2,305 matches
-
să aflu... dar ar trebui să fie niște răspunsuri aici. Ea a tăcut câteva clipe, gânditoare, jucându-se cu cordonul de la aparatul de fotografiat. Apoi a scos din buzunar o hartă împăturită, veche și galbenă, ca un papirus cu desene enigmatice. Și mai departe, a luat o țigară dintr-un pachet, de prin alt buzunar, să și-o aprindă. Ai un plan? m-a întrebat într-o doară, în timp ce eu priveam scânteile chibritului. Mai bine stingi țigara, i-am propus. O să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
întunericul și să nu mai putem citi. — Dacă ai timp, răspunse ezitant preotul, îți voi spune un lucru. Nu confunda simbolurile noastre animale cu tot atâția zei, așa cum fac grecii. Agerimea șoimului, lipsa de milă a șacalului, istețimea pisicii, caracterul enigmatic al șarpelui, carapacea unui scarabeu reprezintă doar părticele ale puterii divine. Fiindcă divinitatea se dezvăluie în părticele. Și-a răspândit dragostea pretutindeni, de la vulturul care curăță leșurile până la privighetoarea care cântă în noapte. Dacă tu contempli un animal, venerezi mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i fusese niciodată milă de cineva; cu siguranță, nu-i era milă nici de el, cu toate că îi destina căsătoria aceea importantă și misterioasă. Observă - o privire ce dură o clipă - că în spatele lui Tiberius stătea în picioare, asemenea unui martor, enigmaticul Sertorius Macro. Intui imediat că între luptele dure dintre senatori și căsătoria lui exista o legătură strategică. Tiberius spusese odată că să te duci în Curia Julia, printre senatorii reuniți, era mai rău decât să mergi noaptea prin pădurea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-i șoptească încheierea frazei - o cutezanță nemaiauzită. Însă cuvintele susurate dintr-o suflare erau exact acelea pe care le căuta Împăratul, calculate și insidioase. Împăratului curios, informatorii imperiali îi dădură rapoarte - așa cum îi dăduseră și lui Tiberius - despre proveniența enigmaticului Callistus; era povestea unei familii bogate, distruse de spolierile cuceririi, o poveste anonimă, ca atâtea altele. „În cele din urmă l-au dus la marea piață de sclavi din insula Delos, iar acolo senatorul acela a pus ochii pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din grădinile imperiale. Dar puternica familie de sacerdotes publici, Quattuor Amplissima Collegia, importantul Collegium Pontificum, acei augures ce prevedeau viitorul studiind zborul și cântecul păsărilor, Quindecemviri Sacris Faciundis care, în situațiile disperate, consultau Cărțile Sibiline, toți aceștia, care priviseră nemulțumiți enigmaticul templu isiac de pe Campus Martius, considerându-i o serioasă concurență, afirmau că la Roma se petreceau lucruri ciudate: „O vrajă egipteană ține la suprafața apei corăbiile de marmură“. Neliniștea lor era cu atât mai mare, cu cât tânărul Împărat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la Muzeul Luvru. Portretul lui Socrates. Casa de la Ephesus și fresca cu portretul lui Socrates erau cu siguranță foarte solide, deoarece au fost descoperite, cu inevitabilele deteriorări suferite, după douăzeci de secole. Astăzi, încă mai putem admira pe acel zid enigmaticul surâs al filosofului care-și contemplă moartea. Lacurile sacre din deșertul Egiptului și misterioasele corăbii isiace. După milenii de abandon, săpăturile arheologice au scos la iveală, în apropiere de templul de la Sais (unde bătrânul preot i-a dezvăluit lui Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privit masa, nu a dat nici o explicație, pentru că nu înțelesese nimic, dar s-a arătat doritor s-o cumpere. A plătit prețul cerut și a expus-o în sălile Palatului Venezia. Ieșind astfel din nou la lumină după atâtea secole, enigmatica mensa a deschis deodată o poartă spre o lume fără nume. S-a aprins pasiunea misterică a Renașterii. Era vorba despre niște imagini bizare create de un artist din vechime? Aveau ele un sens coerent? Iar în acest ultim caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu buza umflată...“ „Lasă, c-o să se Întoarcă el, n-avea grijă, dar cum dracu’ de afli tu toate porcăriile ce se-ntâmplă?“ „Ce, nu știi că sunt confidentul damelor din grupa noastră?“ „Du-te dracului!“ (primăvara) Primesc o scrisoare enigmatică de la o fată timidă din grupa noastră, pe care n-am observat-o până acum; Îmi scrie lucruri extraordinare, este atâta decizie și delicatețe În rândurile ei cam crispate, că mi se face frică să mă Întâlnesc cu ea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încă un lucru. Ce s-a întâmplat cu moneda? - Uite-te sub cana ta de cafea, răspunse Kara. - Nu se poate. Sachs ridică în aer cana. Moneda era acolo. - Cum ai reușit să faci asta? Kara răspunse printr-un zâmbet enigmatic. Făcu un semn către cele două căni. - Hai să mai luăm niște cafea și apoi putem pleca. - Cap și pajură, spuse ea ridicând moneda. Dacă e cap, plătești tu, dacă e pajură, plătesc eu. Două din trei. Înainte ca Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nou, fotogramă după fotogramă, în stăpânirea timpului obscen pe care îl petrecusem cu ea. Alunecasem pe scaun, transpiram nemișcat într-o apnee sexuală. Pentru că brusc îmi aduceam aminte... corpul ei stins, asemeni șemineului fără foc, gâtul alb, înclinat, privirea tristă, enigmatică. Nu, nu făcusem totul singur. Ea o dorise, tot atâta cât mine. Mai mult decât mine. Și peretele, și scaunul care cădea în spatele nostru, și încheieturile mâinilor imobilizate sus pe hârtia lucioasă a posterului îmi reveneau în fața ochilor. Amintirea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu că datorez fericitului accident al căderii canarului posibilitatea de a face cunoștință cu dumneavoastră. — Fericit! Numiți fericit un accident ca acela? — Pentru mine, da. — Mulțumesc, domnule - zise don Fermín, adăugând -: Oamenii și toate ale lor sunt conduși de legi enigmatice, pe care omul le poate totuși întrezări. Eu, dragă domnule, am ideile mele despre mai toate lucrurile... — Taci din gură, omule, cu refrenul tău - exclamă mătușa -. Și cum de-ați putut sări atât de iute în ajutorul lui Pichín al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
uita, ce zici? - și-o apucă de bărbie, mângâindu-i-o -. Nu mă uita, nu-l uita pe bietul Augusto. O îmbrățișă și-o sărută lung și apăsat pe gură. Ieșind, fata îi aruncă o privire plină de o spaimă enigmatică. Și de îndată ce ieși ea, Augusto gândi în sinea lui: „Mă disprețuiește, fără doar și poate; am fost ridicol, ridicol, ridicol... Dar ce știe ea, sărăcuța, despre lucrurile astea? Ce știe ea despre psihologie?“ Dacă bietul Augusto ar fi putut citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adevărat. Dar... să trecem peste asta! Da, da, există îndoială și în imaginație, care e o gândire... În timp ce Augusto și Víctor susțineau această conversație rimanescă, eu, autorul acestui riman, pe care-l ții în mână, cititorule, și-l citești, surâdeam enigmatic văzând că personajele mele rimanești pledau în favoarea mea și-mi justificau procedeele, și-mi ziceam în sinea mea: „Cât de departe sunt nefericiții aceștia de gândul că nu fac altceva decât să caute a justifica tot ce fac eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lumea aceasta fără a mă cunoaște și-a sta nițel de vorbă cu mine. A întreprins, așadar, o călătorie aici, la Salamanca, unde locuiesc de peste douăzeci de ani, ca să mă viziteze. Când mi-a fost anunțată vizita lui am zâmbit enigmatic și l-am poftit să intre la mine, în biroul-bibliotecă. A intrat acolo ca o nălucă, s-a uitat la un portret al meu în ulei care îmi prezidează cărțile din bibliotecă și, la un semn făcut de mine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dar demonstrați-mi-o dumneavoastră. Căci dacă această cunoaștere de sine, prietene don Miguel, este dificilă, există altă cunoaștere care mi se pare nu mai puțin dificilă decât ea... — Care anume? - l-am întrebat. M-a privit cu un zâmbet enigmatic și viclean și mi-a spus tărăgănat: — Ei bine, și mai dificil decât ca un om să se cunoască pe sine însuși este ca un autor dramatic să-și cunoască bine personajele pe care le plăsmuiește sau crede că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cea a lui Pirandello și pe-a mea. Prima oară l-am văzut citat pe Pirandello într-o excelentă critică la traducerea în italiană a romanului meu Ceață, care acolo, în Italia, nu a părut nici atât de straniu, nici atât de enigmatic cum a părut aici. Neliniștile lui Augusto Pérez al meu - nu oare ale mele despre el? -, văzând că eu, presupusul său autor, îi tăgăduiam existența reală și independentă, și eforturile sale de supraviețuire, le-am văzut comentate în legătură cu unele idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la Yuste, când a contemplat iazul unde se zice că împăratul, de la un balcon, pescuia lini. Și între Carlos al VII-lea Pretendentul și Carol cel Mare, Alfonso al XIII-lea și Carlos I, i s-ar înfățișa palida umbră enigmatică a prințului don Juan, mort de ftizie la Salamanca înainte de a fi putut să se urce pe tron, ex-viitorul don Juan al III-lea, fiu al Regilor Catolici Fernando și Isabel. Și Jugo de la Raza, cugetând la toate acestea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând cu o nuielușă apă din stâncă, așa cum eu acum scot amintirile acestea din stânca eternității copilăriei mele. Lângă salon, o odaie întunecoasă unde se ascundea Marmotă, ființă misterioasă și enigmatică. Ei bine, când am izbutit într-o bună zi să intru în interzisul și liturgicul salon de primire, l-am întâlnit pe tata - tăticul! -, care m-a luat în brațe, așezat fiind pe unul din jilțurile acoperite cu huse, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
același lucru - faptul că l-am auzit pe tata, pe tatăl meu - tăticul! - vorbind într-o limbă care-mi suna ciudat și ca de pe altă lume, și impresia aceea mi-a rămas întipărită, cea despre tata care vorbește o limbă enigmatică și misterioasă. Căci pe atunci franceza era pentru mine limba misterului. L-am descoperit pe tata- tăticul! - vorbind o limbă misterioasă și poate alintându-mă într-a noastră. Oare fiul îl descoperă însă pe tată? Nu cumva mai curând tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mizerabil decât să nu ne ocupăm de viața de dincolo (ultra-vida)“, apud Valdés, ed. cit., p. 51. „ În timp ce Augusto și Víctor susțineau această conversație rimanescă, eu, autorul acestui riman, pe care-l ții în mână, cititorule, și-l citești, surâdeam enigmatic văzând că personajele mele rimanești pledau în favoarea mea și-mi justificau procedeele, și-mi ziceam în sinea mea: „Cât de departe sunt nefericiții aceștia de gândul că nu fac altceva decât să caute a justifica tot ce fac eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui Dimi sau un buton de argint de la manșeta tatălui său. După o scurtă deliberare, optă pentru ultima variantă. Totuși un oarecare dubiu rămase. Intrând În bucătărie, deschise frigiderul și se opri gânditor, cu ușa În mână, fascinat de lumina enigmatică ce strălucea Între lapte și brânzeturi, reevaluând În gând expresia „prețul moralității“ din titlul articolului pe care Îl scrisese noaptea trecută. Nu găsi nici un motiv s-o corecteze sau s-o schimbe. Există un preț al moralității și un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
erai poet cu toate că nu scriai nici un cuvânt. Iar acum umpli pagini Întregi noapte de noapte, dar poetul din tine nu mai există. Ce ne-a Încântat pe toate trei a fost neajutorarea ta. Pe de-o parte erai o ființă enigmatică, pe de altă parte un mic bufon. Un copil de genul celor despre care poți fi sigur că dacă În toată valea s-ar găsi un singur ciob de sticlă, ar călca desculț În el. Dacă În toată Grecia ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Baruch și pe Fima, „bunicule“. Tatăl, cu cioculețul de Troțki Îndoit În sus ca un iatagan, a refuzat să-i dezvăluie lui Fima ce experimentau: cum puteau ști dacă era de partea lor sau a inamicului. Dar Dimi, concentrat, serios, enigmatic, a avut Încredere că Fima nu-i va trăda. Eu și bunicul am Început să lucrăm la proiectarea unui spray contra prostiei. Când va apărea prostia, vei putea să scoți un recipient mic, să stropești puțin și prostia se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a cărui muză să devină? Și ce putea să le atragă pe femei la un soldățoi crud ca Gad? Sau la un dandy palavragiu ca tatăl său? Fima zâmbi cu mirare. Poate până la urmă Annette greșea și exista totuși ceva enigmatic? Misterul preferințelor feminine. Sau poate nu greșea, dar prefera să păstreze secretul față de dușman? Și ascundea cu viclenie Însăși existența secretului? Sigur că nu mă dorea azi-dimineață, dar i-a fost milă de mine și a hotărât să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Suntem dispuși să plătim o sută de dolari pentru mia de cuvinte, până la un maximum de, să zicem, cinci sute. Oferta era generoasă. — Foarte bine, zise el. — Excelent! Îți trimit șpalturile de la Marțianul de Îndată ce sunt gata. — Cum e? — Interesant. Expresia enigmatică a lui McIlvaine Îl convinse că ar fi trebuit să pună mai devreme Întrebarea. Seamănă mai degrabă cu Peter Ibbetson, decât cu Trilby. — A, păi asta e bine, spuse el ușurat. Întotdeauna am preferat Peter Ibbetson. — Dar Trilby a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]