12,960 matches
-
decorată În stil auster, țeapăn, pe care se afla un exemplar din cartea Sunt necesari bărbații? de Maureen Dowd. Avea un pahar cu ceva de băut Într-o mână și telecomanda În mâna cealaltă. Ochii nu i se dezlipeau de ecranul televizorului. Schimba de pe un canal pe altul ca o maniacă. Era Îmbrăcată cu un costum Rochas de un alb imaculat, cu manșete din dantelă neagră și o fundă la gât, ciorapi de plasă și pantofi foarte Înalți, roșii. Părul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Others. Avea o Înfățișare perfect calmă. Era, În mod evident, pe jumătate ieșită din minți, deoarece atunci când se simte bine, numai calmă nu-i stă În fire lui Marci să fie. —Bună, Sylvie, spuse, fără să-și mute privirea de pe ecran. Crezi că mai pot să merg vreodată la o petrecere În centru după ce mi-a făcut copilul ăla? M-am așezat pe canapea lângă ea lăsându-mi geanta pe podea. —Marci, chiar Îmi fac griji pentru tine. Pot să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
adevărat la film. La astfel de evenimente, singurul lucru care interesează de fapt pe toată lumea este răspunsul la Întrebarea cine cu ce este Îmbrăcat, chiar dacă e mult prea Întuneric ca să se vadă asta. Sunt doar obosită, am șoptit, arătând către ecran. Adevărul era că, de când ne Întorseserăm de la Megève, nu prea mai puteam să dorm. Ultimele zile fuseseră un coșmar, căci Hunter era din ce În ce mai mulțumit și bucuros, În timp ce eu fierbeam de supărare În spatele afurisiților ălora de ochelari de soare pentru schi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Nancy să pară plictisită de Mischa Barton, așa că Îi spuse „MulțumescMischalarevedere“, pe acel ton pe care gazdele emisiunilor TV Îl rezervă pentru celebritățile oarecum invitate să plece de pe platou - cu vocea care implică aluzia „timpul tău a expirat“. Pe ecran, Nina plutea către Nancy Într-un nor de șifon. În ciuda tuturor relelor, nu mă puteam abține să nu fiu emoționată. Privirea mi se lipi de ecran, inspectând În cele mai mici amănunte Înfățișarea Ninei. —Iat-o pe Nina Chlore!!! Starul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să plece de pe platou - cu vocea care implică aluzia „timpul tău a expirat“. Pe ecran, Nina plutea către Nancy Într-un nor de șifon. În ciuda tuturor relelor, nu mă puteam abține să nu fiu emoționată. Privirea mi se lipi de ecran, inspectând În cele mai mici amănunte Înfățișarea Ninei. —Iat-o pe Nina Chlore!!! Starul din Blonda fatală... spuse Nancy, În timp ce Nina se apropia. Nina! Chlore! Tu! Ești! Extraordinară! Încetează! spuse cu drăgălășenie Nina când ajunse pe scena Access Hollywood. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu Îmi place mai mult decât Donatella. Nu-mi venea să cred. Thack avea să fie devastat. Și nici eu nu eram Într-o stare suficient de bună ca să-l Încurajez. În clipa aceea, sună telefonul. M-am uitat pe ecranul telefonului. Mă suna Alixe. M-am hotărât să nu-i răspund. Ultimul lucru de care aveam nevoie acum era o schimbare de rochie până vineri. După câteva secunde, apelul ei intră În căsuța vocală. Nu după multă vreme, telefonul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe tejghea și l-a lovit ușurel cu mâna. Pachetul e cam de două ori mai mic decât o cutie de pantofi. Nu cântărește nici cât o conservă de ton. A apăsat una, două, trei taste la casă, iar pe ecran a apărut scris 149 de dolari. — Ca să fiți dumneavoastră liniștit, să știți că am închis bine de tot pungile, îmi zice. A pus pachetul într-o sacoșă de plastic, în caz că plouă, și mi-a spus: — Să-mi ziceți dacă lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nimeni nu vrea să-și recunoască dependența de muzică. Pur și simplu nu se poate. Nimeni nu e dependent de muzică, de televizor sau de radio. Însă tot timpul avem nevoie de mai mult, de mai multe programe, de un ecran mai mare, de mai mult volum. Nu suportăm să trăim fără toate astea, dar nu, nimeni nu este dependent. Putem s-o oprim când vrem, sigur că da. Potrivesc un toc de fereastră într-un perete de cărămidă. Îl lipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice că poliția a găsit încă un top-model mort. La televizor îi arată poza zâmbitoare. Din nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și uși, ridic receptorul. Cu degetele asprite de țevi și burlane, formez un număr pe care nu am cum să-l uit. Răspunde un bărbat. Și zic tată. Tată, zic, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
teatru bucureștean; seara era plasatoare, ziua mătura culoarele și spăla scrumierele. Tot drumul pînă în oraș, retras în spatele cursei, în picioare, rezemat de bara de lîngă fereastră, Mihai încearcă un bilanț al femeilor cunoscute, un fel de retrospectivă pe un ecran aflat undeva în urmă, în care vîntul cu fulgi mici și reci se încurcă, ondulînd figurile, deformîndu-le. Pete de culoare, dar nici o lumină. Femei pasagere, care au stat în patul lui mai puțin decît într-o gară de tranzit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o vorbă, nedreptățindu-l. La naiba! Ce-i cu mine?! Ce picioare grozave are Paula! Se observă chiar și aici, în poza de pe televizor; îi stau ca turnate hainele. Într-o casă de toleranță ar fi fost vedetă, și pe ecran ar fi fost, și pe scenă poate, are talent; soție însă... La naiba! se înfioară neplăcut. Cu Paula aș face o pereche grozavă gîndește, impunîndu-și controlul asupra gîndurilor. Eu înalt, ea înaltă, frumoasă..." Dar, de după tufele mici, de trandafir, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
II-a, Ed. Junimea, 2008; Cursa rapidă, roman, Ed. Junimea, 1982; Vremea brândușelor, Ed. Cartea Românească, 1984; Sezonul pescărușilor, film despre furtul tezelor de doctorat în Chimie, realizat în 1984 după scenariul lui Constantin Munteanu, interzis la vizionare, ieșit pe ecrane în 1990, distins cu Marele Premiu al Cinematografiei; Teona, roman, Ed. Junimea, 1989; Sfârșitul înserării, roman, Ed. Cartea Românească, 1989; Zodia bâlciului, roman, Ed. Plumb, 1995, Maria, prințesă de Place Pigalle, roman, Ed. Plumb, 1995; A fluierat în timpul Evangheliei, teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am făcut-o lată azi-noapte.“ Nu era nimeni acolo care să îi poată răspunde. Beverley și Derek plecaseră, iar Gary nu se mai întorsese. Pe Carol o găsi sus, în pat, uitându-se la televizor. Înjură văzând ceasul din colțul ecranului, dar fu nevoit să se întrerupă în mijlocul frazei. Stomacul îmbibat de alcool îi fusese strâns timp de opt ore în betelia blugilor. Abia ajunse la baie. Carol încercă să îi acopere icnetele fredonând și nici nu-l băgă în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru șuvoiul sărat cu gust de müsli. Fără a fi impresionată, Carol nu era cu totul nepăsătoare. Își acoperi mai bine umerii delicați cu halatul de baie, observând că meteorologul de la TV-AM, un omuleț șters, care lipsise de pe micul ecran în ultimele două luni, apărea acum la BBC Breakfast Time, îmbrăcat în costum. Dan bolborosea ceva formând numărul mamei sale. Apoi mormăi în direcția lui Carol că asta fi ultima dată - ultima dată când îi cere să telefoneze la firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe nepregătite și izbutise să-l dea afară. Dar acum își revenise din surpriză și tocmai își ducea mâna la șliț. Carol stătea lângă Ted Wiggins. Ambii erau înmărmuriți și asistau la scenă de parcă vitrina magazinului ar fi fost un ecran, iar ei plătiseră bilete să o vadă. Deși abia începuse să se obișnuiască să se sprijine de tejghea, cu o mână în buzunarul de la blugi, Carol învățase destul de repede să-și folosească degetele ca pe niște instrumente de mângâiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acestui colaps de câteva secunde. Și, parcă să o susțină, să îi dea un suport fenomenologic, ca să spun așa, văzul îmi dă și el rateuri. Vederea nu îmi mai e stereoscopică. Contururile și formele se schimbă pe măsură ce trec de la un ecran oval la altul. Ridurile subțiri pe care le observasem mai devreme se desfășoară ca o rețea și țin laolaltă trăsturi amorfe, trăsături care amenință să se schimbe în cu totul altceva. Așadar, putem afirma cu o oarecare certitudine că Dave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Harold Acton. Directorul era un adept convins al auto-promovării. După damful de parfum, un fel de echivalent olfactiv al Fernet Branca, rama albastră a ochelarilor apăru în câmpul vizual al lui Bull. Scana cele aproximativ douăzeci de rânduri afișate pe ecranul calculatorului la care Bull își tasta articolul. — Hmmm, John, reușise acesta să articuleze într-un târziu, recenzia asta despre Razza Rob... Hmmm, n-o să fie nevoie să o publicăm. Bull era neobișnuit de țâfnos în ziua aceea. — Poftim? — Păi, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ăsta e clenciul, mulțumirea vidă în care oamenii își proiectează atitudinile. În definitiv, ce rămâne dintr-o gaură dacă o scoatem din pământ? Cita din nou din articol, realizase Bull. Și avea dreptate, pentru că acele cuvinte încă licăreau proaspăt pe ecranul LCD al laptopului aflat pe colțul saltelei japoneze a lui Juniper din camera alăturată. — Păi, cred că e... e..., se bâlbâi Bull, furios pe sine pentru că nu reușise să găsească un corespondent pentru gluma ei facilă. — Absolut nimic. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
animal, râsul brutal constituie amestecul care premerge unui regim de tip dictatorial, și nu ajungerii democrației pe cele mai înalte culmi. Perfect dozat și injectat la meserie în ceafa poporului, acest amestec se găsește în România mare. Când iese pe ecran imaginea vie a acestei gazete, cu cămașă albastră, guler alb și cravată albă, saltă rating-ul, se rupe share. În 2000, doar Iliescu l-a mai putut opri, în 2004 cine o să-i mai stea în față? Poate să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
saltă rating-ul, se rupe share. În 2000, doar Iliescu l-a mai putut opri, în 2004 cine o să-i mai stea în față? Poate să-și aranjeze PSD-ul imaginea de binefăcător pe toate televiziunile, câtă vreme izvorăște din ecran șuvoiul imund, în sondaje se va îngrășa Nenumitul. Și dacă CNA-ul vrea să-i pună stavilă, în fața transmisiei directe a vieții lor de zi cu zi, sufletul românilor tot sălbatic, rătăcit și trist rămâne. Din Jurassic Park în Dracula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și stegulețele NATO, pentru care guvernul a alocat deja un milion de dolari. Tinerii căsătoriți se vor poza în fața simbolului nord-atlantic. Anul ăsta, de 19 noiembrie vom mânca cu toții cârnați de la Sechelariu și ne vom bucura. Unii vor linge marele ecran de pe care ne va privi, de la Praga, dl prim-ministru Adrian Năstase. Văzând cu satelitul atâta entuziasm popular, americanii or să ne verse deîndată niște miliarde de dolari... Gândul că acest nemernic cu studii pe nume Treptow va fi pedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ar fi ieșit președinte. Merită să ne gândim puțin ce s-ar alege de România dacă o scrisoare ca aceasta către ambasadorul SUA sau al altei țări ar fi trimisă de șeful statului. Săraci lipiți ecranuluitc "S\raci lipi]i ecranului" Pe undeva, prin vreun sertar, am o hârtie care o fi început deja să se îngălbenească: o adeverință de la Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității că n-am avut nici o treabă cu Securitatea. N-am dat-o publicității pentru că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a fost limba în care vorbea „profesorul” Beuran. Mai mult decât agramatisme cu ghiotura: asemantism. Omul pur și simplu nu cunoaște sensurile cuvintelor limbii române. Banii nu se „colecționează” la buget, cum zice de două ori și răspicat să spargă ecranul dl Beuran, ei se colectează, „ghidurile nu sunt lucruri științifice, sunt lucruri fixe”, e de părere omul de știință Beuran, „resuccitarea cardiacă” o fi ceva de mare specialitate, altceva decât resuscitarea de care am auzit și eu. Dl Beuran declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tânguitoare, rătăcind în căutarea propriei temnițe prefăcute în praf. Iar ei sunt atât de vii... Cum să pui Aiudul lângă MTV, sângele lângă Coca-Cola, bătutul cu lingura în zid lângă Internet, cum să scrii un angajament de turnător pe un ecran de computer și să-l scoți pe urmă la imprimanta laser? E penibil, deplasat, jenant... Această jenă chinuitoare și mizeră ca o durere de măsea a dispărut din mine în vreme ce coboram treptele la Hollywood Multiplex ca să intru la După-amiaza unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
spart bănci, coca și popcornul curgând în valuri păreau și ele crescute din spuma neoanelor... M-am așezat într-un fotoliu, nou și plăcut, de plastic și pluș, într-o sală fără șobolani, fără semințe, respirând aerul condiționat în fața unui ecran imaculat, făcut din cine știe ce polimer, nu cearceaful murdar al cinemaului copilăriei. Și totuși, în acest templu aseptic al timpului nou, l-am văzut pe Gheorghe Dinică vorbind despre plăcerea de a te juca cu morții pe grătar. Închis în plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]