9,341 matches
-
micșorarea energiei de activare. Exemplu: pentru reacția de descompunere a apei oxigenate în soluție apoasă, energia de activare a reacției necatalizate este de 44 18 kcal/mol, în prezența platinei coloidale scade la 12 kcal/mol iar în prezența catalazei (enzimă) energia de activare este de numai 5,5 kcal/mol. Între catalizator și reactanți nu se stabilesc raporturi stoechiometrice. Exemplu: 1 mg de platină produce descompunerea a 105 litri de soluție de apă oxigenată (H2O2), iar o singură moleculă de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
reacție de dehidrogenare. În general, catalizatorul reacționează cu unul dintre reactanți sau cu ambii, formând un intermediar. Din acesta, printr-o altă transformare, rezultă produsul (sau produșii) de reacție și catalizatorul în starea inițială. Un tip special de catalizatori sunt enzimele, compuși organici produși și folosiți de celulele vii în procesele metabolice. Cele mai multe enzime au activitate specifică, adică fiecare enzimă reacționează doar cu un anumit substrat și chiar numai cu o anumită formă moleculară a acestuia (izomer). S-a dovedit că
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ambii, formând un intermediar. Din acesta, printr-o altă transformare, rezultă produsul (sau produșii) de reacție și catalizatorul în starea inițială. Un tip special de catalizatori sunt enzimele, compuși organici produși și folosiți de celulele vii în procesele metabolice. Cele mai multe enzime au activitate specifică, adică fiecare enzimă reacționează doar cu un anumit substrat și chiar numai cu o anumită formă moleculară a acestuia (izomer). S-a dovedit că enzimele participă chimic la reacțiile pe care le catalizează, regenerându-se după fiecare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
printr-o altă transformare, rezultă produsul (sau produșii) de reacție și catalizatorul în starea inițială. Un tip special de catalizatori sunt enzimele, compuși organici produși și folosiți de celulele vii în procesele metabolice. Cele mai multe enzime au activitate specifică, adică fiecare enzimă reacționează doar cu un anumit substrat și chiar numai cu o anumită formă moleculară a acestuia (izomer). S-a dovedit că enzimele participă chimic la reacțiile pe care le catalizează, regenerându-se după fiecare reacție elementară. 3.2.1.3
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
compuși organici produși și folosiți de celulele vii în procesele metabolice. Cele mai multe enzime au activitate specifică, adică fiecare enzimă reacționează doar cu un anumit substrat și chiar numai cu o anumită formă moleculară a acestuia (izomer). S-a dovedit că enzimele participă chimic la reacțiile pe care le catalizează, regenerându-se după fiecare reacție elementară. 3.2.1.3.1. Cataliza omogenă Se produce atunci când catalizatorul și reactanții constituie o singură fază (lichidă, gazoasă). În prezența catalizatorului, reacția are loc în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
gutaperca) etc.; polizaharidele - amiloza, amilopectina, glicogenul, pectina, chitina etc.; proteinele neutre - colagenul, fibrinogenul, miozina etc.; acizii nucleici - polinucleotide, proteine cu fosfor; polimerii polifuncționali - poliesteri, polialcooli, poliacizi, poliamide etc. Formarea sau sinteza polimerilor înalți naturali are loc prin reacții catalizate de enzimele macroergice și fosfatice, iar în laborator și industrie, sinteza compușilor macromoleculari se efectuează prin mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
soluția de analizat. Fig. 7 Iluminarea câmpului lunetei în funcție de prezența componentei optic active 201 Identificarea și dozarea nitraților și nitriților Nitrații devin toxici pentru om atunci când sunt reduși la nitriți. Această transformare are loc atât în cavitatea bucală sub acțiunea enzimelor din salivă, la un pH acid, cât și în stomac unde se formează nitrozamine cancerigene (R1R2N-N=O). Acestea transformă hemoglobina (complex Fe3+) în methemoglobină (complex Fe2+) care fixează CO în locul oxigenului. Conținutul ridicat de nitrați din alimentație este consecința utilizării
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acestuia. Întrucât coroziunea biologică implică și materialele nemetalice, în mai mare măsură decât le implică coroziunea abiotică, pentru acestea, în special pentru lemn și polimeri, se mai poate lua în considerare un mecanism, bazat pe degradarea enzimatică a materialului, prin enzimele secretate în mediu de unele organisme (cu titlu de exemplu acum, ca emitent, amintim doar mucegaiurile și moluștele). Un astfel de tip de facilitare a mecanismului coroziunii este desigur unul particular/specific, adăugându-se la categoria reprezentată de tipurile 2
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de reacții creează premisa controlului asupra dezvoltării organismelor, implicit a foulingului biologic și, consecutiv, a proceselor biocorosive. O altă motivație a acestui paragraf rezidă în faptul că multe organisme - în special vegetale, microorganisme și animale inferioare - sunt capabile a secreta enzime în mediu pentru a-și mobiliza nutrienții dar, pentru subiectul nostru - ca alcătuitoare a foulingului biologic - pentru a provoca degradarea substratului. În această privință, literatura oferă doar date indirecte, un determinism redox rezultând doar prin interpretarea acelor date. Ca de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
pentru a provoca degradarea substratului. În această privință, literatura oferă doar date indirecte, un determinism redox rezultând doar prin interpretarea acelor date. Ca de exemplu, doar [23] admite direct influența condițiilor redox de mediu asupra activității enzimatice, mai concret a enzimelor proteolitice, alături însă de alți factori, studiați în mod obișnuit (concentrația și structura substratului, temperatura, pH-ul). Rămânând pe terenul proteolizei - în ultimă instanță o cale posibilă de limitare, via proteinei enzimă, a dezvoltărilor biologice pe substrate tehnologice -, [24] arată
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de mediu asupra activității enzimatice, mai concret a enzimelor proteolitice, alături însă de alți factori, studiați în mod obișnuit (concentrația și structura substratului, temperatura, pH-ul). Rămânând pe terenul proteolizei - în ultimă instanță o cale posibilă de limitare, via proteinei enzimă, a dezvoltărilor biologice pe substrate tehnologice -, [24] arată că activitatea papainei este blocată la valori rH inferioare lui 23. O creștere a activității enzimei se constată însă sub influența acidului cianhidric, hidrogenului sulfurat, glutationului, cisteinei, tiosulfatului de sodiu și altor
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
pH-ul). Rămânând pe terenul proteolizei - în ultimă instanță o cale posibilă de limitare, via proteinei enzimă, a dezvoltărilor biologice pe substrate tehnologice -, [24] arată că activitatea papainei este blocată la valori rH inferioare lui 23. O creștere a activității enzimei se constată însă sub influența acidului cianhidric, hidrogenului sulfurat, glutationului, cisteinei, tiosulfatului de sodiu și altor reducători (precum bioxidul de sulf care stimulează în general proteazele [25]), pentru ca enzima să fie inactivată de apa oxigenată și acidul iodacetic [23], adică
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
blocată la valori rH inferioare lui 23. O creștere a activității enzimei se constată însă sub influența acidului cianhidric, hidrogenului sulfurat, glutationului, cisteinei, tiosulfatului de sodiu și altor reducători (precum bioxidul de sulf care stimulează în general proteazele [25]), pentru ca enzima să fie inactivată de apa oxigenată și acidul iodacetic [23], adică de substanțe oxidante. Rezultă deci existența unui domeniu optim de rH, încadrat de inhibiție la valori mai mici sau mai mari ale rH-ului mediului de reacție. Blocarea activității
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
oxigenată și acidul iodacetic [23], adică de substanțe oxidante. Rezultă deci existența unui domeniu optim de rH, încadrat de inhibiție la valori mai mici sau mai mari ale rH-ului mediului de reacție. Blocarea activității proteolitice, mai mult, inversarea acțiunii enzimei, anume condensarea aminoacizilor, are loc în medii oxidante (rH 28,5-33,3) [24]. Rezultă deci existența unui domeniu optim de rH, lucru firesc de altfel, iar ca un corolar, existența unui domeniu optim în dezvoltarea organismului/desfășurarea metabolismului. Se poate
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
reversibilă [23] implică și fenomene paralele, cum ar fi denaturarea proteinelor). Aceste fapte conduc, ca și în cazul precedent, la dependența de tipul celei din figura 21. Autorul atât de des citat ([23]) emite chiar o regulă generală conform căreia enzimele sunt inactivate de medii net acide sau alcaline, cu alte cuvinte oxidante, respectiv reducătoare, ceea ce presupune existența în interiorul acestui interval a valorilor rH optime. Conform unui concept cu similitudini în principiul Le Châtelier, enzimele care catalizează reacții de reducere (precum
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
chiar o regulă generală conform căreia enzimele sunt inactivate de medii net acide sau alcaline, cu alte cuvinte oxidante, respectiv reducătoare, ceea ce presupune existența în interiorul acestui interval a valorilor rH optime. Conform unui concept cu similitudini în principiul Le Châtelier, enzimele care catalizează reacții de reducere (precum proteoliza) sunt stimulate de medii de reacție caracterizate de valori rH oxidante, în cadrul unui virtual succesor proces de neutralizare redox între produsul de reacție și mediu, respectiv acelea care promovează reacții de oxidare (precum
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
proprie unui rH optim oxidant. În virtutea celor de mai sus se poate vorbi, în globalitatea fenomenului enzimatic, de dezvoltarea unei dependențe de tip Gauss a activității enzimatice de rH-ul mediului de reacție. Motiv pentru care [7] a experimentat o enzimă reprezentativă: amilaza, prin care toate cele arătate capătă confirmarea experimentală. Astfel: Conducerea reacției de zaharificare a amidonului în condiții strict controlate de rH al mediului de reacție a evidențiat două maxime ale activității enzimatice (exprimată prin extincția probei după reacția
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
reacției de zaharificare a amidonului în condiții strict controlate de rH al mediului de reacție a evidențiat două maxime ale activității enzimatice (exprimată prin extincția probei după reacția cantitativă a glucozei rezultate cu acid picric [26], E) corespunzând celor două enzime implicate în proces: α-amilaza la rH 39,3 și β-amilaza la rH 31,0 (fig. 22). Alura gaussiană a determinismului redox denotă pentru procesele enzimatice caracterul de proces derulat în sistem neierarhizat (v. fig. 18). în fond, nu e vorba
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
reducători sintetizați de ele însele; pentru cazul anabolismului, propriu exclusiv organismelor autotrofe, proces prin care energia primară este fixată sub formă chimică, este caracteristic un sens descendent). Calea urmată depinde de rH-ul mediului de reacție - la nivel celular pentru enzimele implicate în proces; în mod evident, dacă rH-ul mediului este egal cu rH-ul optim pentru obținerea produsului P2 și diferit de cel pentru P6, calea urmată este P1−P2−P3−... O eventuală părăsire a căii principale (P1−P2
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
evident într’o formă greu accesibilă altor organisme, formă obținută prin simpla modificare a caracterului redox ca urmare a unei polimerizări (în cazul ozelor), policondensări (în cazul aminoacizilor) sau esterificări (în cazul acizilor grași), accesibilitatea fiind condiționată de posesia unei enzime specifice (glucozei care a trecut în celuloză, de exemplu) -, iar o parte transferată biotopului, „voluntar“ - ca substanțe alelopatice - sau „involuntar“ - pierderi consecutive rănirii. Nu în ultimul rând, substanța organică este folosită și pentru neutralizarea unor substanțe xenobiotice (poluanți direcți sau
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
unor substanțe inductoare de coroziune, ca suport material al aptitudinii corosive a mediului oxidant amintit. În acest sens, un studiu rămas inedit [68] a constatat tipul compensator al tuturor parametrilor biochimici investigați, fie ei materializați în proteine - în genere - sau enzime - catalizatori ai unor procese specifice. Luăm în considerare, ca exemplu, doar unul dintre acei parametri, anume glutamicoxalacetiltransaminaza (GOT) - enzimă activă la nivel hepatic -, în dependența sa - ca activitate - de rH-ul tisular - hepatic, adică al mediului său -, ultim parametru, dar
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
studiu rămas inedit [68] a constatat tipul compensator al tuturor parametrilor biochimici investigați, fie ei materializați în proteine - în genere - sau enzime - catalizatori ai unor procese specifice. Luăm în considerare, ca exemplu, doar unul dintre acei parametri, anume glutamicoxalacetiltransaminaza (GOT) - enzimă activă la nivel hepatic -, în dependența sa - ca activitate - de rH-ul tisular - hepatic, adică al mediului său -, ultim parametru, dar determinant prin posibilitatea afectării lui de către un agent xenobiotic mai mult decât nociv: administrarea, animalului de experiență, a sterigmatocistinei
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
asupra organismelor, efect ce se adresează în primul rând asupra sistemelor redox celulare, având drept consecință efectul observat la nivelul organismului în ansamblu; știind că activitatea enzimatică este o funcție de rH-ul mediului de reacție și că în același timp enzimele sunt caracterizate de valori rH optime specifice (v. §2.2.2.2), este clar că un rH al mediului celular deplasat de la normal determină devierea metabolismului pe o altă cale, cu efectul global caracteristic (fig. 49). Modelarea în laborator a
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
4.2) poate fi de asemenea considerat în cazul prezenței unor ciuperci care secretă substanțe de tipul antibioticelor. O altă cale de atac corosiv, valabil în cazul unor substraturi organice ca bachelita, rășinile, polimerii, cauciucul, asfaltul etc., este secreția de enzime (v. §2.3.4.4.7), în special de către mucegaiuri ca Aspergillus și Penicillium [16]. De remarcat că de regulă nu polimerul în sine este atacat, cât auxiliarii materialului tehnic (plastifianți, coloranți, stabilizatori, materiale de umplutură etc.) fapt ce înrăutățește
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
realizat prin acoperirea succesivă cu membrane a „esenței“: − prima este membrana protonucleară, ce a protejat față de oxidare ansamblul, esențial din punct de vedere (potențial) biologic și în care au loc toate fenomenele care definesc viața, adică al ADN-ului și enzimelor auxiliare, ansamblu apărut în condiții încă mai reducătoare; o ramură evolutivă, perfecționând în special membrana, a condus la organismele monocelulare procariote (fără nucleu individualizat), precum bacteriile și algele albastre; − a doua membrană a fost cea celulară care, adăugată nucleului și
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]