2,032 matches
-
mare a norocului / sufletul meu arde în nopți pentru ei. În cea de-a doua parte a cărții, după ce a parcurs drumul Inițierii, urmează treapta experienței și, de aceea, apropierea și apoi cufundarea în concret este mult mai pregnantă acum, estompându-se din ce în ce mai mult prezența iluzoriului, fie contemplând lumea, într-un ungher, fie trăind, mult mai implicat, în real: Liniștit și feudal arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Liniștit și feudal arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm se pierde-n ceață), un jalon orientativ putând fi numai bruma sânului tău -, este suportabil grație iubirii care estompează disconfortul contiguității urâtului, prin promisiunea aflării inefabilului: numai citindu-mi / cu glasul tău grecesc anabasis și / promițându-mi un copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai face posibilă / viața prin măhălălile lui noiembrie. Cacofonia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
glasul lui, revendică inalienabilul, paradoxal imposibil de stăpânit, spre exemplu mări lăsate moștenire / numai nouă. Bine plasată într-un asemenea context, al alergării după himera unui sens pe care să-l capete viața, în așa fel încât să i se estompeze atributele deșertăciunii, este, de exemplu, metafora-simbol a pescuitului, cu semnificațiile consacrate, dar nu oriunde, ci Sub catargul înalt, înalt, / acolo unde e loc doar pentru divinitatea / care suge mișcările și unde Chiar vântului îi întinzi o cursă. Fiindcă „materialul” din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rătăcind spre Danubius. Aspirații frânte, renunțări născute din teama anticipativă de neîmplinire (steaua - sic! - care-o caut poate nu e), frunze căzând peste sate, odată cu timpul, zăpada coborând peste același spațiu obsedant, satul, gânduri care, și ele, cad ca zăpezile, estompând conturul real al lucrurilor, sunt doar câteva dintre sursele acestui sentiment de tristețe profundă a înțelegerii și acceptării ireversibilității vieții. Satul din poezia lui Florentin Popescu nu este însă unul anume, este o imagine generică, stilizată, tradițional-idilică, adunând și sintetizând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
grifonul e-n inima ta! Valentin Predescu: persona non grata (scriptorium index) O poezie constatativă, reflexivă, alimentată de continue dezamăgiri, scrisă într-un limbaj adesea ostentativ prin apelul frecvent la livresc, prin care se încearcă, voit sau nu, să se estompeze efectul minimalizării personalității poetului, întreprins de factori numeroși din afara eului, este cea care compune volumul lui Valentin Predescu, persona non grata (scriptorium index), apărut în 2011, la Editura Brumar, din Timișoara. Volumul se deschide cu o definiție banală: Poezia este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
literaturii române, în poemele sale, după cum atestă volumul de față, postmodernismul se întâlnește cu neoexpresionismul. Primul e decelabil - între altele - în limbajul lipsit de solemnitate, al cotidianului, înregistrat fragmentar, fără cosmetizări sterile, printr-o aglomerare de date prozaice, împletite osmotic, estompând granițele dintre ele, ducând adesea, la imagini fanteziste, halucinatorii chiar, încât, câteodată, impresia este de ludic sau, altădată, de ermetic. Pe de altă parte, tendința către deformarea realității, cu accent, în unele cazuri, pe irațional sau grotesc, și întoarcerea - nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
etc. Cadoul îi trezește memoria involuntară, în care femeia se regăsește în ipostaza de copil care și-a păstrat “așteptarea pasională” și “plăcerea copilarească” de a primi. Această trăire avea să destrame boala acceptată de eroină, monotonia zilelor... Acțiunea este estompată de patosul trăirii, nici nu mai trebuie să facă ceva, este suficient că s-a gândit, că și-a consumat actul fizic prin gând, deoarece “tot așa, trăise în minte toate aventurile lumii”. În ciuda construcțiilor realiste, în roman întâlnim pasaje
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și al norilor aducători de furtună sau de grindină. Aș putea deosebi și acum, bănuiesc, cu ochii închiși murele oloage de murele crescute în tufe, foșnetul unui fag de foșnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie numai frânturi de viață. 12. Vers al pieilor roșii: "Moartea mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nedumerite până i-au recunoscut, - Nicio grijă... sunt din tabăra adversă, a mecanizatorilor ! Și-au spus încet calmându-se. Liniștea pusese stăpânire pe țărm, nu erau valuri, zgomotele de pe șosea se pierdeau în imensitatea spațiului, iar lumina amurgului se cernea estompată după un norișor și fiecare avea impresia că acel colț de lume numai pentru el fusese special creat. Păreau singurii oameni de la începuturile pământului, timpul blocase acele ceasornicului iar apa le ajunsese deja la piept. Soarele aproape apusese... se ascunsese
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
le amesteca încât nu realizau când termina ora și plecau acasă cu lecția învățată. Pe un caiet special copia granițele unei țări, îi colora cât mai frumos formele de relief folosind o bucățică de vată, cu maro munții și dealurile estompate în cărămiziu, cu albastru apele, galben câmpiile și studia cu ce se ocupau oamenii din țara respectivă, bogățiile naturale, lacurile, mările sau oceanele mărginașe, lucruri care îl pasionau. Urmărea lecția după Atlas care avea un format uriaș comparativ cu celelalte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
luată la Iași de către fiică pentru a fi îngrijită. Iar Lucache, rămas singur, apăsat de griji și de nevoi, s-a așternut pe post și rugăciune, vărsând lacrimi și regretând faptele din tinerețe. Treptat, lumina ochilor a început să se estompeze. Anica, marea dragoste a lui din tinerețe și până la bătrânețe, a trecut la cele veșnice înaintea lui. Astfel, rămas singur, s-a consumat și mai mult. Într-o bună zi, s-a apucat de tăiat lemne, era frigul iernii, a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și care era prețul pe care trebuia să-l plătească pentru a o atinge. Se înfioră, ca și cum s-ar fi aflat pe marginea unei prăpăstii pe care știa că trebuie s-o treacă. Își lăsă privirea să rătăcească peste peisajul estompat de fulgii deși. Velunda era aproape de el, mai aproape decât în scurtele apariții nocturne, când venea lângă el să-l sărute. Duse amuleta la buze. Alături, gladiatorul îl privea pe sub gluga de blană. Ochii îi străluceau pe chipul întunecat. — Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ani de zile la staționare, sîntem atît de mîndri, fiind convinși că reprezintă singura, adevărata cultură. Fiind Încredințați că dacă citim o carte despre Roma e același lucru cu a face baie-n Tibru. Nu e. În plus, biblioteca surpă, estompează treptat formatul uman, privîndu-l de-o particularitate dinamică, bucuria de a trăi, pe care aici o văd prezentă peste tot. E o presupunere. Dar În țara asta poți prea lesne și numai În chip misterios lega, În lipsa acestei presupuneri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
suflet pricinuită de cuvintele lui Narendra Sen. Mi-aduc aminte vag (și vagul acesta se datorește nu atât depărtării în timp, cât nenumăratelor sentimente și revolte pe care le-am încercat eu de-atunci și care aproape au neutralizat, au estompat în cenușiu și banal preliminariile), mi-aduc aminte că strigau în mine două suflete; unul mă îndemna către viața nouă, pe care nici un alb, după știința mea, nu o cunoscuse de-a dreptul din izvor, o viață pe care vizita
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lucra tare Împotriva sa ca să nu mai fie nimic În neregulă. — Am zis cumva ceva ce nu trebuia să zic? — Nu, fata mea. Pentru tine. — Pentru noi. Al doilea pahar are mereu un gust mai bun decît primul, pentru că se estompează puțin și, fărĂ să devină dulce, sau și mai dulce, absintul Își pierde din acreală și, cu anumite părți ale limbii, Îl poți degusta și mai bine. E ciudat și minunat. Însă tot ce-a făcut pînĂ acum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o rugă pe cumnată să-i facă niște plăcinte cu brânză, numai că, oricât s- a strădut ea, nu i-au ieșit la fel de bune ca cele mâncate pe marginea drumului. Când rănile sufletești i se mai vindecară, timpul cernând amintirile, estompând ce fusese greu și insuportabil, avea să povestească despre șederea prelungită de mai târziu la Odesa, unde asigura paza portului. Ca orice bărbat fără obligații, în perioadele de calm își permitea câte o escapadă în oraș, unde-și făcuse deja
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Nu-i rău nici cînd valurile îi trec peste trup. Dar mișcările mîinilor lui sînt din ce în ce mai iuti. Genunchii Măriei tremură. Se ascunde sub frescă a devenit grea, parcă-i marmoră haide, ieși deasupra, Mărie, ba nu, stai; relieful pieptului se estompează, un ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
devenit "blagoslovitul rege Mihai". Cine-ar ar fi crezut că Turcitu, după scrisori de dragoste Zoiei Kosmodemianskaia, se va îndrăgosti de regina Beatrice a Olandei? Un autor de referință pentru epoca postcomunistă, expulzatul din URSS, Vladimir Bucovski, găsește explicația: ca să estompeze (că de anulat mai va!) diferența dintre cele două spații, de la stînga la dreapta fostei Cortine, Vestul a permis "încorporarea monstrului". E prețul cerut de Rusia, pentru a stopa războiul rece. Să mai precizez cine-i monstrul și ce culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dragul meu necăjit, mă adresam celui în cauză, trebuie să iei taurul de coarne și să-l supui voinței tale de neînfrânt și astfel treci peste necaz. Orice durere sau nereușită doare ceva mai tare la început, apoi suferința se estompează treptat. Sunt sigur că la viitoarea sesiune vei lua cu brio examenul pe care lai pierdut într-un moment nefavorabil. Eu, care te cunosc ca un student cu pregătire solidă și serioase potențe de viitor, știu că n-ai meritat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se introduse în cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de acea durere parșivă de cap, se pregătea să se ducă prin alte părți. Începu să fredoneze o melodie a celor de la Smokie. Râse. Vorbi de unul singur
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mare, tărcat, apoi oftă și apăsă un buton de pe telecomandă. Tocmai începea o emisiune de divertisment. Peste câteva secunde, imaginea bărbatului care gesticulase și vorbise de unul singur, înainte de a o lua la fugă, precum un urmărit de diavol, se estompă definitiv. 14 Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului, ca un îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorință fizică în fața căreia nu putea opune rezistență, iar degetele lungi apăsau pasional clapetele metalice, în timp ce suflul extras din plămânii ascunși sub o cămașă înflorată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi îmbolnăvit și pe Alex această conviețuire comună? Părăsi starea care o depărta de intenția inițială și începu să scrie în jurnal. Cuvintele curgeau nerăbdătoare, fără șir și fără logică. Scrise mai multe propoziții apoi, găsind că acestea nu pot estompa în nici un fel faptele, se opri. Decât aș fi scris în acest jurnal poate ar fi fost mai înțelept dacă mi-aș fi însăilat gândurile pe iarba din fața casei pe care calcă Alex în fiecare dimineață, pe corolele florilor din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sale. El nu putea șterge cu buretele unele dovezi afișate dezinvolt de către Olga, chiar înainte de a părăsi orașul, care demonstrau că ea mai purta acea haină neagră a dușmăniei de care nu se debarasase. Intui că ura ei nu se estompase. În diverse ocazii aceasta strecurase abil câte o picătură de otravă, pentru a învenina climatul unei familii așezate pe făgașul normalității. Totuși, după primirea telegramei, a doua zi, dis-dedimineață, cei doi soți porniră spre Pitești. Tot drumul până la destinație, vorbiră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
triunghi isoscel cu baza pe fruntea foarte Înaltă; ne apare, poate chiar din această cauză, caraghioasă, poza sa de gânditor adolescent, dar ce izbește În figura aceasta este tocmai modul de a sugera intensa acțiune a gândirii, deși soarele sudic estompează ce este alb, ochii se conturează penetranți și Încăpățânați; niște ochi care nu cred decât ce văd ei, ba chiar se Încăpățânează să privească doar dintr-o perspectivă, aceasta consacrată de retorica unei maxime concentrări când copilul stă meditativ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai mult de literalitatea personajului, Îl spionez pas cu pas; ce face, cum se mișcă; el, parcă intuind strategiile mele, se ascunde, e retractil; nici măcar nu i-am văzut figura până acum, nu știu cum arată cu adevărat; lumina din cameră Îi estompează trăsăturile așa cum o radiografie estompează carnea și sângele, reținând, prin reducția În plan, doar rețeaua de oase a scheletului; dar după un simplu schelet nu poți să stabilești ce citea un personaj sau cu cine Îi plăcea să facă promenade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]