2,036 matches
-
incursiune militară care a lăsat până în cele din urmă Orașului Sfânt în mâinile musulmanilor.După ocuparea portului Damietta, cruciații s-au îndreptat spre Cairo în iulie 1221, dar au fost obligați să-și întrerupă înaintarea din cauza epuizării stocurilor de hrană. Egiptenii au executat un atac de noapte, care a dus la moartea a numeroși cruciați și în cele din urmă, la capitularea întregii armate. Sultanul egiptean Al-Kamil a căzut de acord asupra unui armistițiu de opt ani cu europenii. După ce Papa
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
iulie 1221, dar au fost obligați să-și întrerupă înaintarea din cauza epuizării stocurilor de hrană. Egiptenii au executat un atac de noapte, care a dus la moartea a numeroși cruciați și în cele din urmă, la capitularea întregii armate. Sultanul egiptean Al-Kamil a căzut de acord asupra unui armistițiu de opt ani cu europenii. După ce Papa Grigore al IX-lea îl excomunicase în anul 1227, din cauza vieții imorale pe care o ducea și a raporturilor sale prietenești cu sultanul Malin al-Kamil
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
din Asia (Ugarit), Cipru (Enkomi) și probabil Imperiul hittit, care era în declin la acel moment. Singură armata egipteană, mai numeroasă și mai bine organizată, a reușit să le facă față, în pofida renumelui de slabi marinari pe care îl aveau egiptenii. s-au aliat cu diverse popoare asiatice și începând cu sfârșitul celei de-a XIX-a Dinastii au început atacarea sporadică a gurilor Nilului. Egiptenii au respins două valuri masive de invazie în vremea Faraonilor Merneptah (cca 1213-1203 î.Hr.) și
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
a reușit să le facă față, în pofida renumelui de slabi marinari pe care îl aveau egiptenii. s-au aliat cu diverse popoare asiatice și începând cu sfârșitul celei de-a XIX-a Dinastii au început atacarea sporadică a gurilor Nilului. Egiptenii au respins două valuri masive de invazie în vremea Faraonilor Merneptah (cca 1213-1203 î.Hr.) și Ramses al III-lea (cca 1186-1155 î. Hr.), ulterior Popoarele mării (sau Popoarele Nordului) retragîndu-se probabil în insulele mediteraneene, unde ulterior s-au sedentarizat. Începând cu
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
de Rougé atunci când a tradus reliefurile templului mortuar al lui Ramses al III-lea de la Medinet Habu. Din 1881 egiptologul francez Gaston Maspero a preluat termenul și l-a popularizat în lucrările sale referitoare la supozițiile legate de aceste populații. Egiptenii antici îi numeau "Haunebu" cu un termen generic, echivalent cu (cei) "„ de dincolo de insule”", în timp ce inscripțiile de la Karnak ale faraonului Merneptah vorbesc despre" „ popoarele străine ale mării”." Două stele comemorative ale lui Ramses al II-lea (Stela Tanis II și
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
primul tratat internațional cunoscut, este foarte bine documentată, mai ales din izvoare egiptene. În așa - numitul „Buletin”, o culegere oficială a relatărilor din război, precum și în poemul scribului Pentaur se precizează că "Sherdenii" capturați anterior au participat ca aliați ai egiptenilor și au avut propunerea de împărțire a armatei faraonului în 4 contingente. Ideea a fost preluată de Ramses, dar s-a dovedit dezastruoasă pe câmpul de luptă, hittiții reușind înconjurarea și atacarea separată a coloanelor. Tot în poem mai sunt
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
în Deltă cu care a atacat vasele invadatorilor după ce arcași aliniați pe maluri au răspuns cu o ploaie de săgeți la tentativele de debarcare. Le-au abordat corăbiile cu cîrlige și în crâncena luptă corp la corp care a urmat egiptenii s-au impus. Papirusul Harris este evocator: "„ Cât despre cei care mi-au ajuns la granițe, sămânța lor nu mai este, inima și sufletul lor au pierit pentru totdeauna. În ceea ce-i privește pe aceia care au venit împreună direct
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
comandantul flotei militare, amiralul Telem, să-l poata convinge pe șeful marelui stat major David Elazar să permită acțiuni ofensive pe mare. Comandamentul flotei putu să antreneze vedetele în așa fel încât în toate bătăliile navale cu sirienii și cu egiptenii Israelul să aibă avantaj numeric și să obțină o victorie clară asupra dușmanului. Sub comanda sa israelienii au reușit la 7 octombrie 1973, în dreptul portului Latakia să scufunde 3 vedete purtătoare de rachete, o vedetă torpiloare și un puitor de
Michael Barkai () [Corola-website/Science/313390_a_314719]
-
61, 65, 70, 74, 86, 97 și 125 kg la lupte libere masculin; și 48, 53, 55, 58, 60, 63, 69, și 75 kg la feminin). Cu vreo 2500 de ani înaintea erei noastre asemenea întreceri sportive îi pasionau pe egipteni. Mari amatori de lupte între atleți erau și grecii antici. Pe vremea aceea luptele între atleți aveau loc, de obicei, pe terenuri acoperite cu nisip. Corpurile goale ale atleților, datorită nisipului, deveneau mai puțin alunecoase și adversarilor le venea mai
Lupte () [Corola-website/Science/313416_a_314745]
-
națiunea arabă. A trăit ca profesor și conferențiar, a scris critici, biografii, articole și povești. Taha Hussein își stabilește viziunea asupra unui Egipt al viitorului, acest lucru fiind în concordanță cu propria lui concepție de identitate egipteană, aceea că mințile egiptenilor sunt similare cu mințile europenilor. Această imagine a rezultat din influențele culturii franceze, precum și din suferințele pe care le-a îndurat într-o copilărie săracă în mediul rural egiptean. Scopul educației, în viziunea lui Taha Hussein, era acela de a
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
mințile europenilor. Această imagine a rezultat din influențele culturii franceze, precum și din suferințele pe care le-a îndurat într-o copilărie săracă în mediul rural egiptean. Scopul educației, în viziunea lui Taha Hussein, era acela de a realiza egalitatea între egipteni. Taha Hussein era de părere că oamenii sunt sursă de putere și trebuie să li se ofere posibilitatea de educație. Acesta a cerut furnizarea de bunuri, nu doar celor din învățământul primar, ci și celor din învățământul secundar și superior
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
fost prima femeie care a absolvit la Universitatea din Cairo. Aceasta, împreună cu fratele ei, Moenis, au tradus cartea Adib (Arabă:أديب) Intelectualul, în limba franceză. Acest lucru a fost unul foarte important pentru tatăl lor, deoarece acesta a fost un egiptean care s-a mutat în Franța și a studiat limba franceză. Tânărul Adib se asemăna oarecum cu Taha Hussein. Acesta trăise și el experiența șocului cultural al unui tânăr care studiază și trăiește în Franța. Operele lui Taha Hussein pot
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
a insistat asupra educației gratuite deoarece el însuși a avut greutăți materiale în copilărie și i-a fost împiedicată înscrierea într-o școală de stat din cauza taxelor impuse de către administrația britanică. Acest lucru a constituit o povară grea pentru majoritatea egiptenilor interzicându-se dreptul copiilor de a intra în învățământul primar. Singura alternativă deschisă lui Taha Hussein era o umbră a educației, mult sub ambițiile sale și anume școala coranică și o educație elementară. Dreptul la o educație gratuită ar trebui
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
datorită sentimentului de desprindere al autorului față de protagonist, acesta din urma fiind descris în prima parte ca fiind „băiatul” care mai târziu devine „omul tânăr”. Prima parte a romanului este despre zilele copilăriei trăite într-o familie numeroasă din satul egiptean Izbet el-Kilo (). În cea de a doua parte este vorba despre perioada din viața lui trăită ca fiind student la universitatea din Cairo, Al-Azhar, iar cea de-a treia parte este despre călătoria în Franța, acolo unde a urmat doctoratul
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
despre limbajul colocvial. În romanul „Zilele”, transferul la a treia persoană începe deja din prefață, scrisă pentru ediția Braille în 1954. Romanul are trei părți. Prima parte a romanului este despre zilele copilăriei trăite într-o familie numeroasă din satul egiptean Izbet el-Kilo. În cea de a doua parte este vorba despre perioada din viața lui trăită ca fiind student la universitatea din Cairo, Al-Azhar, iar cea de-a treia parte este despre călătoria în Franța, acolo unde a urmat doctoratul
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
din sfecla de zahăr. În procesele de fermentare a fructelor se poate forma metanol prin descompunerea pectinelor. Consumul de metanol poate produce intoxicații grave, acesta poate lua naștere prin distilarea fracționată în mod particular a alcoolului. În procesul de îmbălsămare, egiptenii din Antichitate utilizau un amestec de substanțe, printre care și metanolul, care era obținut prin piroliza lemnului. Însă metanolul pur a fost pentru prima dată izolat în 1661 de către Robert Boyle care l-a obținut prin distilarea boxusului. Substanța a
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
la Universitatea din Cairo, studiind pentru o diplomă de licență în engleză și istorie. Între timp, și-a petrecut vacanțele de vară la Mânăstirea Deșertului de Vest Sfânta Maria (mânăstire siriană). În timpul studenției a fost și stagiar al Corpului Militar Egiptean de Rezervă. În 1946, în ultimul an de licență, i s-a permis să se înregistreze la clasele de seară ale Seminarului Teologic Copt, deschis de obicei absolvenților de facultate, însă decanul seminarului, arhidiaconul Habib Girgis, a făcut o excepție
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
asupriți și le sunt negate drepturile minorității. Islamul 90% (1.800.000) (cei mai mulți Sunniți, cu o minoritate Shi'a) este religia cea mai predominată de majoritatea etnicilor albanezi, comunitățile bosniace, gorane și turcice, și unele comunități ale romilor, așcalilor și egiptenilor. Populația sârbă estimată între 100.000 - 150.000 de persoane au declarat aparține bisericii ortodoxe sârbe. Aproximativ 8% din populația albanezilor sunt creștini catolici. Comunitățile catolice se găsesc în cea mai mare parte în orașe precum Prizren, Klina, Đakovica, Peć
Demografia provinciei Kosovo () [Corola-website/Science/314891_a_316220]
-
forțe expediționare în Grecia, cerând în schimb să i se recunoască controlul asupra Cretei, Ciprului, Peoloponezului și Siriei. Mehmet își făcea deja planuri să recupereze cheltuielile de război prin exploatarea noilor teritorii, prin alungarea țăranilor greci și înlocuirea lor cu egipteni. În același timp, trupele otomane asediau Missolonghi pentru a treia oară. Asediul a început pe 15 aprilie 1825, ziua în care Navarino a fost cucerit de . Turcii au încercuit orașul și au început să sape tranșee și să plaseze baterii
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
iernii, Ibrahim a părăsit Navarino, a traversat Golful Corint și s-a alăturat turcilor care asediau Missolonghi. Nici sosirea trupelor egiptene nu i-a ajutat pe otomani să străpungă apărarea grecilor după șase săptămâni de lupte. În primăvara anului 1826, egiptenii au reușit, după lupte care le-a adus pierderi importante, să cucerească regiunea mlaștinilor din apropierea orașului. În acest moment, legătura asediaților cu marea a fost tăiată, iar ruta lor de aprovizonare a fost blocată. În ciuda faptului că liderii turco-egipteni au
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
de pușcă pentru evitarea luării în sclavie. Ibrahim a trimis un negociator în regiunea Mani, cerându-le locuitorilor să se predea, altfel aceștia fiind amenințați cu distrugerea, în același mod în care fusese devastat și Peloponezul. Manioții, în loc să accepte termenii egiptenilor, au răspuns plini de mândrie că refuză capitularea și sunt gata să lupte împotriva forțelor lui Ibrahim. Ibrahim a încercat pe 21 iunie 1826 să intre în regiunea Mani prin nord-est, lângă Almiro. Cei 7 000 de egipteni au fost
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
accepte termenii egiptenilor, au răspuns plini de mândrie că refuză capitularea și sunt gata să lupte împotriva forțelor lui Ibrahim. Ibrahim a încercat pe 21 iunie 1826 să intre în regiunea Mani prin nord-est, lângă Almiro. Cei 7 000 de egipteni au fost obligați să se oprească în fața fortificațiilor de la Vergas, unde 2 000 de manioți și 500 de refugiați din alte regiuni ale Greciei i-au atacat și obligat să se retragă. Și o a doua tentativă a egiptenilor de
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
de egipteni au fost obligați să se oprească în fața fortificațiilor de la Vergas, unde 2 000 de manioți și 500 de refugiați din alte regiuni ale Greciei i-au atacat și obligat să se retragă. Și o a doua tentativă a egiptenilor de înaintare a fost respinsă, mai mult chiar, turco-egiptenii au fost obligați să se retragă până la Kalamata cu forțele maniote pe urmele lor. În timpul acestor tentative eșuate de înaintare, forțele lui Ibrahim au pierdut aproximativ 2 500 de oameni, ceea ce
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Rusiei. Sultanul a fost de acord să-și trimită ambasadorii la negocieri și, pe 7 octombrie 1826, a semnat Convenția de la Akkerman, acceptând pretențiile țarului cu privire la Serbia și Principatele Dunărene. Grecii s-au supus condițiilor mediatorilor europeni, dar turcii și egiptenii nu s-au arătat dornici să oprească luptele. Drept consecință, Canning a început negocierea unui tratat tripartid (6 iulie 1827) cu Franța și Rusia. Tratatul prevedea ca puterile semnatare să-și ofere încă o dată oficiile de mediatori și, în condițiile
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
ieșirea în larg a flotei turco-egiptene. Un ofițer de legătură britanic, trimis în misiune să ceară retragerea corăbiilor incendiare egiptene a fost împușcat mortal. Echipajul fregatei la bordul căreia se afla ofițerul britanic împușcat a răspuns cu focuri de muschetă. Egiptenii au răspuns lansând o ghiulea împotriva vasului amiral francez, „Sirene”, iar francezii au deschis la rândul lor focul. Bătălia s-a încheiat cu o victorie completă a aliaților europeni și cu anihilarea flotei egipteano-turce. Doar 14 corăbii turco-egiptene dintre cele
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]