1,942 matches
-
răni“ visul de perfecțiune, de a-l macula prin exprimare trudnică, împiedicată în „amănunte“. Iată: „Nu vreau să las urme, nu vreau să las. / E-un sacrilegiu fiecare pas. Fiecare urmă care-o face pe mal / E-o rană în esențial / Ah! mii de tăieturi mărunte! / Tot amănunte, numai amănunte.“ În aceeași arie de semnificații putem așeza și poezia Întoarcerea soldaților, cu memorabila viziune a dării înapoi a filmului vieții, înapoi către clipa originară, comportând sugestia refacerii și a rede finirii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
diferențe sunt întotdeauna gândite în interiorul unui proces de lungă durată care produce reprezentări și comportamente care sunt, până la urmă, comune. Pentru alți istorici, cum ar fi Robert Mandrou, înscriși într-un mod mai direct în linia moștenita de la istoria socială, esențialul rezidă în legătură creată între diferențele între modurile de a gândi și a simți și diferențele sociale. O astfel de perspectivă organizează clasarea faptelor ce țin de mentalitate pornind de la diviziunile stabilite de analiză societății. De aici, suprapunerea între frontierele
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Rimbaud, Stéphane Mallarmé, iar mai târziu, Paul Valéry. Din receptarea unor idei care erau deopotrivă ale lui Eminescu și ale acestor poeți nu a fost sesizat un proiect de multe ori identic. Aceasta s-a datorat tocmai acelui Eminescu considerat esențial romantic". De aceea "trebuie să intereseze", precizează Paul Iruc, "ceea ce Eminescu gândea prin limbaj și uneori dincolo de el". Poetul român concepe poezia ca limbaj, idee regăsită la reformatorii poeziei moderne. Ideea că lumea este o metaforă universală și atunci limbajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
despre membrane. Nu doresc să plictisesc cu definiții. Amintesc doar că membranele generează practic o nouă știință, care fundamentează clasicul celofan de pe borcanele de conserve și care, pentru a juca rolul binecunoscut, e mult mai complex decât pare, dar și esențialul aparaturii de hemodializă fără de care mulți dintre noi ar fi condamnați. Membranologia reprezintă unul dintre cele mai evidente exemple de bionică, adică de copiere a naturii. Dezvoltată În special de tehnologi, membranologia a pătruns, pe măsura creșterii complexității, deci a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ceva firesc: celula primitivă trata diferențiat, În baza diferenței de structură chimică, de potențial redox dacă vreți, hrana și excrețiile. Ele constituiau mesaje chimice prin ele Însele. Cu timpul, celula a Învățat să producă și să perfecționeze molecule ce conțineau esențialul ca mesaj, reducând din ce În ce cantitatea necesară mesajului. Dacă vreți, falsă hrană și falsă excreție, adică stimulator și inhibitor. Adică Încă, substanțe alelopatice aruncate În lupta pentru hrană, spațiu, lumină. Evoluția le-a perfecționat continuu atât structura chimică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Căci orice ecosistem presupune ocuparea unui loc, biotopul. Cred că nu este neapărată nevoie ca el să fie permanent, și Încă, plasat Într’un loc anume. El poate fi plasat oriunde rămâne un loc liber, adică necultivat În scop alimentar. Esențialul e să nu rămână un loc necultivat, indiferent de scop, alimentar ori energetic, căci acolo energia solară corespunzătoare se pierde inutil. Fie măcar pentru a obține o biomasă folosibilă În gospodărie drept combustibil, și e de ajuns, căci asta protejează
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la prietenul nostru bradul, deși nu ne prea gândim nici la alții, lunecând dintr’o lume În care aveam prieteni, Într’una În care ne vom fi făcut doar dușmani. Sau indiferenți. Și eu am un brăduț de Crăciun, dar esențialul: o rămurică, deasupra mesei la care am scris astea. Și totuși, Îmi cer scuze pentru a fi tulburat aceste zile de sărbătoare cu gândurile mele, poate polemice... “Radiosfera”, 23 decembrie 1996, ora 9,33 111. La anu’ și la mulți
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o necesitate imperioasă - poate ar trebui să medităm puțin. Nu de altele, dar Îngăduința aceluia ar fi de prisos... Că eu propun un anume subiect, că acela poate fi doar pretextul pentru a medita la altceva, e o altă poveste; esențialul e ca meditația să existe, fiind proprie esenței umane. Subiectul pe care-l propun? Nimic altceva decât noaptea ce ne așteaptă și care nu e de sărbătoare, de destindere, ci de stress. Surprinde? Eu nu cred și sper să vă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
provoace și să dezvolte la copil un număr oarecare de stări fizice, intelectuale și morale pe care le reclamă de la el atît societatea politică în ansamblul ei, cît și mediul social căruia îi este cu deosebire destinat" (10, p. 39). Esențialul din această definiție este exprimat tot de Durkheim într-o formulare lapidară: "Educația constă într-o socializare metodică a tinerei generații" (10, p. 39). Eventualei întrebări, dacă această socializare nu înseamnă cumva o supunere tiranică a omului, Durkheim se grăbește
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
secundar; forța constrîngătoare a societății lasă, în concepția sa, prea puțin cîmp de manifestare particularităților individuale. Așa cum se arăta mai sus, sociologul francez s-a ocupat în cursul său de la Sorbona de acel aspect al educației considerat de el ca esențial pentru profilul societății în general, și al societății franceze din acea perioadă, în special: educația morală. Este important de semnalat, pentru poziția științifică a sociologului și pedagogului francez, faptul că el ținea să se ocupe în prelegerile sale nu de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din calea țărilor sărace la reducerea sărăciei și la dezvoltare, dar nu este un remediu universal. Fără reînnoirea dezvoltării, aceste țări s-ar putea prăbuși încă o dată într-o capcană a datoriilor. [...] Mai mult ajutor din exterior este de asemenea esențial. Directorul managerial al FMI, Horst Kohler, și președintele Băncii Mondiale, James Wolfensohn, au cerut în termeni clari țărilor membre să realizeze obiectivul Națiunilor Unite de asistență în dezvoltare de 0,7% din PIB14. Chiar și mai important este faptul că
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
din doctorii în teologie și drept divin ai Imperiului Otoman n.t.). Din nefericire pentru cei care sesizau necesitatea unor reforme radicale, Imperiul Otoman se bucurase de un glorios trecut istoric. Pentru mulți era dificil să accepte că era ceva esențial greșit în principiile de bază pe care se sprijinea puterea lor. Faptul că acestea derivau dintr-o puternică și încă vie tradiție religioasă complica și mai mult problema. Ca să fie acceptabilă, reforma trebuia să se bazeze pe concepția că noile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
noastre bune, surâzătoare și primitoare din pragul odăilor albe și cu paturi largi, pe sălile pustii de orice priviri și urechi indis crete; și cu toate astea și altele Încă, rebelă, neînduplecat de rebelă la acel „puțin“, prea puținul și esențialul puțin, constând În nu mai știu ce și nu mai știu cum, care ar fi făcut, poate, din Lilica R. o ființă perfectă, așa cum o Între zărisem și cum o voiau stăruințele și apelurile mele nebu nești - infructuoase și zadarnice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
evenimentelor spirituale ce înnobilează un popor, va reuși să o salveze. În acest context, aș vrea să punctez una din impresiile că Dumnezeu ne-a dat mereu la timp ce ne trebuie, dar noi ne pierdem în aparențe și omitem esențialul. Poate va părea cam forțată această afirmație, dar o supun totuși analizei publice din care să tragem fiecare concluziile de care suntem capabili. De aceea voi reveni cu ce am repetat cândva public, total dezinteresat, despre Ioan Holender. Acest pătimaș
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
să sun, să spun cum mă cheamă și să mă scuz că nu notasem și cui îi aparținea. M-am trezit înjurat de mamă, țigănește, din toți rărunchii, cu senzația că mă paște și o bătaie. Ceea ce însemna că uitasem esențialul: semnele de exclamație mă avertizau să nu formez niciodată acel număr! Lângă numărul de telefon al fostului coleg din Nürenberg adăugasem un mic semn de întrebare. În doar o săptămână uitasem de ce. N-aveam nici un motiv să-l sun și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fiind mereu împresurată de ziua aceea - și nu de undeva de deasupra ei. A fost o școală de învățat mersul, fiecare zi trebuia să reînvețe să umble - împotriva a tot ce știam: anume că ziua nu poate să umble defel. Esențialul rămânea nevăzut. Dar urmele lăsate deliberat erau stridente la vedere, indiscret despuiate sau schimbător îmbrobodite. A gândi, a vorbi, a scrie sunt și rămân simple mijloace auxiliare, niciodată ele nu vor reuși să surprindă cele întâmplate, nici măcar cu aproximație. Cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Matrix a fost dată de Alex Leo Șerban în Dilema: "există viață după Matrix". Ulterior am citit comentarii ultrasavante în reviste de specialitate sau chiar în publicații de antropologie, care încercau să analizeze filmul "cult" al generației sfârșitului de deceniu. Esențialul a fost spus însă în această revistă, total necunoscută dincolo de perimetrul unde se răspândește fumul de mici din grădinile bucureștene... Manea auzită în Piața Obor, București: Nu da Doamne nimănui / Viața căpșunarului. Un căpșunar academic, asta am fost. Duminică după-amiaza
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Angliei la București are o privire decapantă, de acid clorhidric, asupra societății sale de adopție. Sau o altă carte, mai nouă, din 1904, aparținând lui A. Bellessort, La Roumanie contemporaine. Sentimentul bizar și dureros că de atunci până acum nimic esențial nu s-a schimbat. Mă opresc doar asupra unui singur aspect: religia. Cei doi remarcă la un interval de aproape un secol caracterul amestecat, exotic, sincretic al practicii religioase în România. Îi impresionează bărbile preoților, vitalitatea lor de traci; critică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dar sigur. Cunosc iarăși acel tip special de excitație psihică de dinaintea marilor plecări. Pregătesc bagajele, triez, calculez, îmi fac ordine în acte, liste cu priorități etc. Orice călător încercat știe că trebuie să elimine surplusul, excedentul, să reducă totul la esențial. Dacă mai are și neșansa să aibă o profesiune intelectuală, călătoria se complică, deoarece simte nevoia să ia cu el lăzi întregi de cărți de care nu se poate despărți, dosare cu fișe, stilouri, cerneluri și alte asemenea accesorii, pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spirituale, fiind scop final al politicii de construire a socialismului, «conciliația» termenilor înseamnă sistem politic unitar - moral în esența lui - și morală omogenă, unitară - politică în esența ei. Prin aceasta, unitatea dintre etic și politic în socialism se afirmă ca esențial nouă, deși nu total nouă.“ (Tribuna, 18 ianuarie 1973) „Exigențele puse de partid în fața slujitorilor condeiului, îndemnurile adresate acestora de secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, își găsesc astfel o continuă întruchipare în creațiile menite să contribuie la înălțarea omului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cum știi, un om îngăduitor... Așadar, n-a fost Penel... Ciudat! Cine din noi doi se înșeală? Probabil eu... Colegul meu, care a luat direct parte la întâmplarea aceasta, a trebuit să reție mai bine și mai exact datele ei. Esențialul e că unul din doi lua drept adevărat un lucru neadevărat, gata să înfrunte și să contrazică pe oricine ar fi susținut contrariul. * Dar în definitiv, ce înseamnă, oare, a retrăi timpul trecut, a-l evoca, a-i da viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
neajunsurilor și mizeriei pe care le-au întâlnit în locurile acele, fără a mai pomeni și de lucrurile bune, pe care le-au găsit și a căror prezență le oferea, cel puțin în parte, o foarte simplă și echitabilă compensațiune. Esențialul e că, peste lipsurile și mizeriile lui, Iașul a putut încă atrage și mulțumi sufletul unor oameni cu gusturi fine și alese, care au găsit în el lucruri cu atât mai prețioase cu cât mai neașteptate pentru ei. Astfel aprecierile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
alergat la indicii absolut concrete: Petrache Crap, Club junimist, Jochey Club, Scuza, etc. au făcut întocmai ca pictorul care simte nevoia de a scrie "Cal" sub tabloul în care a vroit să zugrăvească așa ceva. Eu cred că dacă ai găsit esențialul d-lui P.P. Carp (care ar fi "ridicolul", "grandomania") și ai talentul să-l zugrăvești, n-ai nevoie să pui eticheta: Petrache Crap. Închipuiți-vă acum că "Irozii" se joacă la Teatrul întreținut de toți cetățenii. Este evident că cetățenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cum spun, o oarecare activitate politică, făcând parte din organizația condusă de Take Ionescu. De ce din organizația aceasta a cărei doctrină era așa de departe de credințele mele fundamentale și nu dintr-alta, voi încerca s-o explic altă dată. Esențialul e că eram membru al unuia din partidele reprezentate în parlament și în guvern, ba mai mult încă, chiar membru al majorităților parlamentare ca deputat de Iași. N-am crezut nici un moment că din această situație ar decurge pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ales în patima mea pentru literatură, pe care a știut să mi-o cultive; după șapte-opt luni de "dresaj", n-am coborît de la mansardă inorog, Ducipal nici atît, dar nici mîrțoagă n-am ajuns, cum aveam toate șansele ăsta-i esențialul. Intru în instalația de filamente: e liniște. Becurile roșii, de pe tabloul de comandă, aprinse, îmi spun că în cuptoare se pregătește o nouă șarjă. Muncitorii stau pe o bancă și discută ceva cu glas scăzut. Cînd mă văd, se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]