5,061 matches
-
șinele tramvaiului pe o parte, fluviul cu cheiul și cu șinele de cale ferată de cealaltă parte. În acest unghi se află un mic colț aparte al orașului. În aer plutește tot timpul mirosul greu și îmbâcsit pe care-l emană distileria de alcool de pe malul apei, un miros care devine sufocant în după-amiezele calde de vară, când briza bate dinspre fluviu. Aici orașul a crescut la întâmplare, în urmă cu un veac sau cam așa ceva și astăzi abia dacă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
electrică și eliminau apă în spate ca și cum ar fi fost singurul „deșeu” - automobilul părea un planor pe o autostradă ticsită de Boeing-uri 747. Mașina funcționa splendid, accelera inteligent și mergea lin. Altfel decât cele din jur care făceau zgomot și emanau mizerie, cu exhaustare ostilă din punct de vedere al mediului, nu o puteai distinge de nenumăratele utilitare care circulau grăbite pe lângă noi. Și aceasta, am învățat, era partea esențială a aspectului. Designerii mașinii ar fi putut începe invenția lor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o deține în economie pentru a controla circuitul bunurilor și serviciilor, iar capacitatea sa politică și militară ar putea fixa și domina un program internațional. China se prefigurează ca o națiune care va îndeplini acest standard. Compatibilitatea și conectivitatea fundamentale emanate de Dragonul dansator față de superputerile mari - SUA și Uniunea Europeană, chiar și Rusia - vor instaura o nouă ordine globală a relațiilor care trebuie pecetluite pentru a răspunde provocărilor viitorului extrem. Capitolul de față își propune să exploreze modurile în care această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
palmă de om. Maronie, cu dungi negre. Era pe jumătate îngropată în nisip, săpând o groapă în spate, cu aripioarele. — Începe și se oprește, zise Manuel. Și în clipa aceea începu din nou. O strălucire purpurie care părea să fie emanată de anumite plăci ale carapacei. Unele plăci nu aveau acea strălucire și erau întunecate. Altele străluceau doar din când în când. Fiecare sclipire părea să dureze doar o secundă, crescând încet în intensitate și dispărând la fel. — Câte țestoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
73 East. Zâmbi din nou. Zâmbi și ea, pe jumătate dezarmată. Acum, că-i spusese că mama lui locuia la 10 minute distanță de ea, cum să-l mai provoace la o luptă crâncenă? Stătea acolo, lângă ea, surâzând. Deschis. Emanând căldură. Un surâs fermecător, de băiat rău; băiat rău care, de fapt, e bun. Îl plăcea. Se Întrebă o clipă dacă nu cumva Îi subestimase „partea Întunecată“. De unde știa ea prin ce trecuse ca să ajungă sus? Ce drept avea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
puteau atinge. Era departe de-a fi cel mai arătos bărbat din câți Întâlnise; cu siguranță era mai În vârstă decât toți foștii ei iubiți, dar În același timp era mai bărbat, mai plin de viață decât oricare dintre ei. Emana căldură și farmec prin toți porii, inundase rulota și distrusese ordinea lui Kitty, care nu trebuia să se Îndrăgostească de un bărbat căsătorit, de pe coasta greșită. De fapt, ea ar fi trebuit să fie acum la 5 000 și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
însumi, dar dacă în deșert și în junglă am fost în vis, în țara milei n-am ajuns niciodată. 33 (Din caietul de vise) Eram pe țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nou gang apărut În cale, se proțăpi În fața noastră un uriaș, o făptură oribilă, cenușie și fără expresie, cu trupul mătăhălos de culoare arămie, sprijinită Într-un baston noduros de lemn alb răsucit În spirale. Un miros puternic de santal emana din apariția aceea. Am Încercat un simțământ de groază de moarte Închegată ca prin vrajă, În Întregime, În ființa aceea care-mi stătea În față. Și cu toate acestea, nu puteam să-mi smulg privirea de la rotocolul de abur albicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
faceți-vă curaj, așa, așa...“ Dansatorii cântau Într-un ritm inegal și isteric, Își legănau capetele și apoi și le lăsau să atârne, strigătele pe care le scoteau erau la Început convulsive, apoi se transformară În horcăituri. Medium-ii păreau să emane o substanță mai Întâi gazoasă, apoi mai consistentă, era un fel de lavă, un albuș care se desfăcea lent, urca și cobora, li se târa pe umeri, pe piept, pe picioare, cu mișcări sinuoase ce aminteau de acelea ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
comunist, conservatoare și cu reprimări sexuale, acest muncitor „tare“ implica, În egală măsură, o condiție mîndră, semeață. Făcînd totul pentru idealul său, el și-a cîștigat un loc permanent În Utopia. Pe Wakefield Îl doare capul de la teama cumulativă care emană din aceste rămășițe contorsionate ale unei lumi Încă pline de energie negativă. Îi vine În minte Diavolul. ZÎmbește trist, ca și cum ar vrea să spună „Înțelegi ce vreau să spun?“. Wakefield nu Înțelege ce vrea să spună Diavolul. Îi Întrevede forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
urît mirositor stă lîngă el. Se apropie șovăielnic de mașină cînd Wakefield trage pe dreapta și spune „Fericiți cei săraci cu duhul, că ei nu au mașini“, Își aruncă bagajul odorizant pe bancheta din spate și se urcă În față, emanînd o putoare de banane stricate cu o idee de ceva carnal. — Pe mine mă cheamă Never Stop. Bună ziua. — Wakefield, spune Wakefield. Șofer. — Eu sînt arheolog imaginar, Îi spune Never Stop lui Wakefield. Eu am descoperit Gatobilis, orașul pisicilor și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aliniate tot felul de trofee, iar pozele șterse cu bărbați În chiloți de sport și cu mănuși de box, bărbați ridicînd greutăți, ținînd În mîini rachete de tenis, aplecați peste fetrul verde al meselor de billiard sau ridicînd un pahar emană o aură care-l Învăluie pe Wakefield, așa cum face și aroma de whiskey și trabucuri cubaneze care plutește În Încăpere. Acesta este cuibul dușmanului, cugetă Wakefield. SÎnt aici ca să-l vînez, poate chiar Îl prind cu ceva ilegal care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
când trăiau doar din pensia tatălui ei. Spre bucuria sa, îi deschise chiar el. — Franny! Ce surpriză! Fran simți afecțiunea de pe chipul lui încălzind-o, asemenea soarelui într-o zi de iarnă. Întotdeauna se înveselea imediat ce îl vedea. Tatăl ei emana o energie și un entuziasm pe care nu le mai văzuse la nimeni altcineva. Deși încărunțise, la șaizeci și cinci de ani avea încă un aer sportiv și ștrengăresc, de parcă ar fi fost gata oricând să se îmbrace în pantaloni scurți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trandafirie și apetisantă, iar Henrietta devie discuția spre ape mai liniștite. Nu voia ca seara plănuită cu grijă să se termine urât. Fran continuă să-l studieze discret pe Laurence. Primea toate împunsăturile acestor bogătași ignoranți cu calm și umor. Emana un fel de seninătate aproape monahală. O intriga pe Fran, care era obișnuită cu compania ziariștilor cu tupeu. Fără să vrea, se trezi comparând calmul reținut al lui Laurence cu farmecul plin de îngâmfare al lui Jack Allen. La Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fost rău, îi răspunse cu sinceritate, abia aștept să văd cum va fi binele. El izbucni în râs. — Și când te gândești că te crezusem o ființă nevinovată. Urmări cu degetul conturul pieptului lui. Era mai solid decât Laurence, însă emana o forță compactă, masculină, care i se părea neașteptat de atrăgătoare. — Ești mult mai în formă decât mă așteptam. Având în vedere munca ta sedentară și consumul masiv de bere, mă așteptam să ai burtă. Se aplecă spre ea. — Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
orientale în regenerarea spirituală a continentului. Comentînd vizita aristocratului german într-un articol publicat în revista Ideea europeană (martie 1927), Tudor Vianu nota: „...în lumea germană de după război, aristocratul reapare și năzuiește să ocupe acel centru ideal, de la care direcțiile emană și în care stilul cultural al epocii se regăsește”, acțiunea lui încetînd să se mai revendice (doar) de la radicalismul de dreapta al unor reacționari precum Joseph de Maistre sau contele Gobineau: „Propagandistul confederației spirituale a Europei, Karl Anton von Rohan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stins lumina și s-a vârât în așternut. Picioarele-i lungi ieșeau mult de sub cuvertură. În plus, așternutul era îmbibat de un miros straniu de transpirație și tutun. Nu numai așternutul mirosea, ci și tavanul și pereții. Totul în jur emana un miros greu. Gaston a închis ochii și asculta picăturile de ploaie ce băteau în fereastră. Se auzea o femeie râzând, dar râsul ei părea trist și forțat. Ploaia s-a întețit și răsuna de parcă rupea cineva păstăi de fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
genul de om pe care l-aș fi ales eu Însămi pentru Trish. E scund, ușor grăsuț, dar Într-un mod drăgălaș și atractiv, și e incredibil de vesel. Pare a nu-și pierde o clipă surîsul de pe buze și emană voie bună prin toți porii. Nu-mi pot imagina om care să nu-l placă. După cum nu mi-l pot imagina nici la serviciu și, cu toate astea, e șeful departamentului de programe politice al unei televiziuni extrem de importante. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai În vîrstă, dar presupun că dacă lucrurile ar sta altfel, dacă n-ar fi tatăl lui Dan și dacă n-aș ști că e atît de predispus să fie ținut sub papuc, mi s-ar părea și mie că emană un farmec à la Michael Douglas. Și, deși n-am de gînd să-i confirm lui Trish observațiile de mai sus, ea are dreptate cînd spune că vezi oamenii În altă lumină atunci cînd sînt aproape goi pușcă. Nici prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și disperarea. - Dă-i hlamida puterii într-o parte, am strigat, și-o să vezi că are un guler de care atârnă o bijuterie stranie în formă de ochi, cu pupila ca o piatră neagră. Ura pe care am simțit-o emanând dinspre Andras m-a speriat. Era ceva drăcesc în ochii lui, și tot acel rău era focalizat spre mine. A dat să se retragă, dar regele a fost mai iute și, fără menajamente, i-a descheiat mantia, smulgându-i fibula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de alte gânduri. Am pierdut o mare parte din spectacol, uitându-mă la familia împăratului. Eram captivat mai ales de Heraclie. Nu atât datorită mătăsurilor și belșugului de aur și argint în care era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric avea privirea ageră și piezișă. Un ropot de aplauze m-a făcut, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lemn, el a crezut Întotdeauna că Încerca să se pedepsească pentru tot binele de care avusese parte. Atât de tare, Încât i se păru că e Întins Într-un sicriu. Și patul era rece. Se trase spre ea - corpul ei emana o căldură irezistibilă. Voia să audă că fusese doar un vis urât, că matroana Molinari nu putea cu nici un chip să-i distrugă viața, iar somnul greu și indiferent al Majei i se păru jignitor, de parcă i-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Deschise bilețelul. Iubitul Îi scrisese, cu grafia lui măruntă și calculată: Mii de astfel de zile. Fraza era de o banalitate aproape jignitoare. Sasha Își atinse fără să vrea obrazul. Degetul său se albi de spumă. Întârzia la școală. Lalelele emanau un miros grețos. Poate nu erau proaspete. Iubitul avea să-l strângă de gât pe florar dacă pusese În loc de flori proaspete niște muribunde. Aceste lalele trebuiau să rămână vii până luni. Deoarece biletul generic și atât de impersonal cuprindea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-o altă lume. O lume fără constrângeri, a libertății, În care nu existau periferii dezolant de Îndepărtate de centrul orașului, și nici autobuze supraaglomerate, nici moșnegi scorbutici sau babe ramolite, Înarmate cu triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor de putrefacție animală. Nu mai exista nici mama cu părul ei decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă și cu șuvița aceea provocatoare, ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Flies are waiting/ in the shadows/ of the Valley of Death, Îi cântă În față, aprobând din cap. Oricum se puseseră deja de acord, ea și Kevin - pe care ea Îl botezase dihor, din cauza mirosului său nocturn pe care-l emana și care-l făcea să semene cu micuțul mamifer speriat. Cu câteva luni În urmă făcuseră un contract secret. Valentina Îi dădea câteva mii pentru jocurile pe mașinuțe sau pentru video game, iar Kevin nu-i spunea mamei că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]