4,405 matches
-
E sigur că a petrecut o vreme în Italia (temeiul pentru care va călători rămâne o enigmă biografică), a străbătut Veneția, Toscana, Roma, Statul Papal, Napoli și Sicilia, îi sunt familiare însă și ținuturi din Rusia și Ucraina (într-o epistolă ce-i aparține revin detalii despre Lavra Pecerska din Kiev). Înscăunat episcop de Hotin în 1767, ierarhul se confruntă dur cu sărăcia „puținei” sale eparhii, într-o cetate „roabă”, condiții agravate odată redeschis conflictul ruso-turc; nu peste mult, orașul e
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
de reținut. Pentru publicul larg, cartea lui Jesse apare tipărită cu un an Înaintea eseului semnat de Barbey. Dar scrisoarea pe care acesta din urmă i-o trimite lui César Daly, bunul său prieten, directorul de la Revue de l’Architecture (epistolă inclusă În deschiderea cărții) e datată 19 septembrie 1844. Ce consemnează scrisoarea? Dincolo de o suită de volute retorice nu lipsite de interes, stă notat negru pe alb că volumul lui Barbey e și el Încheiat În 1844, cu toate informațiile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a fi folositori țărei lor nu-i răpește din vârtejul unei vieți triste și neînsemnate; ei nu speră nimic, căci nu cred În nimic și nu trăiesc decât În prezent”1. Fie că sunt ficțiuni, note de călătorie, memorii sau epistole, paginile scriitorilor români din secolul al XIX-lea care Îi introduc În scenă pe tinerii filfizoni din București ori Iași au o amprentă de neconfundat. Rareori tonul lor se Încarcă de simpatie fățișă. Confecționează descrieri neutre, dar cel mai adesea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Încât l-am transferat aproape În Întregime, cum se va vedea curând, În Hit Parade. Numai că aceleași pagini, citite atent, oferă și o altă nuanță a chipului său, cu totul opusă. Dovadă că, pentru „mateini”, publicarea În 1979 a epistolelor lui Mateiu Caragiale către doctorul Boicescu a fost o sursă de mare decepție. Între toți, cel mai afectat a părut, Își amintește Alexandru Paleologu 1, Nicolae Steinhardt, profund dezamăgit de cinismul „mărunt, dar ébonté”, de snobismul exacerbat al idolului său
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a fi al lui Byron poartă Însă inconfundabila amprentă a unui stil dandy. Întâi, admirația pentru mai vârstnicul cu zece ani Brummell. Sunt amândoi copleșiți de faimă. Stau de câteva ori față În față, vorbesc puțin, chiar Își trimit scurte epistole, fără să fie vreodată apropiați. La finele vieții, ruinat, Brummell scoate la vânzare, Între ultimele lucruri de preț, o scrisoare de la Lord Byron. În numele acestei admirații, dar și pentru că e propria lui convingere, Byron are o grijă aproape patologică pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau În intimitate, prin gesturi pline de siguranță, trădând dinspre ambii adversari o nereprimată dorință a puterii și dominării celuilalt. În arenă intră acum cuvintele meșteșugit rostite sau scrise, din vârful buzelor sau al peniței (dacă ne gândim la spectaculoasele epistole ale lui Brummell, Byron, Barbey, Balzac, Montesquiou, Proust și câți alții, adresate marilor doamne ale vieții mondene, stăpâne de neclintit, conducând cu fermitate conversația, un atelaj, cohorte de servitori sau poate numai fraza, În pagină). Dar toate legăturile acestea sunt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Crucifixi, unul dăltuit În fildeș, celălalt modelat din ceară”. Avea tăvile lui de Tassie pline de geme, micuța bonbonnière* Louis-Quatorze, cu o miniatură de Pettitot, mult prețioasele lui „ceainice din porțelan nesmălțuit, lucrate În filigran”, lăcrița lui de morocco** pentru epistole, de culoarea lămâii și scaunul lui „verde de pomona”***. Ți-l poți Închipui stând Întins acolo, În mijlocul cărților și mulajelor și gravurilor sale, un autentic virtuos, un cunoscător subtil, răsturnându-și colecția lui splendidă de Marc Antoniu, răsfoind Liber Studiorum
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
închina vechilor zeități păgâne.12 I. Creștinismul daco-roman (secolele IV-VI) Despre originea apostolică a creștinismului românesc O problemă controversată este aceea privitoare la apostolatul Sf. Andrei în Scythia (Dobrogea). Cum s-a născut această tradiție? După cum rezultă din cuprinsul epistolelor, regiunile sud-dunărene învecinate au fost evanghelizate direct de Sf. Apostol Pavel și ucenicii săi. În ceea ce privește ținuturile noastre, Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu arată că, după o tradiție consemnată de Sf. Ipolit (170-226), Sf. Apostol Andrei a vestit evanghelia "sciților și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
, manuscris din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, conținând copia unei traduceri din slavonă în română a Faptelor apostolilor și a trei epistole apostolești. Descoperit la mănăstirea Voroneț în 1871, manuscrisul a fost studiat amănunțit și publicat de I. G. Sbiera, care i-a dat și titlul sub care s-a făcut apoi cunoscut (1885). Cercetătorii începuturilor scrisului în limba română l-au
CODICELE VORONEŢEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286313_a_287642]
-
pentru Théophile Gautier, clasicizantul angajat în bătălia romantică, „lumea există”, în sensul că stările lirice sunt provocate mai mult de priveliști din afară decât de frământările interioare. De altfel, pe lângă romantice „suvenire și impresii”, elegii, poetul a scris clasice meditații, epistole, satire, fabule, prin acestea din urmă impunându-se drept cel mai de seamă fabulist român. Clasic prin structura spiritului, prin echilibrul interior, prin seninătate e și Vasile Alecsandri, cu toate că „rumânirea” prin el a poeziei și a întregii literaturi implica adoptarea
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
un lexic și o ortografie destul de greu lizibile, jurnalul său de călătorie a trecut, în vremea lui, aproape neobservat. Conceput sub formă de scrisori apărute inițial ca foiletoane în „Concordia” (17 martie 1863 - 19 ianuarie 1864), memorialul Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui amic in patria, de la anul 1835 pana inchisive 1848, apărut în 1865, presupune o primă redactare în chiar timpul peregrinării europene a transilvăneanului, fiind definitivat ceva mai târziu, prin 1861. Alte trei episoade, din corpul
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
-D. îi place să ironizeze și mai îngăduitor, și mai sarcastic, ceea ce nu-l împiedică, din când în când, să gesticuleze ca și cum ar fi însuflețit de emanația unor sublimități. Volubil și familiar, ușuratic uneori, „peregrinul transilvan” își dezvăluie, cu fiecare epistolă trimisă din țări străine, o fizionomie care, dincolo de expresia de încântătoare dezinvoltură, își are complexitatea ei. SCRIERI: Rudimentele gramaticii române, București, 1848; Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui amic in patria, de la anul 1835 pana inchisive 1848
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
emanația unor sublimități. Volubil și familiar, ușuratic uneori, „peregrinul transilvan” își dezvăluie, cu fiecare epistolă trimisă din țări străine, o fizionomie care, dincolo de expresia de încântătoare dezinvoltură, își are complexitatea ei. SCRIERI: Rudimentele gramaticii române, București, 1848; Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui amic in patria, de la anul 1835 pana inchisive 1848, I, îngr. S. Filtsch, Sibiu, 1865; ed. (Călătoriile unui român ardelean în țară și în străinătate. 1835-1844. Peregrinul transilvan), îngr. Constantin Onciul, pref. N. Iorga, Vălenii
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
a „noii direcții” junimiste. Autorul ei, Constantin Skeletti, vedea o flagrantă discrepanță între rigoarea critică aplicată de Titu Maiorescu scriitorilor români din epocă și înțelegerea arătată literaturii junimiștilor și, în primul rând, versurilor lui Iacob Negruzzi. Într-un șir de Epistole literare, Skeletti discută poeziile redactorului de la „Convorbiri literare”, citate de Titu Maiorescu drept modele, analizându-le pentru a demonstra lipsa de talent literar a autorului lor. R.Z.
CONVENŢIUNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286399_a_287728]
-
divină, ci sunt privite mai degrabă ca un corolar al experienței de viață a unor înțelepți care au dorit să-și împărtășească trăirile posterității. Aceste cărți necanonice sunt în număr de cincisprezece: Cartea lui Tobit, Cartea Iuditei, Cartea lui Baruh, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei tineri; Cartea a treia a lui Ezdra, Cartea înțelepciunii lui Solomon, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), Istoria Susanei, Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel, Cartea întâi a Macabeilor, Cartea a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
după cum partea a șaptea e o interesantă și modernă inserție onirică, mijloc de analiză psihologică a unui mare intrigant politic, Hameleonul. Subconștientul personajului este sondat cu minuție, evident acuzatoare, și figurat în simboluri sugestive. În ultima parte sunt inserate numeroase epistole ce denunță întâmplări din culise. Scrisorile substituie povestirea autorului. Textul Istoriei ieroglifice e împânzit de apologuri cu tâlc, de factură orientală. Discursurile personajelor sunt reproduse în stil direct sau rezumativ asumate de autor, mai ales monologurile. Se ivesc din când
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
stă pe gânduri, apasă cununa pe buzele sale, trece. mâna peste ochi, aruncă cununa pe masă. ) Mergi, mergi! îmi faci inima așa de grea, așa de posomorâtă. 2v SCENA II HISTRIO, UN SERVITOR DE TEATRU SERV[ITORUL] (îi dă o epistolă) Poftim de la d. director. Pentru mine? o epistolă? Dec! HIST[RIO] SERV[ITORUL] Dec! da' pentru cine? Doar nu pentru mine? Mai e cineva aci afară de noi doi? HIST[RIO] (citește) " Ni pare rău că trebuie să însărcinăm pe altcineva
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trece. mâna peste ochi, aruncă cununa pe masă. ) Mergi, mergi! îmi faci inima așa de grea, așa de posomorâtă. 2v SCENA II HISTRIO, UN SERVITOR DE TEATRU SERV[ITORUL] (îi dă o epistolă) Poftim de la d. director. Pentru mine? o epistolă? Dec! HIST[RIO] SERV[ITORUL] Dec! da' pentru cine? Doar nu pentru mine? Mai e cineva aci afară de noi doi? HIST[RIO] (citește) " Ni pare rău că trebuie să însărcinăm pe altcineva cu prescrisul rolurilor căci actorii se plâng pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie bine; eu zic de tot altfel. HISTRIO Cum asta? Cum altfel, copilul meu? FELICE Ai răbdare! Ți-oi spune eu mai târziu. HISTRIO Fiul meu, vorbește fără temere, fără cruțare! O voi, ți-o ordon chiar! FELICE Am dus epistola ta stăpânului său, însă acesta era mândru și îngîmfat și purtarea sa nu mă lăsa a presupune nemica bun, căci de-abia putea să-și aducă aminte de d-ta, în fine veni cu-ncetul și memoria însă cam în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-o ca să câștig ceva? Căci a-i cădea mai mult în spinare ar fi o crimă; la scris într-adevăr i-aș mai putea ajuta, dar asta nu prea dă spori pentru amândoi. (se așază lângă masă și dă de epistolă) Ce e asta? Cum? O epistolă și așa de rnototolită ca și când ar fi azvîrlit-o cu furie aci. Ia să vedem. (citește) Și asta încă, ultimul, unicul său reazim. Da, da! în timpul din urmă n-am putut să-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i cădea mai mult în spinare ar fi o crimă; la scris într-adevăr i-aș mai putea ajuta, dar asta nu prea dă spori pentru amândoi. (se așază lângă masă și dă de epistolă) Ce e asta? Cum? O epistolă și așa de rnototolită ca și când ar fi azvîrlit-o cu furie aci. Ia să vedem. (citește) Și asta încă, ultimul, unicul său reazim. Da, da! în timpul din urmă n-am putut să-i ajut căci nu eram aci; ochiul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
juca în fiitori, neci pe lucruri mai prețioase decât lanțul, pe vițele de păr ale soției mele. I-arătai lui don Caldero scrisoarea, el ceti și păru a păli. - Scrisoarea ei seamănă cu aceea maicei sale, zise el și puse epistola pe masă. Să continuăm. Noi jucarăm, însă în curând mă văzui împresorat de figurele sale; neliniștea mea internă creștea, era ca și când îmi spânzura o spadă goală de-un fir de păr deasupra capului; luminările părea a arde mai întunecat, bumbul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chemat în contra obiceiului, spuse însă că servitoriul contelui i-ar fi ordonat să încalece și să vină cât mai degrabă la mine. Eu presimțeam o nenorocire și pornii în moment. Când intrai la conte el părea adâncit în cetirea unei epistole. - Așa, ești domnia-ta, zise el când mă văzu, domnia-ta vii să predici sufletului meu pace?... atunci începe, domnule, va fi interesant de-a te asculta! haha! hahaha! acuma abia sânt cu minte... hahaha!... Mă retrăsei dinaintea privirei schinteietoare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lor; ei sânt mai răi decât fiarele, căci chiar tigrul iubește copiii!... iubește soția sa... însă vedeți omul el o omoară. El puse mâna înaintea feței sale și plânse cu hohot! - Eu nu știu, șopti servitoriul, ce o fi cuprinzând epistola. Contele o primi ieri seara. El era așa de voios când văzu adresa și eu ieșii din cameră. Însă, când m-am reîntors, el era așa cum îl vedeți acuma. Sărmanul conte... era un stăpân așa de bun! Contele se sculă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de mult se schimbase: ochii săi întunecoși erau înfundați tare și ardeau ca o flacără pe jumătate stinsă; fața-i era zbârcită și fruntea încrețită. El zăcea tăcut și nu răspundea la vorbele mele. Servitoriul [î]mi înmînuă pe ascuns epistola nenorocoasă. Era de la don Caldero și suna astfeli: Domnule conte! Când va ajunge epistola aceasta la domnia-voastră, eu nu voi mai fi, ea stă scrisă gata în portofoliul meu, spre a vă fi trămisă după moartea mea. Vă sânt datori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]