1,945 matches
-
care ar permite o evoluție în lumea științei. Și când vorbește despre știință Bacon urmărește două planuri planul teoretic și cel practic: "ceea ce în teorie este cauză, în practică este regulă"41. Prin sublinierea planului practic ne apropiem de perspectiva epistemologică a formei. Plecând de aici, putem spune că ceea ce Bacon numește în plan teoretic formă, în plan practic poate fi numit lege: "Căci deși în natură nimic nu există pe lângă corpuri individuale care se manifestă în acte pure, individuale, după
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dat, poate să modifice comportamentul individului în direcția împlinirii respectivei "profeții". Folosirea "predicției care se autorealizează" la nivelul discursului sociologic și psihosociologic a transformat această acțiune în una din cele mai cunoscute forme de manipulare socială. Preluarea termenului la nivelul epistemologic scoate în evidență anumite modalități de formare de noi sisteme teoretice. Construcțiile și cenzura la care este supus sistemul teoretic se realizează pe baza anumitor structuri bine stabilite. Una dintre aceste structuri este predicția autorealizatoare. Încercarea de a adapta condițiile
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
modalități de formare de noi sisteme teoretice. Construcțiile și cenzura la care este supus sistemul teoretic se realizează pe baza anumitor structuri bine stabilite. Una dintre aceste structuri este predicția autorealizatoare. Încercarea de a adapta condițiile sistemului psihosocial la nivelul epistemologic nu a fost forțată pentru că modalitățile de funcționare ale psihicului atunci când trebuie să înlocuiască noi imagini mentale sunt aceleași. Prin modul în care se modifică imaginarul, predicția autorealizatoare este una dintre cel mai des întâlnite forme de înlocuire ale vechii
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un discurs periculos, fără suport teoretic, dar este unul necesar dacă dorim să cunoaștem consecințele discursului utopic în ansamblu. Asta nu înseamnă că nu ne vom referi și la influențele sociale sau de mentalitate, dar în discurs vor prima influențele epistemologice. Utopia are o formă specială. Ea nu se oprește la a fi un illo tempore, ci încearcă să se împlinească asemenea oricărui vis omenesc. Utopia se transformă din u-topos (un loc care nu există) în predicție (loc ce va exista
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
al acestuia se încearcă și cenzura lui, pentru a se propaga și alte imagini. Acest demers a fost numit postmodernism. Scopul său a fost printre altele să sublinieze incapacitatea mecanicismului de a ocupa singur întreaga arie a cunoașterii: "principalul principiu epistemologic al postmodernism-ului susține că știința își joacă propriul joc și este incapabilă să le legitimeze pe celelalte"6. Incapacitatea aceasta a determinat un nou mod de a reprezenta lumea prin care s-au introdus noi forme de cunoaștere pentru
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cunoașterea umană, apud Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 217. 98 Etiene Gilson, La philososphie au Moyen Age, tome II, Payot & Cie, Paris, 1922, pp. 56-57. 99 William Occam, Probleme epistemologice,apud Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 261. 100 Ibidem, p. 264. 101 Ibidem, p. 266. 102 Folosim termenul de logică în sens contemporan, el nefăcând parte dintre termenii uzitați
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Tehnică, București, 1995, p. 59. 104 Ibidem, p. 59. 105 Avicenna, Cartea vindecării sufletului, apud Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. I, Editura Minerva, București, 1984, pp. 217-218. 106 Ibidem, pp. 226-227. 107 William Occam, Probleme epistemologice,apud Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 254. 108 Pentru prezentarea lui Ars Magna a lui Lullus am folosit Giovanni Reale, Dario Antiseri, Storia della Filosofia, tome 3 Patristica e
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
rapid abandonat în detrimentul altor proiecte mai puțin inspirate. De aceea, singura soluție pentru revigorarea teologică consta în restaurarea vechiului învățământ enciclopedic, cu valabila sa ierarhie a științelor în care studiul teologiei venea pe ultimul loc, după ce se însușiseră toate metodele epistemologice. Au fost necesari trei ani pentru ca proiectul de lege să ajungă la forurile legislative. În 1930, preluând o idee a lui Nae Ionescu, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române pretindea guvernanților să țină cont de propriile observații referitoare la învățământul universitar teologic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
teză apare astfel pentru simplul motiv că tot ceea ce există în sfera cunoștinței umane aparține realității sensibile, actualului, dacă ne raportăm la terminologia naeionescienă, și nu virtualului. Dar realitatea mai poate semnifica și altceva, și anume o formă de existență epistemologică care corespunde unor planuri ontologice: actualul și virtualul. Dar realitatea sensibilă mai poate semnifica și realitatea de experiență personală. Prin urmare, realitatea poate fi cunoscută de ființa umană în două moduri: fie sub forma ei specifică, fie sub o anumită
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
la catehetică, omiletică, drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica Ortodoxiei reconfigurează teoriile despre frumos din liturgică și simbolică: frumusețea divină arhetipală, frumusețea umană, frumusețea artei; relațiile dintre contemplația sensibilă, contemplația estetică și cea mistică; de asemenea autorul distinge relațiile dintre artist și opera sa, mai ales chestiunea kenozei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
atât de puternic ca sesizează virtualul în real și încorporează într-o opera completă ceea ce natură lasă în el în stare de eboșa sau de simplu proiect [s.n.]3. Sensul autentic al acestor remarci poate fi recuperat, daca acceptăm premisele epistemologice formulate de Henri Bergson în "Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței" (1888). În experiența cotidiană, comentează el, percepția, condiționată social, este adânc înrădăcinată în cerințele acțiunii practice, ceea ce înseamnă că simțurile noastre golesc materia de calitățile ei concrete și selecționează
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
upon the writings of Duhem, Quine, Stich and Gillies, among others. Keywords: reflective equilibrium, holistic pragmatism, considered judgment, Duhem-Quine thesis, Duhemian conjunction. Interpretarea din perspectiva pragmatismului holist a metodei echilibrului reflectiv propuse de John Rawls 1 implică atât o dimensiune epistemologică, cât și una metodologică. În articolul de față, abordez "echilibrul reflectiv" prin intermediul doctrinei formulate de Morton White în lucrarea A Philosophy of Culture: The Scope of Holistic Pragmatism. Totodată, dezvolt aici o teză conturată anterior într-un excurs 2 dedicat
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
criterii etnice sau religioase. În metodologia științifică, poate fi abordată o considerație metodologică întemeiată "pe elementaritatea locurilor comune ale cercetării"7. La un nivel mai general, în epistemologie, Ilie Pârvu relevă faptul că "echilibrul reflectiv" între știință și reflecția ei epistemologică este capabil să permită elaborarea de idei abstracte referitoare la statutul teoriei științei. Astfel, "echilibrul reflectiv" este considerat a fi inspirat din procesul întemeierii reciproce a "principiilor logice și a practicii deductive, a inferențelor particulare"8. Ca teorie a cunoașterii
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
întemeierii reciproce a "principiilor logice și a practicii deductive, a inferențelor particulare"8. Ca teorie a cunoașterii științifice, epistemologia se reflectă în știință și viceversa. "Echilibrul reflectiv" implică așadar o relație bidirecțională, care are "rolul auto-corectării științei și a reflecției epistemologice"9. Modelul relației dintre epistemologie și știință descris de Pârvu presupune o abordare sistemică a cunoașterii. În acest fel, "echilibrul reflectiv" este considerat o metodă prin care se poate ieși în mod constructiv din inevitabilul impas al regresului la infinit
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și știință descris de Pârvu presupune o abordare sistemică a cunoașterii. În acest fel, "echilibrul reflectiv" este considerat o metodă prin care se poate ieși în mod constructiv din inevitabilul impas al regresului la infinit în care se află concepțiile epistemologice fundaționale. În subcapitolele următoare, prezint în ordine invers cronologică originea metodei "echilibrului reflectiv". Totodată, formulez o serie de considerații cu privire la relevanța tezei Duhem- Quine, pentru metoda lui Rawls. Evidențiez apoi modul în care tezele pragmatismului holist schițate de White coincid
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
este adevărată din punct de vedere logic, dar "bunul simț științific" mă poate determina în anumite situații să consider că nu este rezonabil să păstrez anumite enunțuri 61. Teza Duhem-Quine poate fi abordată, asemenea "echilibrului reflectiv", din punct de vedere epistemologic. Din această perspectivă, Gillies relevă utilitatea tezei Duhem-Quine pentru a demonstra că principiul falsificabilității al lui Karl Popper nu constituie un criteriu adecvat de demarcare, menit să distingă știința de metafizică 62. De altfel, în concepția sa epistemologică holistă, Quine
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de vedere epistemologic. Din această perspectivă, Gillies relevă utilitatea tezei Duhem-Quine pentru a demonstra că principiul falsificabilității al lui Karl Popper nu constituie un criteriu adecvat de demarcare, menit să distingă știința de metafizică 62. De altfel, în concepția sa epistemologică holistă, Quine nu admite posibilitatea conturării unei delimitări între știință și metafizică. Din punct de vedere metodologic, teza Duhem-Quine, expusă de Gillies, este interpretabilă ca aplicație a metodei "echilibrului reflectiv". Însă, în acest caz, "echilibrul reflectiv" este limitat de: (a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
să fie un impediment în dobândirea unei asemenea cunoașteri. Consider că principiile dreptății propuse de Rawls sunt interpretabile și prin intermediul tezei Duhem-Quine. Însă trebuie relevat faptul că, în ultimă instanță, această teză este de inspirație monistă. Din punct de vedere epistemologic, White consideră că Rawls are o abordare holistă a eticii și a justiției sociale. Rawls utilizează în teoria sa nu doar noțiuni din logică și matematică, ci și din psihologie și economie 82. În termenii lui White, în elaborarea unei
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a caracteriza enunțurile de observație. În final, White concluzionează că filosoful preocupat de teoriile morale, asemenea logicianului, matematicianului și fizicianului, poate oscila de la principiile fundamentale la judecățile morale, cu scopul de a ajunge la echilibrul epistemic. Din punct de vedere epistemologic, White este un holist, iar din punct de vedere metodologic, abordarea lui este monistă. El încadrează deopotrivă etica, fizica, logica, matematica și religia în aria de studiu a filosofiei culturii. Bibliografie Burlacu, Mihai, Elemente de antropologie și filosofie a culturii
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
sistem de semne, sau ca o structură alcătuită din semne, care slujește unui scop estetic precis. 190 <titlu> 12. Modul de existență al operei literare Înainte de a analiza diferitele straturi ale unei opere literare, va trebui să ridicăm o problemă epistemologică extrem de dificilă, problema "modului de existență" sau a "situs-ului ontologic" al operei literare (pe care, în cele ce urmează, o vom numi, pe scurt, "poem"). *1 Ce este un "adevărat" poem ; unde trebuie să-1 căutăm ; cum există el ? Un răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
însă alte preocupări i-au absorbit timpul și energia în perioada următoare. După cum se știe, în 1884 Hașdeu primește, din partea Academiei, însărcinarea de a întocmi marele sau dicționar, care-l va ține ocupat aproape 15 ani, așa că proiectele de natură epistemologica rămân într-un plan cu totul secundar. Oricum, să nu uităm că în 1881 el dăduse deja la iveală (tot într-o formă neîncheiata) volumul Principie de linguistica, în care dovedise cu asupra de măsură calitățile sale de teoretician al
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
dincolo de pericolul confuziei terminologice, mai putea fi amenințată și de caracterul paradoxal pe care-l îmbrăcau cele mai banale propoziții formulate despre ea. Dar nu doar la nivelul limbajului se putea semnala funcționarea paradoxului, ci și sugera Vulcănescu pe plan epistemologic, unde s-ar putea urmări ce funcții îndeplinește acesta în varii expresii ale vieții duhovnicești. Grila cercetării lui Vulcănescu este, și acum, dominant sociologică, spiritualitatea e văzută, detașat, în dimensiunea ei imanentă, ca un tip special de structură concretă, un
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cunoașterii ca trăire a obiectului și obținerea, în acest fel, de cunoștințe prin conaturalitate 99. Atitudine nonconformistă față de discursul clasic al filosofiei, percepția timpului va avea însă la Cioran, cum subliniam deja, conotații ambigue, chiar sensuri prolixe, fără o opțiune epistemologică clară și pusă la lucru într-un demers consistent. Și chiar dacă s-a împotrivit, după cum mărturisea, la tot ceea ce s-a creat de la Adam încoace, exercițiile sale de gîndire vor fi dezvoltate în matca acceptării metafizicii drept "preocupare pur omenească
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
aduse, lui Cioran rămînîndu-i doar visul unei cumpătări ideale pe care spera să-l trăiască, eliberat cîndva. Discursul lui Cioran cel din Histoire et utopie, dar și cel din Schimbarea la față a României nu este deloc unul al rigorii epistemologice, al sistematizării intenționate, ci este întreținut de o rațiune sentimentală, rafinată în bolgiile biologicului transfigurat, argumentat sau exacerbat, după cum e cazul, de o nestăpînită erezie subversivă. Viul, sau Viața, este cel ce domină. Prin vinele silogismelor sale pulsează, ca și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]