3,970 matches
-
îmi pătrunsese în cerul gurii după dispariția lui Ștefan. A fost foarte romantic, până când am început să-mi dau seama că ne scufundam încet, dar sigur, însă nu în valurile sfârșitului, ci în alcool. Atunci m-am hotărât să rezist eroic tentației de a face din lume un loc suportabil, înainte să ajung să-mi tremure mâna mai rău decât tușii livia, diagnosticată cu Parkinson de gradul doi. Roberto era ca și mine un fugar. realitatea din jur devenise și pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și oficial. Și s-a dus. Și și-a declarat-o. Lumea a aflat. Și cei corecți cu ei Înșiși, și, cei cu restul lumii, s-au bucurat sincer. Iar când au mai și aflat că Andreel Conduru a luat eroica hotărâre de a se alătura marilor politicieni ai locurilor și țării Întregi, s-au bucurat foarte. Urmau alegerile parlamentare. După o gândire aprofundată, după sfaturile unora cu ceva experiență În domeniu, a stabilit, că, În apropiatele alegeri parlamentare, Își va
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ținuseră În tensiunea la care se așteptase, nu se dovedise curajos ori temător, fusese un angajat conștiincios, nu mai mult; un mercenar-model, egal cu sine mereu; unii camarazi, mai Îndrăzneți decît era necesar, sfîrșiseră prost. Jesper nu avusese niciodată ceva eroic, poate doar - mult spus - În vremea În care, alături de Thomas, se lupta cu motocicliștii rivali, noaptea pe străzi sau prin spelunci, prin parcuri. Îl scosese pe Thomas de multe ori din Încurcătură, dar asta fusese cîndva. ...Jesper nu se mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se Îngrijea de toate, situația era sub control, ce omora unul zămislea altul, nu pierea lumea cu una, cu două. Și Thomas ar fi doborît inamici, dacă ar fi plecat cu Jesper. Mai bine că rămăsese acasă, nu avea nimic eroic În el, știa. Se gîndea, uneori, că, dacă i s-ar oferi un prilej, ar fi fost capabil de o faptă aparte, ar fi fost În stare chiar să moară pentru... Nimic demn de sacrificiu. Țara? Nu avea cum să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de unul singur, așa cum Într-un avînt adolescentin ar fi fost În stare să creadă cîndva. Să salveze un alpinist căzut Într o prăpastie! Thomas nu urca pe munți, nu existau În țara lui. Dintr-un incendiu, un copil; nimic eroic, o treabă de pompier. Pompierii, socotea, nu erau eroi, pentru că erau plătiți, Îndrăzneala lor deosebită era profesională, aveau și polițe de asigurare. Unii se jertfeau, probabil că dogoarea și lipsa de oxigen - găsise Thomas o explicație - le Întunecau mințile; dacă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mize în care știi că poți și vezi că salvezi vieți omenești, desigur cu ajutorul lui Dumnezeu". Ei bine, m-am convins că noi avem în permanență parte de stresul și duritatea mediului, elemente permanente pe care trebuie să le suportăm eroic, dar, pe de altă parte, învățăm o lecție esențială. Ce poate face doctorul, dacă Dumnezeu nu mai dă viață pacientului? Nimic! Doar ameliorează o stare sau alta, anulează ori diminuează durerile, dar nu poate prelungi viața dacă... - Dacă nu mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
prea era loc pentru limită, fragilitate, păcat, faliment, ce fac parte din viața umană și, desigur, caracterizează orice itinerariu spiritual. Reîntorcându-ne la parabola nietzscheană, s-ar putea spune că viața religioasă se juca între cămile și lei. Această imagine eroică a produs rezultate mărețe, însă uneori a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți demne de o cămilă. Așadar, această imagine i-a izolat pe cei mai puternici și mai volitivi - de obicei auto-recunoscuți
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
suntem chemați să ne dedicăm cu pasiune prin dăruirea propriei vieți. Există o luptă fraternă zilnică împotriva individualismului și a narcisismului, care tind să încline persoanele spre egoism prin modalități depresive, spiritualmente vorbind, ori năzuiesc să le identifice cu atitudini eroice sau cu ipostaza de «funcționari» eficienți și imposibil de înlocuit. În hora comuniunii, însă, fiecare ar trebui, aproape zilnic, să evite centrul ori periferia unei vieți de comuniune, optând să intre într-un flux al vieții printr-o alternanță dinamică
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
De bună seamă că acesta întreținea larg pe Otilia și lăsa și pe moș Costache să ciugulească puțin. O nouă furie îl cuprinse la această idee. De ce Otilia să se umilească? Îi va da el ce-i trebuie. Luă hotărâri eroice, să câștige, să facă daruri Otiliei. Curând își recunoscu singur naivitatea. El însuși n-avea nici un ban, și, dacă nu l-ar fi ținut moș Costache, n-ar fi avut ce mânca. Tot ce căpătase, căpătase prin Otilia. Cu moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
începuse să mă vadă cu ochi răi, eram prea frumoasă și-i făceam concurență - așa cel puțin credea ea. Nu-mi dădea bani pentru rochii, tatei nu mă-nduram să-i cer, și sufeream grozav. Atunci am luat o hotărâre eroică... prin banalitatea ei. O, să nu-ți închipui că sunt o fille Elisa ca a lui Goncourt, de o speță mai subțire. Sunt o burgheză luxoasă, care visează să se mărite. Ei bine, am vrut să mă mărit. Am cunoscut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unde ții tu banii? Să-ți cumpărăm gheață!Dă-mi cheile! Moș Costache holbă ochii și-și mușcă buzele, fără sunet. Cu mâna strânse și mai tere cheile. Aglae întinse mâna și dădu să i le apuce. Atunci, cu sforțare eroică, bătrânul se trase mai spre fundul canapelei, bombănind: - Nu-nu-nu v-vrreau gheață! - Vorbește! observă Vasiliad. Stănică făcu un gest de admirație și de ciudă: - E pezevenghi rău moșul! Îl știu eu. E tare de tot. - Dar, Costache, se răsti de-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o înfricoșa. Deși tânăr, Felix avea priviri prea bărbătești. Otilia era o râzgâiată, conștientă de vițiul ei, care se simțea bine când o protejau oameni delicați ca Pascalopol, care îi dădeau imposibilul, fără să-i ceară nimic. Misiunea de tovarășă eroică, egală nu era pentru Otilia, care voia să fie socotită copil și să nu întîmpine nici o rezistență. Otiliei îi plăcea să îngrijească pe moș Costache și pe Felix ca pe niște copii și era credincioasă, atâta vreme cât nimeni n-o constrângea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
teamă, o teamă insalubră că nu se poate dezbăra de viața agitată din București și nu vroia ca fata să sufere din pricina lui. Lui Laur, nu îi era teamă de o existență placidă, destinul omului nu îl interesa dacă era eroic sau mediocru, pentru el era suficient să fie în permanență surâzător cu cei din jur. Se juca la teatru piesa ‚’’Între noi n-a fost decât tăcere’’ și i-a spus dar n-a sărutat-o, parcă îi era teamă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sine, prin ce este deficient condiției lui participă la rău. De altfel, nu-i el marele Ratat? Cât despre om, căutîndu-și soarta de la Adam încoace, și-a câștigat o demnitate din lupta cu răul. Ratarea lui are ceva înviorător și eroic: nefiind prezent ca ființă, neavând nici un loc în fire, el și-a creat o condiție din lipsa lui de condiție, încît nimeni nu poate spune încă dacă omul e un ceva, un nimic sau un tot. Cu toții știm sau bănuim
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dărui. Pentru acela care a realizat dezintegrarea din viață, tragicul câștigă o intensitate extrem de dureroasă, deoarece contradicțiile nu se petrec numai în el însuși, ci și între lume și el. Nu există decât două atitudini fundamentale: cea naivă și cea eroică. Restul se încadrează în nuanțele dintre ele. Ca să nu mori de imbecilitate, n-are sens să alegi decât între aceste două. Și cum naivitatea, pentru omul care a ajuns în fața acestei alternative, este un bun pierdut, pe care este problematic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de imbecilitate, n-are sens să alegi decât între aceste două. Și cum naivitatea, pentru omul care a ajuns în fața acestei alternative, este un bun pierdut, pe care este problematic dacă-l mai poți recâștiga, mai rămâne doar eroismul. Atitudinea eroică este privilegiul și blestemul celor dezintegrați din viață, a celor suspendați și incapabili de orice satisfacție sau fericire. A fi erou - în sensul cel mai universal al acestui cuvânt - este a dori un triumf absolut. Dar acest triumf nu poate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibrează, este rece și înghețat. De aceea vorbește în maxime și dă sfaturi. Alura lui de transcendență și superioritate îl face incapabil de tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroică. Înțeleptul nu trăiește nimic și nu simte nimic, nu dorește și nu așteaptă nimic. Stabilind toate conținuturile vieții într-o echivalență, el trage toate consecințele acestei anulări. Cât de complexă îmi pare însă o existență care, stabilind această echivalență, nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Cea mai comodă, mai confortabilă și mai puțin angajată stare este starea de sănătate. Ea indică nu numai o prostie organică și definitivă, dar și o platitudine de simțire, o absență totală a oricărui risc, o incapacitate de orice acțiune eroică. A fi sănătos înseamnă a umbla în lumea aceasta legat la ochi, a nu sesiza nimic din culmile sau adâncimile existenței. Se poate lupta împotriva tuturor oamenilor, numai împotriva celor sănătoși nu, fiindcă aceștia sânt atât de puțin sensibili, încît
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mirare pentru ce, la aceia care nu cunosc decât îndelungile suferințe care tind să epuizeze seria nesfârșitelor dureri, dezgustul de viață și oboseala de a trăi sânt uneori atât de mari, încît gestul cel mai mic ia proporția unui act eroic, străduința cea mai redusă se proiectează ca un efort colosal, acțiunea cea mai timidă - ca un risc formidabil. Oboseala și dezgustul de viață fac din orice lacrimă o mare de plânset, din orice întristare o sumă de tristeți iremediabile, din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
altceva decât un cult nemărginit pentru erou ca atare? Germania niciodată n-a fost creștină în sensul propriu al cuvântului. Cultul eroului a fost pentru sentimentul ei intim mai mult decât cultul sfințeniei. Orice neamț este interior mai aproape de viziunile eroice ale mitologiei germane, decât de concepția de viață creștină. Încreștinarea germanilor a însemnat de fapt o germanizare a creștinismului. Izolarea de romanitate a fost totdeauna un ideal german. Nemții n-au depășit niciodată idealul de erou. Reacțiunea teologilor național-socialiști împotriva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mult în istorie? Saltul istoric - această mare așteptare a României - nu este decât fenomenul acestei conversiuni. Învingerea laturii ei negative înseamnă lansarea în lume, intrarea în pozitivul istoriei. Procesul dialectic al României este mântuirea ei. Dacă omul are un destin eroic, resemnarea este un viciu. În fond ne dezumanizăm, resemnîndu-ne. Cum de-au putut exista patrioți care să facă din resemnarea noastră seculară o virtute? Să fie chiar atâta inconștiență în entuziasm? Pe când renunțarea este un act de autonomie a spiritului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
faptul că ele nu pot să refacă etapele de evoluție ale culturilor mari, ci trebuie să se integreze unui ritm, fără continuitate și fără tradiție. De am fi rămas consecvenți fondului nostru, astăzi ar trebui să creăm epopei și mituri eroice, iar pe Proust să-l așteptăm câteva secole, pentru a-l citi și a-l înțelege "organic". În definitiv, cine este de vină dacă ne-am descoperit prea tîrziu? Și cu ce a greșit Europa, dacă am descoperit-o atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
creșteam și noi înlume ca evreii, fără să avem orgoliul stupid al unei aristocrații nule. Nici măcar vechii noștri boieri nu meritau sacrificiul reacțiunii țăranilor. Cât despre burghezie, ea a apărut așa de târziu, încît își trăiește și astăzi epoca ei eroică. Burghezia a fost singurul nostru element revoluționar. De aceea, liberalismul și-a asumat atâtea titluri de glorie, încît nu-l poți refuza fără să te dezintegrezi din România modernă. O revoluție presupune o neliniște ideologică de cel puțin un secol
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lor naționale dacă i-ai răpi epoca democratică, ai da naștere unui gol uluitor. Germaniei însă nu i-a priit democrația. În afară de statul autoritar, acea Formlosigkeit a sufletului german o duce la fund. Ea n-a avut niciodată o epocă eroică a democrației. Față de Germania și de Rusia, România este mult mai naturală în democrație, deși ea n-a dat nici o consistență țării. Meritul democrației în România este de a fi provocat o dezlănțuire superficială de energie, de a fi creat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
banul la rangul de divinitate și țara la o trambulină,n-are nimic în el dintr-un dominator și nimic dintr-o aureolă mistică. Democrația e prea puțin mistică și prea mult un raționalism. Ce departe este de epoca sa eroică! Febra ideologică pe care a răspîndit-o asupra Europei s-a epuizat, și în locul ei au rămas scheme vide și nesemnificative, ce-ți inspiră o adevărată compătimire teoretică. În cadrul națiunii, democrația a dat naștere unei pluralități de formații divergente, care răpesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]