2,823 matches
-
MUȘINA, Alexandru (1.VII.1954, Sibiu), poet, eseist și editor. Este fiul Vioricăi Mușina (n. Flucuș), vânzătoare, și al lui Alexandru Mușina, chelner. Urmează Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1969-1973) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1974-1978). Lucrează ca profesor la Liceul Industrial din
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
poezia este o formă de explorare a Realității”), este construit și eseul Paradigma poeziei moderne (1996), unde M. extrage trăsăturile definitorii ale obiectului din textele programatice ale poeților. Deși cartea se află în bună măsură în siajul lui Hugo Friedrich, eseistul aduce o serie de corecții semnificative, referitoare la importanța poeziei americane în definirea paradigmei, caracterul dialogic al poeziei și importanța referentului în raport cu textul. De asemenea, de reținut sunt sistematizarea formelor eului liric în poezia modernă și utilizarea modelului epistemologic al
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
NANDRIȘ, Grigore (17.I.1895, Mahala-Cernăuți - 2.III.1968, Kew, Marea Britanie), slavist, eseist și memorialist. Este fiul Mariei (n. Lazăr) și al lui Dumitru Nandriș. Memorialista Anița Nandriș-Cudla este sora sa. Urmează școala primară în comuna natală, apoi cursurile gimnaziale și liceale la Cernăuți. În 1915 devine student al Facultății de Litere și
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
, Edgar (13.IX.1908, București - 30.III.1993, București), estetician, eseist și traducător. Provine dintr-o familie de funcționari, Italia Papu (n. Bettelli) și Iacob Papu. La București învață la liceele „Sf. Iosif” și „Sf. Sava”, absolvit în 1927, obține licența în litere (1931) și în filosofie (1932). Debutează la „Cuvântul
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
pe când textul străin rămâne prizonierul unor poncife critice (comparația dintre Negruzzi și Flaubert); fie scrierea autohtonă e prezentată ca excepție ireductibilă în opoziție cu opera străină, mereu raliată la o tipologie anume (e cazul lecturii la O scrisoare pierdută, unde eseistul exagerează importanța Cetățeanului turmentat). Astfel, deși cuprinde și interpretări plauzibile, cartea este alterată în esența ei de caracterul tezist. Din păcate, lucrurile nu se opresc aici, pentru că protocronismul lui P. va fi adoptat și transformat într-o armă de luptă
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
impecabile”, sinceritate trecută în acea „mistică a spovedaniei omenești înaintea unui Dumnezeu care a uitat de sfinți ca să-i înțeleagă pe oameni”, o mistică ce „crește totdeauna din realitatea aspră și nu se desparte niciodată de ea”. Vorbind despre Goga, eseistul este interesat preponderent de poezia ce reflectă etnicul, dar și de întrebările generației căreia îi aparține. Format sub influența profesorilor N. Iorga, Mihail Dragomirescu, D. Caracostea, N. Cartojan și, la Berlin, a lui Adolf Spamer, P. își alege frecvent o
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
, Horia-Roman (18.III.1957, București), eseist. Este fiul Georgetei Patapievici (n. Bădescu), economistă, ai al lui Dionisie Patapievici, director al Direcției Circulație Monetară din cadrul Băncii Naționale. Urmează Liceul „Zoia Kosmodemianskaia” și Facultatea de Fizică a Universității din București, absolvită în 1982. Este cercetător științific (1986- 1994
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
serie de trăsături ce au determinat selectarea lui într-unul din rolurile principale performate pe scena câmpului cultural - calitățile literare sau stilistice, considerabila plajă enciclopedică pe care o acoperă, șarmul speculativ care integrează și manevrează referințele. Pe de altă parte, eseistul a beneficiat de o insistentă, chiar agresivă expunere mediatică, fie ca vedetă/erou civilizator, fie ca „victimă exponențială” (Ștefan Borbély). Segmente ale acestei mediatizări pot funcționa ca topoi ai instabilei, agitatei, chiar istericei vieți de tranziție culturală, politică etc. Sunt
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
, Miron Radu (2.X.1911, Zimnicea - 17.II.1971, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Paulinei Paraschivescu (n. Scorțeanu) și al lui Romulus Paraschivescu, învățători. Urmează școala primară la Vălenii de Munte, Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești și face studii de arte plastice la Cluj și la București, aici
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
PÂRVAN, Vasile (28.IX.1882, Perchiu, j. Bacău - 26.VI.1927, București), eseist. Este fiul Aristiței (n. Chiriac) și al lui Andrei Pârvan, învățător. Începe cursul primar în târgul Berești, județul Covurlui, unde tatăl său se transferase în 1887, și îl continuă la Bârlad. Un timp va fi ucenic la o cizmărie, iar
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
, Liviu (10.III.1952, Iași), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Mariei și al lui Gheorghe Pendefunda, medic. În 1959 începe școala primară la Liceul „Mihai Eminescu” din Iași, unde va urma și cursurile gimnaziale și liceale, absolvite în 1971, an în care și debutează cu versuri
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
, Nicolae (9.X.1909, Săliște, j. Sibiu - 15.VIII.1985, Ciudad de México), poet și eseist. Se trage dintr-o familie de intelectuali: mama, Ștefania Petra, era profesoară, iar tatăl, Nicolae Petra, medic. Tânărul urmează cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, visând să ajungă biolog și frecventând literatura științifico-fantastică. Sub influența părinților, care voiau să îi
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
PANDREA, Petre (pseudonim al lui Petre I. Marcu; 26.VI.1904, Balș - 8.VII.1968, București), eseist, memorialist și jurnalist. Este fiul Anei (n.Albotă) și al lui Ion Marcu, moșnean. Urmează școala primară la Balș (1911-1915), studiile secundare la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (clasa profesorului Nae Ionescu). Construit după modelul colegiului de la Eton
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
30 - Portrete și controverse (I-II, 1945-1946) -, amestecă judecățile politice cu cele estetice într-un stil arțăgos, inteligent și colorat. Portretele critice sunt sumare și se bazează, invariabil, pe diagnosticul ideologic completat de un diagnostic moral. „Tăietura directă” - pe care eseistul o observă în stilul de lucru al lui Brâncuși - va fi și stilul său de a polemiza. Numai H. Sanielevici, dintre criticii români, a mai pus o notă atât de colorată în articolele sale de polemică pe teme de antropologie
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
, Mircea (2.II.1952, Jucu de Mijloc, j. Cluj), poet, prozator și eseist. Este fiul Mariei (n. Misarăș) și al lui Ștefan Petean, țărani. Urmează școala primară și gimnaziul în localitatea natală, apoi este elev în Cluj, la Liceul Energetic, de unde se transferă la Liceul „Ady-Șincai”. Din 1972 devine student la Facultatea de
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Gorșcovoz; 5.II.1947, Zalău), poet, eseist și traducător. Este fiul Salustiei (n. Șerban) și al lui Alexandru Gorșcovoz, șef de gară. După ce termină liceul la Baia Mare (1964), urmează Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1964-1971). Se înscrie în Baroul din Satu Mare, practicând avocatura. Între
PINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288822_a_290151]
-
PETRESCU, Dan (26.II.1949, București), eseist, traducător și prozator. Este fiul Georgetei Petrescu (n. Teodorescu), funcționară, și al lui Mircea Petrescu, avocat. Urmează Liceul „Roman Vodă” din Roman și Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvită în 1981. La sfârșitul
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
Viața românească”, „Vatra”, „Astra”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Dialogue” (Montpellier), „Libération”, „La Nouvelle alternative”, „Agora”, „Timpul”, „Național” ș.a. Eseistica lui P. este produsul unui spirit care a optat în deplină cunoștință de cauză pentru marginalitate. În primul rând, eseistul respinge principial orice sistem (cultural sau politic) care emite pretenții de centralitate; din această perspectivă, a fost corect caracterizat ca fiind „un antifundamentalist și antiautoritarist înrăit, un spirit underground, un anarhist critic și ludic” (Paul Cernat). De aici derivă aspectul
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
PETRIȘOR, Marcel (13.IV.1930, Ocișor, j. Hunedoara), prozator, eseist și traducător. Părinții lui au fost învățători. Face școala primară în satul natal, iar cursurile secundare la Liceul „Avram Iancu” din Brad (1942-1948). Se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității din Cluj, absolvind-o în 1952. Imediat după terminarea
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
a secolului al XX-lea, dar de fapt atemporale: calul, căruța, câinele. În toate aceste proze există un simț deosebit al fantasticului, congener cu lumea mitică și cu aura legendară a locurilor descrise. Unii comentatori consideră mai importantă activitatea de eseist și estetician a lui P. Oricum, aceasta este bine conturată, având o solidă armătură filosofică. Obiectul asupra căruia își orientează eseistul percepția filosofic-estetică este literatura și arta, luate la un loc, cu toate că el se simte atras mai cu seamă de
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
fantasticului, congener cu lumea mitică și cu aura legendară a locurilor descrise. Unii comentatori consideră mai importantă activitatea de eseist și estetician a lui P. Oricum, aceasta este bine conturată, având o solidă armătură filosofică. Obiectul asupra căruia își orientează eseistul percepția filosofic-estetică este literatura și arta, luate la un loc, cu toate că el se simte atras mai cu seamă de mirajul artelor plastice. În 1972 editează un album de artă dedicat pictorului german Mathias Grünewald. Interesul său pentru arte se vădește
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
PETROVICI, Ion (14.VI.1882, Tecuci - 17.II.1972, București), eseist și memorialist. Este fiul Ortansei și al lui Dimitrie Petrovici. Părinții erau oameni cu o bună stare materială. Pe linie maternă, se înrudea cu poetul Theodor Șerbănescu, iar după tată cu pictorul Gheorghe Petrașcu și cu Nicolae Petrașcu, directorul revistei
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
cu o serie de lucrări de specialitate: Cercetări filosofice (1907), Teoria noțiunilor (1910), Probleme de logică (1911), Introducere în metafizică (1924), Studii istorico-filosofice (1925), Viața și opera lui Kant (1936), Schopenhauer (1937) ș.a. Literatul va reveni însă ca memorialist și eseist. În Amintirile unui băiat de familie (1938) se relevă ca un remarcabil evocator, cu darul povestirii, știind să reconstituie atmosfera unei lumi apuse, care generează fie inevitabile melancolii, fie un îngăduitor zâmbet ironic. Temele sunt orașul provincial (Tecuci), cu trăsurile
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
, Octavian (2.VII.1926, Lisa, j. Făgăraș - 7.V.2007, București), eseist, prozator și poet. Este fiul Anei (n. Șerban) și al lui Alexandru Paler, țărani. Un înaintaș, Bucur Paler din Lisa, ar fi fost înnobilat în 1664 de Anna Bornemisa, soția principelui Transilvaniei. P. frecventează cursurile școlii primare în satul natal
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
temele formulate aforistic în Umbra cuvintelor: „Și-ascult cum germinează statuile în munți”; „Un deget de aramă / bate în tăcerea ușii”. P. părăsește poezia și optează pentru eseul moralistic ce se revendică dintr-un romanesc al ideilor. Modelele lui sunt eseiștii spanioli (Unamuno, Ortega y Gasset) și, dintre francezi, Albert Camus. Mărturisește că nu cunoaște foamea de real, cum o cunosc, de regulă, reporterii, și că se simte mai bine printre mituri și parabole. Faptul se vede de altfel ușor în
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]