2,059 matches
-
acest tip de comunicare ne referim)? Pentru a-și satisface, cu ajutorul acestuia, o nevoie pe care emițătorul o are imediat anterior inițierii actului de comunicare. Dacă această nevoie ar fi integral și transparent redată Într-o secvență lingvistică În fraza enunțată, atunci interpretul ar avea o misiune foarte simplă deoarece Întreaga semnificație ar fi vehiculată printr-un cod (lingvistic), dimensiunea contextului (din perspectiva interpretului) reducându-se foarte mult. Comunicarea reală ne arată, Însă, altceva. Fraza emisă este, de cele mai multe ori, purtătoarea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
să fi fost folosit ca deictic (vorbitorul nu a indicat, prin limbaj non verbal, nici un referent din mediul fizic Înconjurător comun celor doi actanți). Nici contextul lingvistic, Însă, nu-l ajută foarte mult. La ce entitate lingvistică anterioară, din afara propoziției enunțate, trimite locutorul? Replica lui Moromete a fost precedată de următoarele enunțuri: Bălosu: Victore, hai mă și ia o Țuică cu Moromete! Victor: Bună dimineața, nea Ilie. Bălosu: Ia o Țuică, Victore. Victor: Ți-am spus, tată, că nu obișnuiesc Țuică
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
necesită accesarea/derivarea unor ipoteze/premize care nu sunt Înscrise direct În enunț, ci sunt Înmagazinate În contextul psihologic al interpretului, În cunoștințele sale enciclopedice. Subiectului colectiv noi, utilizat de către ministrul de finanțe, subiect care se face responsabil de fapta enunțată cea mai gravă, aceea de a minți, i se atribuie referenți diferiți, În funcție de interpret. Pentru interpreții aflați În tabăra opusă guvernului, noi are un sens restrâns În care aceștia includ doar locutorul, membrii guvernului din care acesta face parte, toți
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a acceptat să fie mințit și furat fără să reacționeze pe măsură (verbul a minți, implică doi participanți: unul care minte și altul care este mințit). Observăm că, prin acest aparent generos noi, locutorul Încearcă să disipeze răspunderea pentru fapta enunțată, să reducă gravitatea semnificației presupoziției, pendulând Între o asumare vagă și o direcționare a răspunderii către tabăra politică adversă. Presupoziția de natură lingvistică / semantică este foarte puternică pentru că ea nu este lăsată, ca cea pragmatică, la latitudinea interpretului. Ea este
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
interpretat ca relevant În raport cu enunțul. În funcție de relația pe care o au cu enunțul, putem identifica aici două categorii de semne active și pasive Prin sub-clasa active Înțeleg acele semne produse de către locutor care au o influență directă asupra semnificației propoziției enunțate. Ele sunt produse simultan cu rostirea propoziției. În funcție de gradul lor de obligativitate (În raport cu actul de rostire) și de natura lor (modul de producere/percepție), acestea sunt de regulă clasificate În: vocale (paraverbale): ele Însoțesc În mod necesar orice act de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ca și poziția corpului, oricare ar fi ea. Componenta pasivă a CL se referă la acele semne care aparțin locutorului dar care nu sunt produse În relație cu actul rostirii și nu au o legătură directă și nemijlocită cu propoziția enunțată. Includem aici acele semne corporale ce caracterizează comportamentalul general al locutorului: modul cum se Îmbracă, cum mănâncă, cum merge, ce ticuri are etc. Aceste semne nu au legătură cu intenția de comunicare a locutorului; ele sunt surse de semnificație despre
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
-ul discursului și se Întinde pe distanța permisă de capacitățile perceptive umane. Numai În acest context capătă sens cuvinte ca: eu, tu, aici, acolo, acesta, acela etc . Aici se află o mare parte dintre referenții semnelor lingvistice ce compun propoziția enunțată; doar aceștia prezintă importanță În procesul de interpretare. Voi analiza, În subcapitolele următoare, cum poate influența contextul extern semnificația unui enunț. În acest scop, voi utiliza principalele teorii care au scos În evidență, cu precădere, caracteristica de extern a contextului
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
susține că printr-o propoziție se fac lucruri: „to say something is to do something (a spune ceva Înseamnă a face ceva)” <ref id=65”> Austin 1975, p. 12 referință </ref> . Pentru a face un lucru o propoziție (sentence) trebuie enunțată; propoziția enunțată nu mai este propoziție, ci un enunț (utterance). Enunțarea este o acțiune prin care se comit trei tipuri de acte: locuționar (actul de a enunța o propoziție cu un anumit sens și cu un anumit referent), ilocuționar (efectuarea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
printr-o propoziție se fac lucruri: „to say something is to do something (a spune ceva Înseamnă a face ceva)” <ref id=65”> Austin 1975, p. 12 referință </ref> . Pentru a face un lucru o propoziție (sentence) trebuie enunțată; propoziția enunțată nu mai este propoziție, ci un enunț (utterance). Enunțarea este o acțiune prin care se comit trei tipuri de acte: locuționar (actul de a enunța o propoziție cu un anumit sens și cu un anumit referent), ilocuționar (efectuarea unei afirmații
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Este evident că ce se urmărește prin această teorie este Încercarea de a găsi sursele semnificației globale, integrale a enunțului. Din structurarea acestuia În trei tipuri de acte, ar putea rezulta o semnificație care să conțină trei componente: semnificația propoziției enunțate, o componentă a semnificației dată de forța ilocuționară a enunțului și o alta dată de efectul perlocuționar. Ceea ce devine foarte important din perspectiva semnificației este că aceasta Își mută centrul de greutate În zona acțiunii. Ea se construiește În urma producerii
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ref>. Așadar, Înaintea textului, a mesajului, care devine, prin enunțare, o entitate publică, obiectivă, oarecum egal-interpretabilă, mai există ceva, un complex de stări (motivaționale, afective, intenționale) și mecanisme psihice care l-au generat. Dacă receptorul dorește să afle semnificația propoziției enunțate, el poate face acest lucru independent de orice context; dacă Însă dorește să afle ceea ce a intenționat emițătorul să facă prin producerea ei, care a fost obiectivul concret pe care l-a urmărit, atunci el trebuie să utilizeze toate datele
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ele necesitând o reflectare/procesare mai profundă. Grice a observat că ceea ce este spus implică altceva deseori cu valoare funcțională și nu pur semantică dincolo de semnificația literală. Acest altceva, care nu-și are izvorul În semnificația cuvintelor care alcătuiesc propoziția enunțată, a fost numit implicatură conversațională (pentru a o deosebi de implicatura convențională care este derivată direct din semnificația cuvintelor). Pentru a explica un astfel de demers interpretativ de identificare a implicaturilor conversaționale, filosoful englez, pentru prima dată În istoria cercetării
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
enunț, la momentul t0, sunt nenumărați. Prezența altor stimuli, În afara celor de mai sus, poate face ca enunțul Sunt dulci pepenii să nu fie cel mai pertinent pentru vânzătorul V, la t0. Trebuie menționat și faptul că, În structura propoziției enunțate, nu numai conceptele joacă un rol important În evaluarea pertinenței, ci și predicația fiecărei propoziții. Să ne imaginăm prezența conceptului foc În următorul enunț rostit undeva În preajma vânzătorului V (ceilalți stimuli lingvistici rămânând aceiași): Foc! Decodarea exclamației Foc! activează o
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
pentru el (i-a fost adresat), am fi tentați să spunem că 326 se adresează Krugului. Întrebarea este dacă Krugul va considera că acest enunț este suficient de pertinent pentru a-l interpreta. Ipoteza de bază rezultată din decodarea frazei enunțate este 326 dorește să știe dacă, virând dreapta 10 grade, se Îndepărtează de Siret. Memoria enciclopedică Îi permite accesarea cu ușurință a cel puțin următoarelor două ipoteze (aflate În relație cu ideea de zbor deasupra Siretului ce rezultă din enunț
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
interpretativ. Astfel, ceea ce teoria pertinenței numește reconstituirea/ construirea explicitării nu Înseamnă, neapărat, o etapă ulterioară receptării intenției comunicative a locutorului. Așa cum am văzut În subcapitolul anterior, În procedura de identificare a intenției communicative a locutorului se realizează și decodarea propoziției enunțate ceea ce are ca rezultat forma logică a acesteia, un fel de nucleu de sens În care conceptul joacă un rol capital. În teoria pertinenței, forma logică este considerată o formă non-propozițională, deoarece ea (poate) conține semne lingvistice cu o valoare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fi de mare ajutor (sau nu este suficientă) În captarea semnificației literale a propoziției. Așadar, următoarea etapă a procesului interpretativ ar fi aceea de obținere a unei forme propoziționale complete, care să permită interpretului să construiască semnificația literală a propoziției enunțate. Această formă propozițională completă este denumită, În teoria pertinenței, explicitare. Cu alte cuvinte, o propoziție enunțată nu este - prin decodarea ei ca formă logică - decât o reprezentare incompletă (semantic) și ambiguă a unui gând al locutorului; În consecință, interlocutorul trebuie
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
etapă a procesului interpretativ ar fi aceea de obținere a unei forme propoziționale complete, care să permită interpretului să construiască semnificația literală a propoziției enunțate. Această formă propozițională completă este denumită, În teoria pertinenței, explicitare. Cu alte cuvinte, o propoziție enunțată nu este - prin decodarea ei ca formă logică - decât o reprezentare incompletă (semantic) și ambiguă a unui gând al locutorului; În consecință, interlocutorul trebuie să refacă forma explicită a acestui gând, prin contextualizarea propoziției enunțate În ceea ce Assimakopoulos numește context
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Cu alte cuvinte, o propoziție enunțată nu este - prin decodarea ei ca formă logică - decât o reprezentare incompletă (semantic) și ambiguă a unui gând al locutorului; În consecință, interlocutorul trebuie să refacă forma explicită a acestui gând, prin contextualizarea propoziției enunțate În ceea ce Assimakopoulos numește context al explicitării <ref id=”142”>Assimakopoulos, S. „Context Selection and Relevance”, stavros@ling.ed.ac.ukreferință</ref> (contextul fizic al producerii enunțului). Se impun următoarele Întrebări: Forma propozițională completă și explicitarea sunt unul și același
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
sunt aproape nelipsite În orice act de comunicare; fiecare opțiune semantică (pentru un anumit referent, o anumită semnificație a cuvântului, un anumit sistem de referință, pentru adjectivele gradabile) conduce la construirea unei forme propoziționale complete, de unde rezultă că o propoziție enunțată poate avea mai multe asemenea forme propoziționale complete. Acest proces de completare semantică este cunoscut sub numele de proces de Îmbogățire a formei logice a unei propoziții. Îmbogățirea nu Înseamnă altceva decât alegerea acelei valori semantice a conceptului care este
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
dacă forma propozițională completă pe care locutorul a dorit să o transmită este Încadrată de către interlocutor Într-un asemenea bloc. Așadar, interlocutorului Îi revine sarcina de a alege dintre toate formele propoziționale complete ce pot fi construite pe baza propoziției enunțate doar una singură, care să permită accesul la o stare de lucruri unică din lumea reală: această formă propozițională unică este explicitarea. La Întrebările de mai sus putem răspunde, acum, astfel: un enunț poate avea mai multe forme propoziționale complete
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ar putea avea loc. După ce 326 i-a dat Startului un răspuns maxim pertinent, Startul, după o pauză de câteva secunde, produce un enunț a cărui interpretare nu este la fel de simplă. Utilizând doar ipotezele rezultate din semnificația literală a frazei enunțate, 326 ajunge la concluzia că enunțul este adresat: 1) tuturor piloților aflați În aer, inclusiv lui. Aceștia nu pot găsi decât maxim pertinentă comanda de a veni la aterizare (aterizarea fiind etapa finală a oricărui zbor ei aflându-se În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Ce intenție ai? precum și imposibilitatea construirii unor propoziții ca Ce intenție ai de gând? Ce gând ai În intenție? ș.a. demonstrează acest lucru. Wittgenstein afirmă că fiecare propoziție este expresia unui gând. Prin parcurgerea inversă a traseului, pornind de la propoziția enunțată Întro anumită situație de comunicare, ar trebui să recuperăm gândul care a generat-o, În termenii lui Sperber și Wilson, intenția informativă. Așa cum am observat, Însă, din analizele efectuate rezultă faptul că, În mod frecvent, În afara gândului recuperat - „la vedere
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
o astfel de „activitate” sunt mult mai mari pe linia „cercetării științifice” decât ale oricărei firme în parte pe linia asigurării securității sistemului. În SUA, atacurile sunt abordate printr-un număr mai mic de categorii, în care se regăsesc cele enunțate anterior, după cum urmează: 1. Atacurile tăinuite ale angajaților (subversive). Aceste atacuri pot duce la distrugerea echipamentelor sau a celorlalte componente ale sistemului, aflarea unor programe secrete sau a căilor de accesare a sistemului, modificarea programelor și a datelor, inclusiv crearea
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
categorii, iar personalul, de asemenea, dispune de autorizări diferite. Conceptul credibilității componentelor informatice (hardware, software și firmware - softul aflat în memoria de tip ROM) rezolvă o astfel de problemă a „turnului Babel” al securității sistemului, asigurându-se respectarea tuturor principiilor enunțate anterior. 2.9. Protejarea suporturilor informaționaletc "2.9. Protejarea suporturilor informaționale" Întrucât calculatoarele generează ieșiri care sunt potențial mult mai valoroase decât intrările din fișierele ce le-au generat, obligația pe linia încadrării informațiilor în diverse categorii revine persoanelor care
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de securitate informațională. Înainte ca acest program să fie abordat, se cuvine efectuată structurarea inițiativei încă din faza intențională, realizându-se sau definindu-se politicile, standardele, normele și procedurile. În acest context, programul de securitate trebuie să se supună elementelor enunțate anterior. Fără politici riguroase, programele de securitate vor fi aproape fără suport, ineficiente și nu se vor alinia strategiei și obiectivelor organizației. Politicile, standardele, normele și procedurile constituie fundația programului de securitate al organizației. Politicile eficiente, clar formulate, vor servi
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]