pătruns în locuința lui A.B. , directorul economic al spitalului din localitate. N.P. a sărit poarta proaspăt vopsită. Din curte, s-a suit pe acoperișul casei, de unde a intrat în balcon și, de aici, în holul imobilului. Proprietarul dormea dus. Obosit după o zi de muncă, omul adormise în fața televizorului. Pe un scaun din încăpere se aflau o pereche de pantaloni cu, firește, banii de buzunar... în buzunar, acolo unde le e locul. N.P. a buzunărit nădragii și a dat
Agenda2003-47-03-lege () [Corola-journal/Journalistic/281746_a_283075]
-
la anumite distanțe alternate cu alergare ușoară înapoi; - „suveica” - alergare peste 4-6 garduri pe un culoar de atletism după care executantul se întoarce înapoi pe alt culoar unde se află tot 4-6 garduri. Astfel, alergătorul va executa serii de alergări dus - întors peste garduri, - participarea la diferite întreceri sub forma concursurilor de casă sau de verificare, unde se pune accent pe realizarea unui timp de deplasare cât mai bun, pe obișnuirea cu competiția și cu adversarii Notă Ținând cont că însușirea
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
obișnuite. Terapeutul trebuie să stimuleze pacientul să identifice sarcinile necesare zilei obișnuite și să decidă care sunt esențiale. Activitățile esențiale sunt cele care trebuie îndeplinite din motive personale, precum mersul la toaletă sau luarea mesei; sau din motive familiale, precum dusul sau adusul copiilor la școală. Unele sarcini esențiale pot fi modificate în ceea ce privește momentul din timpul zilei când trebuie făcute, pe când altele pot fi îndeplinite într-un moment specific al zilei. Alte activități zilnice pot fi organizate în jurul celor care sunt
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a susține că era luptelor constituționale s a terminat și acesta este și adevăratul sens al cuvintelor ce guvernul a pus în gura Coroanei, anunțândune că o eră nouă începe. Dacă începe o eră nouă, este că era veche sa dus; și, în adevăr, era veche a luptelor constituționale s a terminat și începe era nouă a organizării Statului nostru.<ref id=”1”>P.P. Carp, Discursuri parlamentare, ed. cit., p. 185. </ref> În această „eră nouă“ ce va defini întreaga lui
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
modern, din familia lui Radu Stanca, Al. Andrițoiu, Tudor George, cântăreți de expresie afectivă, dar, la unii din ei, și senzuală: "Ai trecut râzând femeie,/ Gura eu ți-am sărutat,/ Gura-ți roșie femeie,/ Nici o urmă n-a păstrat/ Timpul dus n-o să mai vină,/ Tânăr eu n-o să mai fiu (...)/ Ai trecut râzând, femeie,/ Tu femeia mea de lut,/ Fața mea-i de-acum bătrână/ ca un drum de morți bătut." Cezar Ivănescu își pune cântecul sub semnul bocetului și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de pios omagiu: "Colo-n cimitiru cu cruci risipite Te plimbă adesea cu gînduri uimite Alege-ți o cruce, alege-un mormînt Și zi: aici doarme amorul meu sfînt; Și cîntă la capu-i și cîntă mereu: Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu!"93 Apoi cum însuși arată, într-un fragment din Geniu pustiu: "Într-o zi frumoasă de vară, îmi făcui legăturica, o pusei în vîrful bățului și o luai la picior, pe drumul cel mare împărătesc. Holdele miroseau
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un mormînt!"110 Sau în versurile cu titlul Care-i amorul meu în astă lume?, scrise în aceeași vreme: "Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul, al vorbelor iubirei tu îl varsă Pe-acel mormînt ce-l înverzește pirul Și zi: Dormi dusă, inima mea arsă!"111 Fiindcă din trupa lui Iorgu Caragiale, cînd a ajuns, în turneu, la Giurgiu, lipsea sufleorul, a fost angajat Eminescu, ca sufleor și copist, cu 60 de bani pe zi112. În această trupă, el a stat în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
două tipuri. Competiția este la nivel de grupuri când, așa cum am văzut în capitolul 7, partidele sunt strâns dependente de o organizație "paternă" tribală sau geografică, etnică, religioasă sau clasială. Există atunci un război între tabere bine definite, un "război" dus (în mod normal) prin mijloace electorale. Alegerile determină puterea fiecărui grup făcând apel la loialitatea membrilor grupului. Din când în când poate exista un armistițiu, iar partidele pot ajunge la un acord acest tip de acord între "pilonii" societății a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
rafinament combinatoric, incantațiile amoroase amintind când de cele semnate, odinioară, de un Costachi Conachi sau un Iancu Văcărescu, când de recentele brumariene: "Pasul tău pe străzi înguste/ Face flamure din fuste/ Curul tău, puțin mai sus,/ Mă lasă pe gânduri dus.// ... // Ochii tăi de aur plini/ Iar îmi caută pricini./ Gura ta cea lobodă/ Mă sărută slobodă" etc. Desigur, niciun exercițiu de virtuozitate stilistică nu poate edulcora sfârșitul cuplului (în special Dispariția și eternitatea Eonei va conține invariantele uzuale ale eroticii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
are importanță. Avem de-a face aici cu un caz limită a genului descriptiv: lista. Fiecare propoziție descriptivă este o parte a ansamblului desemnat prin tema-titlu. La fel și în exemplul următor: (49) Au cunoscut nenumărate clipe fericite. Se lăsau duși, în galopul cailor sălbatici, pe cîmpuri întinse cu lanuri unduitoare. Urcau pe cele mai înalte vîrfuri, coborau pe schiuri pantele abrupte, printre brazi uriași. Mergeau prin ploi torențiale, respirînd aerul cu mireasmă de iarbă udă. Stăteau întinși la soare. Priveau
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]