12,690 matches
-
guguștiuc care se Înfoaie, la vederea perechii lui, dar am datorii.. Am datorii la băcan, la tapițer, la zidari, la vânzătorul de ziare, la Întreținere, la lumină, la croitor, la o bancă populară, la dentist, la propria mamă, la un editor de manuale școlare, la o societate umanitară, la mașina cărămizie din care tocmai ai coborât...,, ,,Porumbelule, Își subțiază ea vocea, te-ai ascuns de mine, și te-am găsit, te-ai ascuns din nou, și iarăși te-am găsit. Câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În sala de lectură, am observat un domn la biroul cel mare, scotocind printr-un maldăr de documente cu un aer de iritare crescândă, de parcă ar fi căutat declarații de care era sigur că sunt acolo, dar pe care un editor viclean avuse neobrăzarea să le tipărească cu cerneală invizibilă. Mi se părea cumva cunoscut, În felul În care toți savanții ni se par cunoscuți. Avea părul rar, nasul Îngust, ca un cioc, iar sub acest ansamblu se ascundea un barbișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
brațul lui Gielke e mâna cancelarului, tu ce zici? Și ailaltă care se odihnește ca un epolet pe umărul băiatului e a lui Gielke. Dora nu mi-a răspuns. În schimb, a trasat conturul pozei cu degetul. — Cred că intenția editorului e să ilustreze noțiunea cancelarului, conform căreia privirea unui sexolog putea pătrunde În sferele cele mai intime ale unui om. De parcă Froehlich ar fi vrut să spună că cel mai important lucru privitor la sexualitatea unei persoane e ceea ce ascundem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai degrabă prieten decât partener - de fapt, ca pe cineva care... — Mai ai ziarul ăla, Sascha? Dora Își ridică mâna. Dacă da, m-ar interesa să aflu dacă ceilalți stăteau chiar lângă Froehlich și Gielke - toți acei oameni pe care editorul a considerat, pare-se, că aparțin părții obscure ale istoriei. Întrerupând-o În mijlocul ideii, i-am aprins țigara. Ceilalți din poză? În fotografia ovală din ziar nu reușeam să disting decât secțiuni din bărbații care-l Încadrau pe Cancelarul Sănătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și care au cooperat la realizarea acestei cărți, cu un deosebit simț al umorului. Toate cele care m-ați ajutat - iar voi știți cine sunteți -, anonimitatea voastră va rămâne intactă, iar mulțumirile mele sunt sincere. Doresc, de asemenea, să mulțumesc editorului meu din New York, Jonathan Burnham, pentru lectura sa atentă, rând cu rând, fără de care cartea nu ar fi fost la fel de lizibilă. Lui Juliet Annan de la Penguin U.K., multe mulțumiri. Agentului meu, Eric Simonoff de la Janklow Nesbit, Îi sunt Îndatorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cunoscut. Cum am ajuns aici. Capitolul 2 Trebuie să răspunzi la o singură întrebare. La absolvirea facultății de jurnalism, trebuie să-ți imaginezi că ești reporter. Să-ți închipui că lucrezi la un mare cotidian și că, în Ajunul Crăciunului, editorul te trimite să investighezi un deces. Poliția și ambulanța au ajuns deja la fața locului. Pe coridorul sordid al blocului de la periferie se înghesuie vecinii, în halat și papuci. În apartament e un cuplu de tineri, cu ochii în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bradul de Crăciun. Copilul lor s-a înecat cu un globuleț. Afli ce era de aflat, numele copilului, vârsta și așa mai departe, te întorci la redacție spre miezul nopții și-ți scrii materialul în ultimul moment. I-l arăți editorului, care îl respinge pentru că n-ai precizat ce culoare avea globulețul. Roșu, sau verde? N-ai văzut, și nici nu ți-a dat prin minte să întrebi. La tipografie țipă după prima pagină, iar opțiunile tale sunt: Să-i suni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe părinți în Ajunul Crăciunului, în toiul nopții. Facultatea mi-a apreciat etica cu nota 5. În loc de etică, am învățat să le spun oamenilor doar ceea ce vor să audă. Am învățat să scriu totul. Și am mai învățat și că editorii pot fi niște mari jigodii. De atunci încoace, m-am tot întrebat ce voia să însemne examenul ăla. Acum sunt reporter, la un mare cotidian, și nu mai trebuie să-mi imaginez nimic. Primul meu caz real cu un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gândea la un serial în cinci parți despre sindromul morții infantile subite. Anual mor șapte sute de mii de sugari, fără nici o cauză aparentă. La fiecare o mie de sugari, doi se culcă, pur și simplu, și nu se mai trezesc. Editorul meu, Duncan, numește fenomenul ăsta „moartea în leagăn“. În legătură cu Duncan, faptele ar fi următoarele: este ciuruit de cicatrice acneice, iar linia scalpului îi e castanie o dată la două săptămâni, când își boiește rădăcinile albe. Parola de la calculatorul lui e „parola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
când am așezat-o pe cotor, când am lăsat-o să se deschidă singură, sperând că o să-mi arate până unde a îndoit cititorul legătura, filele s-au răsfirat la pagina 27. Și fac pe margine un semn cu creionul. Editorul meu închide un ochi și-și înclină capul spre mine. Ce fel de mâncare, zice, rămăsese pe farfuriile din chiuvetă? Spaghete, zic. Cu sos de la cutie. Dintr-ăla cu multe ciuperci și cu usturoi. Am trecut în revistă și gunoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
închid. La facultatea de jurnalism te învață să începi cu faptul cel mai important. Piramida răsturnată, așa îi zice. Spui cine, ce, unde, când și de ce la începutul articolului. Apoi enumeri faptele mai mărunte în ordine descrescătoare. În felul ăsta, editorul poate să taie oricât din articol fără să se piardă ceva foarte important. Toate micile detalii, mirosul așternuturilor, mâncarea din farfurii, culoarea globulețului, chestiile de genul ăsta sunt întotdeauna date deoparte în tehnoredacție. Singurul tipar în ceea ce privește moartea în leagăn este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cântec vechi despre animalele pe care le cuprinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina oxigenată în timp ce citesc poezia cu voce tare sub lumina de neon, la o lățime de birou de editorul meu, care stă cu cravata desfăcută și cu gulerul descheiat, lăsat pe spate în scaun, cu ochii închiși. Gura îi este întredeschisă; și pe dinți, și pe cana de cafea sunt aceleași pete maronii. E bine că suntem singuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dacă este vorba despre o serie de decese fără cauză aparentă. — Cu cât mai repede, cu atât mai bine, zice. Îl întreb dacă are legătură cu faptul că una dintre victime este vecinul meu de deasupra, iar alte trei erau editorii mei. Și Danton zice: — Nu mai spuneți! Îl întreb dacă are legătură cu faptul că am trecut pe stradă pe lângă trei dintre victime chiar înainte de momentul morții. Și Danton zice: — Asta nu mai știam. Îl întreb dacă are legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Lucrare realizată printrun program financiar de pregătire a specialiștilor de la Radio China Internațional Director: Wang Gengnian, Hu Bangsheng Responsabili generali de proiect: Qian Hongjiang, Xing Bo, Simona Modreanu Executanți de proiect: Zou Yanyan, Guo Dan Editor coordonator limba română: Chu Qunli Editori coordonatori adjuncți limba română: Felicia Gherman, Wu Min Redactori și traducători în limba română: Li Jiayu, Luo Dongquan, Zhu Kewen, Chu Yiping, Chen Luping, Shen Qingcheng, Lin Ting, Shi Dacheng, Wu Min, Yang Ying
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
realizată printrun program financiar de pregătire a specialiștilor de la Radio China Internațional Director: Wang Gengnian, Hu Bangsheng Responsabili generali de proiect: Qian Hongjiang, Xing Bo, Simona Modreanu Executanți de proiect: Zou Yanyan, Guo Dan Editor coordonator limba română: Chu Qunli Editori coordonatori adjuncți limba română: Felicia Gherman, Wu Min Redactori și traducători în limba română: Li Jiayu, Luo Dongquan, Zhu Kewen, Chu Yiping, Chen Luping, Shen Qingcheng, Lin Ting, Shi Dacheng, Wu Min, Yang Ying, Chu Qunli, Li Xin, Xiao Zhigang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bătălii, ci pentru că Matei le împărțea suflete mititele, câte unul pentru fiecare, iar apoi îi trata ca pe camarazii lui, omuleți cu firi, cu reacții, cu sentimente diferite. În privința revistelor cu Rahan, cum n-avea habar de orientarea socialistă a editorului, frati-miu era căzut în cap după ele. Îl adula pe sălbaticul blond, care nu prididea să fie curajos, justițiar, viteaz, proaspăt bărbierit, agil, iscusit în mânuirea armelor și curtenitor cu femeile de grotă. A suferit nespus când acel homo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe trupul de plastic nu se va mai afla nici măcar un singur loc care să nu fi devenit o rană, numai când îmi imaginez cum se va îngrozi Filip citind această plăsmuire diavolească a lui Rahan pe care, sunt convins, editorul sau editorii francezi, fie ei și socialiști, nici nu au cutezat s-o gândească vreodată, și mă simt definitiv pierdut, scufundat într-un întuneric beznă cu miros de brânză. Poate o să vi se pară straniu, dar acel Rahan din apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de plastic nu se va mai afla nici măcar un singur loc care să nu fi devenit o rană, numai când îmi imaginez cum se va îngrozi Filip citind această plăsmuire diavolească a lui Rahan pe care, sunt convins, editorul sau editorii francezi, fie ei și socialiști, nici nu au cutezat s-o gândească vreodată, și mă simt definitiv pierdut, scufundat într-un întuneric beznă cu miros de brânză. Poate o să vi se pară straniu, dar acel Rahan din apartamentul 40 eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a pus mâna pe pila de unghii (pentru că, asta-i regula, când ești Rahan îți trebuie neapărat un pumnal) și le-a găurit până le-a făcut ciur. Ce păpuși urâte și proaste! chestia 6 - lumea și revista Rahan (cu tot cu editorii ei socialiști) au existat și înainte ca Matei să-și dea seama. La fel, săgeata otrăvită care l-a doborât pe sălbaticul blond a existat înaintea ciupercilor otrăvitoare care i-au provocat visul despre moarte, iar ploaia care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
generații și felul În care neamul Hunterilor, ale căror creiere fuseseră distruse de putere și radiații, a slăbit tot mai mult pe măsura trecerii timpului și pînă la urmă a Înnebunit. Era un mesaj care-mi plăcea. Jerry zice că editorii nu vor să-i publice cărțile fiindcă le e teamă de mesajul pe care Îl transmit. Însă eu cred că asta cam e și filozofia mea de viață, În fiecare zi mai slab și un pic mai dement. CAPITOLUL 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ale derivelor din spate și ale grilajelor de radiatoare, ale aripilor și capotelor, aerografate în culori pastel și acrilice vii, păreau s-o fascineze. Buna ei dispoziție față de Renata mă surprindea. Am condus-o în sala de montaj, unde doi editori tineri lucrau la prima fază a montajului. Din câte se părea, Catherine era convinsă că, în contextul acela vizual, un fel de uniune erotică dintre mine și Renata era inevitabilă, și că, dacă ea însăși ar fi fost lăsată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Renata era inevitabilă, și că, dacă ea însăși ar fi fost lăsată în biroul acela să lucreze printre fotografii de profil și desene cu apărătoare de montat, și ea ar fi înnodat o legătură sexuală nu doar cu cei doi editori tineri, dar și cu Renata. Își petrecuse ziua în Londra. Afară, în mașină, încheieturile mâinilor ei erau claviaturi de parfumuri. Primul lucru care mă uimise la ea era o curățenie imaculată, ca și când ar fi stors individual fiecare centimetru pătrat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fluturele alb a traversat întreaga vale și, de pe cartea cititoarei, a zburat să se așeze pe hârtia pe care tocmai scriu. Prin valea asta circulă oameni ciudați: agenți literari, așteptând noul meu roman, pentru care au încasat deja avansurile de la editori din lumea întreagă; agenți publicitari, care vor ca personajele mele să poarte diferite obiecte de îmbrăcăminte și să bea anumite sucuri de fructe; programatori electronici, care pretind că pot termina la computer romanele mele neterminate. Încerc să ies cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Monștri invizibili Pentru Geoff, care a zis: „Uite așa se fură hapurile.“ Și pentru Ina, care a zis: „Uite ăstai contur de buze.“ Și pentru Janet, care a zis: „Uite ăsta e crep georgette.“ Și pentru editorul meu, Patricia, care a tot zis: „Uite, asta nu-i destul de bine.“ Capitolul 1 Acolo ar trebui să fii, la o mare recepție de nuntă într-o uriașă vilă din West Hills, cu aranjamente florale și ciuperci umplute peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
anonim Îi dăduse titlul Conspirația sau Unde se află rădăcinile prăbușirii societății europene. Krușevan va depune la cenzura țaristă versiunea lărgită a Conspirației care, un an mai târziu, sub Înaltul patronat al Gărzii țariste, va apărea sub formă de carte. Editor va fi Asociația surdomuților din Petersburg. (Este greu de dovedit dacă aici se ascunde o anume simbolică.) Textul lui Krușevan va stârni patimi și nedumeriri, dar până la urmă va cădea pe un teren fertil și va destupa auzul unui pustnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]