2,955 matches
-
sale care este cugetarea. David Hume aprecia că omul este ființă sensibilă dotată cu afectivitate și viață. Kant a sintetizat două teorii: raționalismul și empirismul astfel dacă prin latura sa corporala omul se manifestă ca ființă cu înclinații biologice deci egoiste prin cea spirituală el se manifestă ca ființă morală. Pentru a știi ce este omul trebuie mai întăi să ne întrebăm: „Ce pot ști?”/ „Ce trebuie să fac?”/ „Ce mi-e îngăduit să sper?” La aceste întrebări fundamentale răspunsul omului
Valoarea supremă a omului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
exagerat...După părerea noastră, războiul a fost justificat. Dar în susținerea cauzei acestuia, domnii Bush și Blair nu au jucat corect față de popoarele lor."61 Scepticii susțin că pierderea puterii blânde nu contează prea mult, întrucât țările cooperează din interese egoiste. Dar scepticii nu țin seama de faptul că o astfel de cooperare reprezintă o chestiune de grad, iar acest grad este influențat de atractivitate sau de aversiune. Ei ignoră de asemenea faptul că efectele asupra actorilor nestatali și recrutarea întreprinsă
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
promovarea imaginii captivante a unei țări și îi poate spori acesteia perspectivele de a obține rezultatele urmărite. Însă nici cea mai eficientă campanie publicitară nu poate vinde un produs lipsit de popularitate și, după cum am văzut în capitolul 2, politica egoistă și lipsită de viziune sau cea etalată cu aroganță mai degrabă consumă puterea blândă decât o produce. Raporturile durabile bazate pe prietenie îi pot determina cel mai bine pe ceilalți să fie mai toleranți în replicile lor. Prietenii sunt uneori
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
emoțional. Sunt persoane surprinzător de exigente, de dificile, de imprevizibile, greu de coordonat. f. Cronofagii. Sunt "hoții de timp". Sunt cei cărora le place să piardă vremea și care consideră că timpul lor este mult mai prețios decât al altora. Egoiști convinși, "cronofagii" vorbesc foarte mult: despre ei, despre problemele lor, despre cei care le fac rău, despre nemulțumirile lor, despre cei care îi deranjează. Pe scurt, ei vorbesc despre tot și despre nimic. Le place să asculte ce spunem, să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
place sentimentul de a avea un public, va face totul să atragă atenția și să-l domine (sau să iasă în evidență). În general, sunt vicleni, știu să-și calculeze mișcările și să-și manipuleze victimele cu mare abilitate. j. Egoiștii. Desigur, egoismul face parte din viața noastră: dacă n-am fi egoiști "cei din jurul nostru ne-ar călca în picioare. Nu am avea nici serviciu, nici măcar plăcerea de a ne întreba cum ne-am putea descurca mai bine cu colegii
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atenția și să-l domine (sau să iasă în evidență). În general, sunt vicleni, știu să-și calculeze mișcările și să-și manipuleze victimele cu mare abilitate. j. Egoiștii. Desigur, egoismul face parte din viața noastră: dacă n-am fi egoiști "cei din jurul nostru ne-ar călca în picioare. Nu am avea nici serviciu, nici măcar plăcerea de a ne întreba cum ne-am putea descurca mai bine cu colegii", punctează N. Bouchard (2006, p. 67). Însă egoiștii reduc totul la propria
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dacă n-am fi egoiști "cei din jurul nostru ne-ar călca în picioare. Nu am avea nici serviciu, nici măcar plăcerea de a ne întreba cum ne-am putea descurca mai bine cu colegii", punctează N. Bouchard (2006, p. 67). Însă egoiștii reduc totul la propria persoană și nu ascultă decât ceea ce îi interesează pe ei sau îi privește în mod direct. Ei acționează într-o manieră foarte individualistă și nu țin cont decât de propriile interese. Egoiștii n-au depășit perioada
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
2006, p. 67). Însă egoiștii reduc totul la propria persoană și nu ascultă decât ceea ce îi interesează pe ei sau îi privește în mod direct. Ei acționează într-o manieră foarte individualistă și nu țin cont decât de propriile interese. Egoiștii n-au depășit perioada copilăriei și cred că li se cuvine totul. Pentru ei, ca și pentru narcisiști cu care seamănă foarte mult -, ceilalți nu sunt decât niște pioni care îi ajută sau le fac rău. Sunt foarte dificili. Egoiștii
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Egoiștii n-au depășit perioada copilăriei și cred că li se cuvine totul. Pentru ei, ca și pentru narcisiști cu care seamănă foarte mult -, ceilalți nu sunt decât niște pioni care îi ajută sau le fac rău. Sunt foarte dificili. Egoiștii sunt ușor de recunoscut datorită lipsei lor crase de generozitate. Adună totul numai pentru ei, nu se gândesc decât la propriul interes, sunt individualiști, creându-și convingerea că în viață nu putem trăi altfel decât în acest fel. Fiecare trage
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din 1949) de la Columbia University -, împreună cu colaboratorii săi, au constatat interacțiunile prietenești din grupurile cooperative și lipsa acestora din grupurile competitive (Boncu, 2006, p. 38). Urmărirea interesului comun de către toți participanții/membrii unui grup este mult mai profitabilă decât opțiunile egoiste. Șt. Boncu precizează: "non-cooperarea tuturor produce mai mari pierderi fiecăruia decât cooperarea întregului grup" (2006, p. 37). În același timp, dacă structurile sociale competitive au un efect negativ asupra relațiilor interpersonale, structurile sociale cooperative au în principiu un efect pozitiv
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care le facilitează atingerea scopurilor". Dacă în relațiile de cooperare fiecare individ caută să contribuie la realizarea scopurilor celorlalți, în relațiile concurențiale se urmărește îndeplinirea propriilor interese prin blocarea obiectivelor celorlalți (p. 38). Pare însă că, rămânând pe poziția lor egoistă, pentru un timp, farsorii și speculanții vor profita și de mediul cooperant și de cel competitiv! Cooperarea și competiția nu afectează numai mediul și relațiile interpersonale, dar și procesele cognitive ale indivizilor. Specialiștii au ajuns la concluzia potrivit căreia "în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o atitudine pozitivă și încrezătoare, a ne susține (sau ori de câte ori este cazul a ne apăra) drepturile, imaginea personală, a ne susține (sau apăra) punctul de vedere și de a ne urmări consecvent obiectivele. Nu înseamnă că atitudinea/comportamentul aservite sunt egoiste sau agresive. Ele presupun respectul față de drepturile și față de opiniile celorlalți, considerația și atenția cuvenite. 14 La toate aceste zece categorii de oameni și de situații, R. Brinkman și R. Kirschner (1994) formulează și recomandări cu caracter general, precum: a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
calitative ale afectivității. O sărăcie sau o scădere a afectivității vom descoperi la anumite persoane cu tulburări de personalitate, la debili mintali mai gravi (idioți, imbecili) și la demenți. La aceștia de obicei lipsesc emoțiile estetice, sentimentele superioare etice, sunt egoiști, introvertiți, explozivi sau sugestibili. Alteori se pot observa simpatii, atașamente bizare față de anumite persoane, animale sau față de obiecte. La debilii mintali congenitali nedezvoltarea sentimentelor superioare este de obicei condiționată de lipsa de înțelegere a noțiunilor abstracte (Gabbard, 1994)69. În
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
altora care doresc să le facă rău. Sociologul Emil Durkheim (1897)218 a descris trei tipuri de sinucideri, bazându-se pe înregistrările făcute despre diferite cazuri de sinucidere din diferite țări sau petrecute de-a lungul unor perioade istorice. Suicidul egoist este comis de persoanele care se simt respinse de cei din jur, care nu au contacte sociale, singuri într-o lume care nu-i susține. Suicidul anomic este comis de persoane care au suferit o puternică dezorientare din cauza unor schimbări
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
liberale și abordarea "constructivistă" a relațiilor internaționale. Urmând exemplul lui Wendt, constructiviștii afirmă că structura culturală a sistemului internațional, și nu cea materială, este determinantul sistemic crucial al comportamentului statelor. Neorealismul și instituționalismul au ca premisă existența unor norme culturale egoiste stabilite ca urmare a întâlnirilor lor anterioare cu alte unități. În loc să presupună că statele caută să-și maximizeze interesele, constructiviștii examinează modul în care statele își construiesc interesele prin procese de socializare în interiorul sistemului internațional. Potrivit acestei perspective, auto-ajutorarea și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interpretat ca bazându-se pe o logică a selecției, în care unitățile ce nu reacționează la imperativele balanței de putere sunt pedepsite sau eliminate din rândul actorilor semnificativi. Potrivit acestei descrieri, procesele competitive socializează unitățile în sensul adoptării unei identități egoiste, iar apoi asigură reproducerea ei în timp. A doua etapă a argumentului este reinterpretarea descrierii convenționale și reducționiste a teoriei liberale prin prisma intuițiilor constructiviste asupra socializării. Apariția unei școli constructiviste în anii 1990 a facilitat procesul de creare a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să practice reciprocitatea specifică. Acest fapt are loc pentru că repetarea jocului generează o umbră a viitorului (Keohane, 1984, pp. 65-85; Axelrod și Keohane, 1993). De asemenea, Keohane afirmă că regimurile internaționale pot avea un rol funcțional în facilitarea cooperării între egoiști raționali. Mai întâi, regimurile reduc costurile de tranzacție sau costurile negocierii, monitorizării și punerii în practică a acordurilor. În al doilea rând, regimurile reduc nesiguranța și oferă informații care modelează așteptările statelor privind comportamentul viitor. În anarhie regimurile sunt dificil
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în mod neintenționat în pacea democratică (Huntley, 1996, pp. 57-58). Această umbră trebuie să fie clar distinsă de cea despre care discută instituționaliștii, întrucât ea apare ca urmare a identității colective adoptate de statele liberale, și nu a interacțiunii dintre egoiști raționali. În terminologia lui Wendt, ea reflectă efectele constitutive, și nu comportamentale, ale interdependenței (Wendt, 1999, pp. 344-349). Totuși, elementul distinctiv al modelului liberal al sistemului internațional este axarea lui pe rolul schimbării culturale în funcționarea competiției și socializării. Spre deosebire de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din Crimeea? De ce statul, departamentele și comunele nu organizează un serviciu de aprovizionare și magazine de rezervă? Acestea ar vinde la costul de producție și poporul, săracul popor ar fi eliberat de tributul pe care îl plătește comerțului liber, adică egoist, individualist și anarhic. Tributul pe care poporul îl plătește comerțului este ceea ce se vede. Tributul pe care poporul l-ar plăti statului și agenților săi, în sistemul socialist, este ceea ce nu se vede. În ce constă acest pretins tribut pe
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
circule banul, curtea sa nu încetează să facă plinul furnizorilor care se retrag întotdeauna satisfăcuți. Nu se zice oare că dacă aurul este rotund, este pentru a rula!. Ariste a adoptat un plan de viață diferit. Dacă nu este un egoist, el este cel puțin un individualist, căci își drămuiește cheltuielile, nu caută decât bucurii moderate și rezonabile, se gândește la viitorul copiilor săi și, să o spunem de-a dreptul, economisește. Și trebuie auzit ce zice despre el omul vulgar
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
drept, uniune. Avuția este tratată de aceste școli de sus în jos, ca un lucru, dacă nu de dispreț, cel puțin secundar, până în punctul în care noi, pentru că ținem cont de ea în mare măsură, suntem tratați de economiști reci, egoiști, individualiști, de burghezi, de oameni fără măruntaie, nerecunoscând ca Dumnezeu decât josnicul interes. Bun! îmi zic, iată inimi nobile cu care nu este nevoie să discut punctul de vedere economic, care este foarte subtil și solicită mai multă stăruință decât
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
obțină cel mai mare profit. Ca atare, ei sunt motivați doar de lăcomie și egoism, nu de grija față de alții. Piețele nici nu promovează, nici nu împiedică lăcomia. Ele fac posibil pentru cel mai altruist, cât și pentru cel mai egoist, să își realizeze scopurile în mod pașnic. Cei care își dedică viața pentru a-i ajuta pe ceilalți utilizează piața pentru a-și împlini scopul la fel de mult ca aceia al căror scop este să își crească averea deținută. Unii dintre
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
trăiește riscul doar în negativitatea sa și, o dată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată face gestul care l-ar putea livra unui eșec! Pe de altă parte, cel nehotărât cunoaște regretul ca regret actual al neacționării. De vreme ce el știe că nu-și poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că vom rămâne "un simplu sat pierdut în istorie". Dimensiunea paideică. În căutarea geniilor viitoare Se putea însă realiza o asemenea "cultură adevărată" doar prin edificarea propriei opere? Există creatori care se mulțumesc să-și înfăptuiască opera în supremul și egoistul lor orgoliu creator. Dar atunci când "a crea" implică destinul unei comunități, devenind astfel ipostaza esențială a ființei istorice, trebuie să apară creatori care să-i învețe și pe alții să creeze. "A învăța" înseamnă în acest caz a trezi în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
căzând, sleindu-se și murind. Din când în când, e drept, simt urcând în mine ― adus de vântul subtil care se pornește uneori să bată în existența noastră ― mirosul tinereții mele nerușinate. Îmi place atunci să mă simt crud, puternic, egoist și să mă scald din nou în iluzia nemuririi mele. sâmbătă, 22 septembrie Felul în care se desfășoară zilele noastre este straniu și greu de descris. La suprafață totul pare să fie o banală muncă intelectuală: revizuirea unei traduceri. În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]