3,224 matches
-
1924 au preconizat apărarea de clasă Împotriva agresiunii la care țărănimea era supusă din partea burgheziei. În perioada interbelică s-a Înregistrat o mare instabilitate guvernamentală (30 de guverne și 10 alegeri generale). Guvernele liberale au urmărit valorificarea bogățiilor țării și emanciparea economiei de sub dependența capitalului străin. Legi adoptate: 1923 Constituția, 1924 legi privind comercializarea și controlul Întreprinderilor statului, -legea minelor, legea pentru organizarea și exploatarea căilor ferate. Cel de al doilea deceniu interbelic are ca trăsătură alternanța la guvernare a național
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
autonomă. Nu aveau cuvântul ca s-o numească, fiindcă nu aveau nevoie. Da, "pentru știință se spune epistemă", căci grecii au inventat aici și obiectul, și cuvântul. Numărul pi este necunoscut în Babilon sau Teba. În asta constă "miracolul", în emanciparea unui sistem, în emergența unei ordini logice independente de mituri și valori. Dar nu a existat o ruptură, în Grecia arhaică și clasică, între formele plastice și puterile de dincolo. Când un efeb este frumos ca un zeu, nu statuia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a numi "opere de artă" o ofrandă sau un ex-voto dintr-o capelă, obiecte funcționale și utilitare în ochii credincioșilor. Sau ca a considera demne de interes, "meritând un ocol", o biserică, un castel fortificat sau un meterez. În Occident, emanciparea peisajului a avut un avans de trei secole față de cea a "monumentului istoric", construcție intelectuală specifică secolului al XIX-lea. Dacă la Veneția, patria vedutelor, a apărut paesetto (Furtuna lui Giorgione ar justifica de una singură neologismul italian), în Europa de Nord
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de "coregraf", scrie despre sensul vieții și despre arta lui și devine obiect de exegeze și teze. Puterile publice îl fac directorul unei instituții autonome (Casă de Cultură sau Companie). Nașterea, spre sfârșitul acestui secol, a unei noi arte majore. Emanciparea este legată de aptitudinea de a se gândi pe sine, în propriul limbaj și propria lumină. * * Estetizarea imaginilor începe în secolul al XV-lea și se termină în secolul al XIX-lea. Între apariția colecției particulare la umaniști și crearea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care ne năruiește visele de autofondare colectivă (sau, în corpul politic, de transparență generalizată). În fond, André Malraux și Auguste Comte, unul prin artă, celălalt prin cunoaștere, au urmărit, unul prin religia antidestinului, celălalt prin religia Umanității, aceeași himeră, o emancipare fără alienare. Catedralele culturii secolului XX s-au bucurat de mai mult sprijin și interes, dar au avut aceeași soartă finală ca și bisericile pozitiviste ale secolului al XIX-lea. Se poate deschide un muzeu, dar nu se pot recruta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se recunoască reciproc, conflictele rămân la ordinea zilei... Este reală ascensiunea "societății indivizilor" și nu trebuie subestimate câștigurile acesteia (democrația, libertatea, autonomia față de diverse apartenențe sociale), dar nu ar trebui să pierdem nici o clipă din vedere costurile păstrării lor. Pentru ca emanciparea, autonomia față de familie, școală, biserică etc. să nu degenereze în catastrofe subiective, ne revine sarcina să (re)construim mereu liantul grupului, comunității, societății care ne permit să fim noi înșine împreună cu ceilalți. Democrațiile actuale sunt obligate "să-și aducă la
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
viața socială. "Analizați constituția empirică a omului și nu veți afla nimic din caracterul sacru cu care este investit și care îi conferă atâtea drepturi. Acest caracter i-a fost adăugat de societate. Ea a făcut din om ceva respectabil. Emanciparea progresivă a individului nu implică slăbirea, ci transformarea liantului social"44. Societatea a avut și are autoritate morală asupra individului. În condițiile globalizării, societatea nu mai are autoritate asupra individului? Acesta nu mai are obligații față de societate? Societatea este compusă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
merite, nu (numai) datorită banilor și averii "moștenite". În fapt, arată Bourdieu (în Les Héritiers, La Reproduction, La Distinction ș.a.), școala funcționează ca una dintre instanțele de selecție, favorizând favorizații și defavorizând defavorizații. S-a spus că școala contribuie la emanciparea oamenilor, la ridicarea lor, la reușita lor socială indiferent de originea socială, de categoria socială de apartenență etc., dar se constată că aceia care frecventează școlile cele mai bune, care obțin diplomele cele mai râvnite, recunoscute, cei care acced la
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
filosofic odată cu modernitatea -, unei evaluări critice, transferat ulterior în câmpul dezbaterilor cu privire la forma ideală de organizare socială, contrapus științei și decretat drept "inamic" al adevărului, cantonat în sfera interesului, dominației și a puterii politice, dezvoltat programatic pe diferite coordonate ale emancipării intelectuale, acuzat de activitate "propagandistică" și respins categoric din viața publică, declarat "mort" și apoi "resuscitat", conceptul de ideologie și-a dobândit, cu siguranță, un statut aflat departe de punctul în care s-ar putea remarca prin claritate și distincție
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
intentat de Horkheimer și Adorno Iluminismului, este acela de "rațiune instrumentală", ce trimite la dominarea rațională a naturii și instinctului în raport cu un scop219. Este vorba despre rațiunea care se întoarce împotriva umanității ce i-a dat naștere și care, urmărind emanciparea, nu se poate elibera totuși de mituri, decât în contextul unei eventuale "demitologizări" al cărei scop ar fi cel de a "rupe acea vrajă care nouă ne apare ca o confuzie între natură și cultură. Procesul iluminismului duce la desocializarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
întreaga Europă, iar problema originii popoarelor s-a transformat din problemă istorică în problemă politică. -Conflictul dintre „Europa imperiilor” și „Europa națiunilor” s-a complicat în Transilvania datorită: o contradicțiilor dintre interesele austriece și revendicările naționale maghiare; o aspirațiilor de emancipare ale românilor. -După victoria de la Viena (1688-1699), principatul Transilvaniei a trecut sub stăpânirea austriacă. o deși reprezentau 60% din populație românii erau considerați „națiune tolerată” iar maghiarii, sașii și secuii națiuni privilegiate, sub pretextul întâietății celor 3 națiuni privilegiate pe
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
nu are limba atât de apropiată de acea veche romană ca națiunea valahilor ceea ce este un semn sigur și care nu poate înșela că ei sunt în Transilvania urmașii vechilor colonii romane”. -În spațiul transilvănean a fost declanșată lupta de emancipare a românilor ardeleni, care a avut ca scop recunoașterea legitimității revendicărilor populației românești din imperiu, în calitatea sa de moștenitoare directă a Romei antice: a fost începută de episcopul Inochentie Micu-Klein (1692 1768);a fost continuată de reprezentanții Școlii Ardelene
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
afla un comite; o teritoriul sașilor din Transilvania era organizat în scaune și districte, conduse de 2 juzi. o organizațiile săsești s-au constituit în Universitatea sașilor (1486), a cărei autonomie a fost confirmată la sfârșitul sec. XV, pe fondul emancipării de sub autoritatea regală; -districtele românești erau conduse de voievozi, cneji și juzi; -orașele transilvănene erau conduse de un sfat orășenesc, compus din 12 jurați și condus de un jude, împuternicit regal. b. Moldova și Țara Românească -Au fost organizate județe
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
românească în sec. XVIII și prima jumătate a sec. XIX; -conjunctura politică internațională, în care “problema orientală” s-a transformat într-un factor de echilibru european. I. Situația politică a Țărilor Române în sec. XVIII a. ”Problema orientală” cadru pentru emanciparea românilor După asediul Vienei (1683), s-a accentuat decăderea Imperiului Otoman iar ”problema orientală” a dobândit un nou conținut. -În sec. XVIII concurența dintre habsburgi și Imperiul Țarist, pentru moștenirea ”omului bolnav” al Europei (Imperiul Otoman), a generat războaie care
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
intrarea societății românești într-o nouă fază a evoluției sale istorice, identificată prin: o apariția primelor semnelor concrete ale modernizării; o afirmarea conștiinței naționale și necesitatea realizării unității politice. -Elita politică constituită în “Partida națională” a indentificat modalitățile potrivite pentru emanciparea națiunii române din teritoriile aflate sub dominație habsburgică și țaristă și a statelor românești din zona extracarpatică: o au fost adresate numeroase memorii marilor puteri aflate în conflict cu Poarta, prin care se solicita modificarea statului politico-juridic al principatelor: 40
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
o reorganizarea justiției și administrației; o în domeniile edilitar, penitenciar, al pensiilor, ajutoarelor sociale, instrucțiilor publice. 3. Revoluția română de la de la 1848-1849 Pentru românii aflați sub suzeranitatea Porții și protecția Rusiei (Principatele Române) sau sub dominație habsburgică (Transilvania, Bucovina) obiectivul emanciparii naționale era greu de realizat. -Conștienți de acest lucru fruntașii revoluționari au manifestat prudență față de includerea acestui obiectiv în programele oficiale, păstrându-și solicitările în limite ,,legale’’: respectarea autonomiei principatelor în conformitate cu vechile tratate; unirea teritoriilor românești din Imperiul Habsburgic într-
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
dat o serie de decrete printre care și cel privind „dreptul la autodeterminare”, prin care popoarele ce locuiau în fostul Imperiu țarist puteau să-și hotărască singure soarta. -s-a contituit Partidul Național Moldovenesc (1917), care a preluat conducerea mișcării de emancipare națională din Basarabia; -la Chișinău a apărut ziarul “Cuvânt moldovenesc” -la Chișinău a fost organizat Congresul ostașilor moldoveni (1917), care a decis: o autonomia teritorială și politică a Basarabiei; o convocarea Sfatului Țării, cu atribuții de Adunare Națională, condus de
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
conduse de domni fanarioți. 9. România în concertul european: de la “criza orientală” la marile alianțe ale sec. XX I. De la “criza orientală” la Congresul de la Berlin din 1878 În prima jumătate a sec. XIX, afirmarea națiunii române, lupta sa pentru emancipare și constituirea statului național a fost strâns legată de: o contextul european; o implicațiile “problemei orientale”. -La începutul sec XIX, Talleyrand aprecia că “centrul de gravitație al lumii este Dunărea, la frontierele Europei”, fapt pentru care “problema românească” a fost
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
deformată, perpetuându-se niște greșeli, care, ce e și mai grav, devin automat normalitate. Secolele trecute au fost dominate de supremația bărbatului, femeia fiind tratată ca o sclavă, ca un obiect pentru plăcerile bărbatului sau o mașinărie de făcut copii. Emanciparea socială a femei din ultimul secol a schimbat situația doar din punct de vedere social, nu și din punctul de vedere al ideii de feminitate. În ieșirea femininului din frustrările sociale, se cade, uneori în extrema cealaltă, străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de vedere social, nu și din punctul de vedere al ideii de feminitate. În ieșirea femininului din frustrările sociale, se cade, uneori în extrema cealaltă, străduindu-se să-și însușească o serie de manifestări și caracteristici masculine. Astfel, sub infatuarea emancipării, elementul feminin se modifică, alunecând spre polul masculinizării, bravând cu elemente de tipul: ce "femeie-bărbat" este ea... Făcând astfel să se diminueze din atributele feminității, care sunt: tandrețe, afectivitate, dăruire (emisivitate), blândețe, bunătate, maternitate, spiritualitate etc. Pe bărbat, oare, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dezvoltarea farmacologiei, de apariția microscopului, de cunoașterea organismului uman prin disecție ca și de tiparul cu litere mobile, realizat de olandezul Coster (1423) și de Johan Gutenberg (1445). Această din urmă invenție a deschis noi perspective învățământului prin dezvoltarea bibliotecilor, emanciparea spiritului renascentist care-și mărește astfel capacitatea de afirmare și difuzare. Accesul limbilor naționale la cultură și a științelor la o mai largă și rapidă difuzare a devenit realitate în toate țările europene. Numele lui Galileo Galilei, Copernic se răspândesc
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
adună sub acest titlu latin o parte din scrierile sale. Altele vor apare mai târziu, postum tot sub titlu latinesc Opus paragranum ( Opera esențială îngrijită de un german). Utilizarea curentă a limbii germane era tot un mod de manifestare a emancipării sale reformatoare cu care îl respingea pe Galen ale cărui opere le arsese alături de Canonul lui Avicena. Paracelsus venea în Renaștere cu o gândire biomedicală, biochimică, iatrochimică cu totul modernă, axată pe experiență și demonstrație. Contrastant, pe alocuri fantastic, de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
psihică. îngrijorările cresc. Poluarea e migratoare. Cresc decalajele între zone geografice, popoare și oameni. Popoarele au făcut sacrificii să se unească. Acum fac mari eforturi să se despartă. Mediul înconjurător e agresat. Cel familial e minat de slăbirea educației, a emancipării cu orice preț. Unitatea familială e pusă la grea încercare. Cea națională, nici ea nu e monolitică. Frapați de atracția viitorului oamenii uită de trecut, abandonează tradiții, renunță prea ușor la identitate și înțeleg iluzoriu fericirea, de unde confruntarea continuă cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
demagog pișicherul prin excelență, pentru care vocația mistificării e definitorie. Dramaturgia satirică a lui Liviu Rebreanu oferă câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea neamului și emanciparea culturii naționale etc., printr-un veritabil "discurs pișicher"78 și primarul Arzăreanu din Plicul, produs și apologet al unui regim curat constituțional în care minciuna, furtul și escrocheria sunt suverane. În piesele lui Tudor Mușatescu, Spirache Necșulescu din Titanic Vals
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din piesa lui Liviu Rebreanu. Într-o capitală de județ ardelean, telegramele de la "centru" restablilesc ierarhia politică exact ca în O scrisoare pierdută. Utilizat ironic, termenul de "apostoli" face referire la regățenii care propagă demagogic idei despre propășirea neamului, despre emanciparea culturii naționale etc., inoculând românilor din Ardeal această veșnică preocupare pentru "marea trăncăneală" muntenească, urmărind în realitate sensibilizarea financiară prin sponsorizări ale diverselor "inițiative frumoase și naționale în acest colț al țării care a suferit atâtea veacuri jugul dușman și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]