1,899 matches
-
fiind primul județ atestat documentar în România. Radu cel Mare a înființat la Râmnicu Vâlcea în anul 1504 "Episcopia Râmnicului - Noul Severin", fapt remarcat și de Paul de Alep care notează că în peregrinările sale a găsit aici o "„reședință episcopală”". Vechi documente istorice, aflate în custodia arhivei Academiei Române și specificațiilor din "Condica Episcopiei Râmnicului", Mihai Viteazul, domnul "primei uniri a românilor" din toate provinciile, s-a născut la Drăgoești. La Proieni pe malul drept al Oltului, el și-a serbat
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
Lyon, în opera lui de combatere a ereziei gnostice - "Adversus haereses" - sublinia primatul de doctrină constant învățat în Bisericile de origine apostolică de episcopii care - prin succesiune - au ocupat respectivele sedii. În opera sa Irineu a amintit îndeosebi preeminența succesiunii episcopale a Bisericii din Roma, «mare, antică, universal cunoscută, întemeiată de cei doi glorioși apostoli: Petru și Paul», drept care - după convingerea lui - credincioșii din celelalte comunități trebuie să se pună în armonie cu acest centru creștin. De fapt, Biserica din Roma
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
ascendența papei de la Roma a crescut în măsură considerabilă și s-a lărgit sfera și incidența acțiunilor sale, mai ales datorită legăturii strânse cu împăratul. Comunitățile creștine din ce în ce tot mai numeroase se organizau ca federații de Biserici episcopale, iar cea de la Roma se impunea drept garant al unității și chiar al credinței comune, căpătând tot mai mult rolul de călăuză. Papa Leon I, zis «cel Mare» (440-461)afirma că papa deține nu doar primatul, dar și «suveranitatea» asupra
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
ale exercitării magisteriului său: când învață "ex cathedra" despre credință și morală. Conciliul Vatican II, reamintind aceste enunțuri, a introdus figura și funcțiunea succesorului lui Petru într-o ecleziologie a comuniunii. Episcopul Romei, care exprimă în persoana sa unitatea colegiului episcopal „este principiul și fundamentul permanent și vizibil al unității atât al episcopilor cât și al întregului popor credincios” ("Lumen gentium", nr. 23). Papa Ioan Paul al II-lea, cu enciclica "Ut unum sint" (1995) a invitat pe toți creștinii la
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
iar bisericile au fost fie distruse, fie preluate de ortodocși. Armenii au fost tolerați în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, infiintandu-se episcopii armene la Suceava. În Transilvania, biserica ortodoxă nu avea reședința, nu avea ierarhie superioară sau un rang episcopal ori mitropolitan până în secolul XVI, când a fost înființată o episcopie ortodoca la Strei-Sângeorgiu. Biserica catolică predomină în voievodatul Transilvaniei, fiind supusă episcopiei catolice din Albă Iulia. Episcopiile erau împărțite în arhidiaconate. Bisericile săsești erau grupate în decanate. Doar catolicii
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
orașul a Alba Iulia a devenit unul dintre cele mai importante centre urbane din perioada dinastiei arpadiene. În urma unor ordonanțe regale a fost stabilită structura administrativă și religioasă a țării, în urma căreia la Alba Iulia a fost stabilită o reședință episcopală. După victoria trupelor regelui Ștefan asupra fratelui său Koppány, trupul acestuia a fost tăiat în patru și una din cele patru bucăți a fost trimisă la Alba Iulia. Între anii 997-1006 Ștefan a reușit centralizarea regatului Ungariei, după consumarea unui
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
Episcopiei Transilvaniei. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, dupa dezmembrarea Regatului Ungar în urma înfrângerii suferite în Bătălia de la Mohács (1526), Transilvania devine tributară Porții otomane, bucurându-se de o deplină autonomie internă. Palatul principilor Transilvaniei, inițial unul episcopal, a fost refăcut din temelii de către Ioan al II-lea Sigismund (1540-1551, 1556-1571). Bathoreștii au fost cei care i-au dat strălucirea. Primul, în ordine cronologică, Ștefan Báthory, l-a refacut în stil italian. El și-a legat numele și
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
este trimis în Perugia. În ianuarie 1843 este numit nunțiu la Bruxelles, succedând în funcție monseniorului Fornari, numit nunțiu la Paris. La 19 februarie a aceluiași an este consacrat arhiepiscop titular de Damiata de către cardinalul Lambruschini. În 1846, întrucât scaunul episcopal din Perugia devenise vacant, papa Grigore al XVI-lea îl numește pe mons. Pecci episcop de Perugia, păstrând totuși titlul de arhiepiscop. Astfel, la 26 mai 1846 mons. Pecci se întoarce în Roma, după ce petrecuse o lună la Londra și
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
au încercat să demonstreze incompatibilitatea culturii antice cu cea creștină. În realitate, această idee, nu a putut fi demonstrată întrucât de-a lungul secolelor descoperim cum tradiția culturii latine s-a păstrat atât la curțile regale, cât și în școlile episcopale sau mediul monastic. În prima jumătate a secolului al VIII-lea viața culturală a început să se deterioreze atât în urma războaielor purtate de Carol Martel, cât și datorită faptului că pe parcursul domniei sale suveranul se înfruptase considerabil din bogățiile clericilor, cei
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
bună repartizare a bogățiilor Bisericilor, după ce a echilibrat condiția precară a călugărilor și preoților cu cea a episcopilor și abaților, și după ce a reinstalat disciplina în cadrul clericilor, ce fusese tolerantă sub merovingieni, Carol cel Mare a sprijinit deschiderea de școli episcopale și mânăstirești și a făcut apel, pentru ridicarea nivelului cultural al clericilor, la literați originari din regiunile unde se menținuseră importante focare de cultură latină, deci din regiunile care nu decăzuseră din punct de vedere cultural la sfârșitul perioadei merovingiene
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
în 1918 este numit îndrumător spiritual la seminar, dar își face timp pentru a înființa un cămin pentru studenții din Bergamo. Tot în această perioadă începe un studiu care se concretizează într-o operă de mai multe volume despre vizitele episcopale ale lui Carol Borromeo la Bergamo, ultimul volum fiind publicat după alegerea sa ca papă. În 1921 a fost chemat la Roma pentru a reorganiza Congregația pentru Răspândirea Credinței. Numit episcop titular de Areopolis și vizitator apostolic în Bulgaria (1925
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
folosire de către grănicerii mureșeni (1700 - 1745), cetatea este lăsată în părăsire, doar cea interioară fiind refăcută pe la 1870, în mare măsură deformată. În această perioadă Ineul devine un important centru economic, politic și cultural. Aici s-a aflat o reședință episcopală ortodoxă (secolul XVI - XVII). Tot aici era un puternic centru cultural românesc, unde se pare că se editau și cărți. Până în mijlocul secolului al XVIII-lea aici exista o biserică, probabil edificată din lemn, în care exista un potir cu
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
timp și dezvoltarea orașului, aflăm că prima consemnare documentară despre Tășnad este făcută în anul 1021, de către "Nicolaus Mester Tasnadi plebanus", iar cel de-al doilea document, emis la data de 6 mai 1246, evidențiază localitatea Tășnad ca fiind moșie episcopală aparținând comitatului Solnoc. Orașul Tășnad este situat în partea sudică a județului Satu Mare, în regiunea istorică Crișana. Localitatea este amplasată pe o colină cu altitudinea de 220 metri. Satul Valea Morii, care intră în componența orașului, este amplasat la altitudinea
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
Sfântă Treime care a servit că biserică a curții princiare. Această biserică s-a păstrat în forma ei inițială până în zilele noastre și este și în prezent funcțională, deservind o parohie ortodoxă din Siret. Din 1370 a fost probabil biserică episcopala ortodoxă, atât timp cât capitala Moldovei a fost în orașul Siret. Biserică Sfântă Treime a servit ca model arhitectural pentru lăcașurile de cult ortodoxe construite în principatul Moldova în următorii 150 de ani. Această biserică este inclusă în patrimoniul național. În perioada
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
Bogdan I. Între 1365-1373, orașul este capitala a Moldovei, în timpul domniei principelui Lațcu Vodă. În 1370 se termină construcția Bisericii Sfanțul Ioan Botezătorul, lucrările fiind finanțate de principesa Margareta Musată, mama princepului Petru I Mușat. Biserică a funcționat că biserică episcopala romano-catolică din 1371. Biserică nu s-a păstrat în forma inițială, suferind o serie de modificări arhitectuare astfel încât astăzi păstrează cu mici modificări aspectul căpătat în urmă lucrărilor din anul 1673. Biserică este funcțională și în prezent și deservește o
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
făcător de minuni, transformând localitatea într-un important centru de pelerinaj atât pentru credincioșii romano-catolici cât și pentru cei ortodocși. Din 1395 încep să fie înființate școli pe langă bisericile ortodoxe din Siret. În 1401 orașul este amintit că reședința episcopala a armenilor, informație contestată de unii istorici. Șiretul avea în vremea respectivă o puternică comunitate armeana întemeiata în timpul migrației armenilor din 1319 sau chiar cea din 1239. În anul 1352 este menționată o puternică colonie armeana care este foarte posibil
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
Siret. Existența unei puternice colonii a armenilor în Siret confirmă că orașul își păstrează statutul de important centru comercial. Ștefan cel Mare dăruiește în anul 1473 Mănăstirii Putna venitul morilor sale din orașul Siret. În 1551 Minas din Tokhat, secretar episcopal armean de Lvov a vizitat nordul Moldovei după care a scris un poem în care vorbește despre existența bisericilor armenești din Siret, Suceava și alte localități, precum și despre persecuțiile la care erau supuși uneori aceștia. În acea perioadă Moldova era
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
în 1821 alcătuiesc numai 5% din populația Liberiei. Din comunitatea liberiană de afaceri fac parte mulți libanezi, indieni și alți africani. Există și 18.000 de europeni (albi). Cea mai importantă instituție de educație este Colegiul Cuttington, fondat de Biserica Episcopală din Statele Unite (echivalentul Bisericii Anglicane) în 1889. Campusul este în Suacoco, comitatul Bong, la 193 km nord de Monrovia. Cultura liberiană se bazează pe tradiții vest-africane animiste, obiectele de artizanat fiind din ce în ce mai populare printre occidentali.
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
care se află moaștele datează din secolul XVII. În biserica Mănăstirii Miclăușeni, din Iași, se afla moaștele a treizeci de sfinți, printre care și ale Sfântului Haralambie. Părticele din moaștele sale se mai află și la Mănăstirea Rașca, la Catedrala episcopală din Galați, precum și la bisericile bucureștene „Sfântul Dumitru“ (Poșta), "Sfinții Arhangheli“ (Oțelari), "Sfântul Stelian“ și Mănăstirea Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril - Stavropoleos. De asemenea o părticică din moaștele Sf.Haralambie se afla la biserica "Nașterea Maicii Domnului" - Mărgeanului din București
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
și-a luat numele de Paul al VI-lea. În primul său mesaj adresat lumii, papa Paul al VI-lea s-a angajat să continue opera începută de predecesorul său. În cursul pontificatului său, tensiunea dintre primatul papal și colegialitatea episcopală a fost motiv de conflict. La 14 septembrie 1965 a anunțat înființarea Sinodului Episcopilor cerut de părinții conciliari, dar anumite probleme care ar fi trebuit să fie discutate de sinod, au fost rezervate pentru competența pontificală. Celibatul, discutat în cea
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
fete „Domnița Ileana” (actualmente blocul administrativ al Universității Alecu Russo). După terminarea solemnității de la liceu, cortegiul regal a pornit spre cimitirul eroilor, unde are loc inaugurarea monumentului eroilor căzuți în primul Război Mondial. Apoi, regele și fiul său vizitează reședința episcopală și îl decorează pe episcopul Visarion Puiu cu Cordonul de „Mare Cruce” al ordinului Coroana României. La ora patru, regele și prințul moștenitor au pornit de la reședința episcopală spre a vizita cazărmile militare. Între regimentele vizitate a fost și regimentul
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
căzuți în primul Război Mondial. Apoi, regele și fiul său vizitează reședința episcopală și îl decorează pe episcopul Visarion Puiu cu Cordonul de „Mare Cruce” al ordinului Coroana României. La ora patru, regele și prințul moștenitor au pornit de la reședința episcopală spre a vizita cazărmile militare. Între regimentele vizitate a fost și regimentul 6 Vânători, în care Suveranul a fost ofițer cu gradul de locotenent, când această unitate militară era de gardă la castelul Peleș. Pe la orele 18, regele Carol al
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
apus a orașului, unde se ridică catedrala nouă, stabilimente școlare, mai multe case de raport și vile cu unul-două etaje. Este valorificată suburbia Pământeni unde se construiește gara de pasageri la tronsonul de cale ferată Bălți-Ungheni, complexul edilitar al reședinței episcopale. În partea centrală au fost păstrate piețele comerciale, separate între ele prin edificarea unor clădiri cu arhitectură modernă. În 1923 fondul locativ constituia 106 mii m. Deoarece terenurile din centrului orașului erau scumpe, se folosea construcția pe perimetru a cartierelor
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
datorează, în special, episcopului Visarion Puiu care invită la construcție arhitecți cu renume. Primul exemplu de stil neoromânesc în Basarabia îl constituie biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (arhitect A. Ivanov), terminată în 1929. În anii 1924-1935 este edificată catedrala episcopală “Sfinții Împărați Constantin și Elena” (arhitecți A. Gabrielescu și A. Ivanov). Acest edificiu de cult prezintă un exemplu semnificativ pentru categoria programelor religioase realizate în stilul neoromânesc. Procedeele decorative utilizate denotă influența arhitecturii brâncovenești. O lucrare valoroasă - replică la vestita
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența Imperiului Carolingian. Până în secolul al XIV-lea regiunea intră în posesia ducilor de Burgundia cu excepția Principatului episcopal Liège care are o existență mai mult sau mai puțin independentă. În 1477 linia acestora se stinge, regiunea intrând în posesia habsburgilor. Din 1556 întreaga regiune intră sub tutela ramurii spaniole a casei de Habsburg, iar din 1713 aceasta intră
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]