2,349 matches
-
de știința victoriană În atitudinea noastră față de natură constă În pretenția ca relația noastră cu ea să aibă finalitate, să fie productivă, mereu În căutare de cât mai multe cunoștințe. Această abordare Îngrozitor de serioasă și de puritană (nicăieri mai bine etalată În secolul al XIX-lea decât În nenumăratele ziare de un penny care se adresau tinerilor) a avut două efecte extrem de dăunătoare. Unul este că a Îndepărtat vasta majoritate a omenirii contemporane apusene de ceea ce devenise aproape o Îndatorire, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
inertă a unui proiect prestabilit. Mi-au trebuit ani Întregi ca să-mi dau seama că până și geniile ca Shakespeare, Racine sau Austen au defecte omenești. Obscuritatea, ocazia pe care opera de artă o oferă „dezlegătorilor“ profesioniști de a-și etala abilitățile, a devenit aproape o virtute estetică; la cealaltă extremă, noțiunea de artă ca vocație (adică ceva pentru care ești potrivit genetic) este respinsă ca fiind ne-științifică și ne-egalitaristă. Nu mai vorbim despre un har care nu ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
promovase pe culoarele absurdei democrații comuniste, ca secretar de organizație politică, Nae Calaican nu avu decât vulgare accese de premoniție, la fel ca pe vremuri, când se avânta pe linia strădaniilor lui de a-și sistematiza și de a-și etala cunoștințele-i precare: Ăștia pro-babil că vin din niscaiva republici sovietice din Asia! Își încercă zadarnic norocul în presupuneri și în divinație, fără să nimerească, însă, câtuși de puțin. Vladimir nu-l luă în seamă, deoarece fredona in pieto, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile întinse înainte, pe poteci înecate în zăpadă, între siluete imprecise de piatră. Într-o locație în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
incomensurabilelor sentimente ale fricii. I se păru doar că distinge un tunet prelung, urmat abrupt de un scrâșnet în țeastă și de un dangăt care purta în el întunericul. Toată succesiunea, toată această rapidă serie de sonuri, mintea lui o etală, înainte de a înțelege că insul acela, cu mușchi reliefați peste tot, ca la un manechin gonflabil de cauciuc, răsărind din infinitele ape ale cleștarului de Murano, lovise cu precizie. Dulce, pavăza Reginei Să fi fost orele două din după-amiaza toropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu detașare și prestanță de consacrați. Discursul se prelungi atât de mult, încât bidiviii-cosași, desfăcându-și hamurile lor de piele pe furiș, abandonară tiptil ceremonia și o tuliră spre piețele de fructe și de legume, unde baruri pline de jus etalau, cu sutele, acele vaci vegetale ale furnicilor, care, atârnate de tavan, își așteptau mușteriii. Însoțit de o tânără furnică, având ochi înguști, de cobalt albastru (o raritate la aceste vietăți din Ordinul himenopterelor), greierele-viorist porni, fierbând de mânie, în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
geam are perdeluță ce fusese odată albă, dar acum, decolorată, bate către ruginiul frunzelor de toamnă. Holul strâmt, în penumbră, îl întâmpină cu aer răcoros în care se simte miros de busuioc și mentă. Remarcă patru uși, din care două etalează lacăte mari de fier. Ezită un moment, apoi apasă clanța celei din spatele căreia răzbate un murmur neclar de voci și râsete puternice. Așezat confortabil în spatele unui birou ros de vreme, șeful de post, un plutonier în vârstă, se întreține mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care oficiază ceremonioși, profesioniste de lux, sorbind lasciv băutura din pahare înalte, samsari eleganți, cu ceva dur, periculos, în înfățișarea lor, alături de partenere puternic platinate, cu aspect insipid, care etalează nonșalant bijuterii și mătăsuri scumpe, politicieni împreună cu familiile lor, ziariști cunoscuți. Și mulți, foarte mulți ofițeri nemți care petrec în București așa cum nici la ei acasă nu pot să o facă. Brusc, muzica încetează. Se aude un "Ah!" general, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o lucrare a unei vivacități orchestrale somptuos etalate. în sfârșit, momentul concertant al serii a fost reprezentat de lucrarea colegului nostru Costin Miereanu, un spirit prin excelență latin perfect integrat - nu de azi, nu de ieri - peisajului componistic francez. Excelent etalat prin participarea solistică a violoncelistei Anca Vartolomei, Concertul său pentru violoncel și orchestră îmbină în mod ingenios aspecte ce aparțin genului concertant - fără a etala însă spectaculozități virtuoze - și elemente ale unei tratări simfonice - fără a iniția demersuri în direcția
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
prin excelență latin perfect integrat - nu de azi, nu de ieri - peisajului componistic francez. Excelent etalat prin participarea solistică a violoncelistei Anca Vartolomei, Concertul său pentru violoncel și orchestră îmbină în mod ingenios aspecte ce aparțin genului concertant - fără a etala însă spectaculozități virtuoze - și elemente ale unei tratări simfonice - fără a iniția demersuri în direcția unor elaborări pretențioase. Pe parcursul unei discuții quasi-confidențiale pe care am avut-o cu compozitorul Liviu Dănceanu, unul dintre directorii artistici ai acestui Festival, domnia sa a
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
pe cât de uimitor pe atât de lesne de constatat faptul că o muzică ce se lasă greu cucerită, o muzică de subtilă comunicare, cum este cea a lui Aurel Stroe sau Yannis Xenakis, dobândește valori de specială propulsie atunci când este etalată cu pasiune, cu credință, cu profesionalism; ...așa cum ne-o oferă muzicienii celebrului ansamblu "Aleph" din Franța, cei ai cvartetului de coarde "Minguet" din Germania - printre altele, creații de Anton Webern și Vlad Ulpiu, sau Trio "Contraste" din România. Pe aceeași
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
au evitat, în mod cu totul surprinzător, abordarea globală a instrumentului, vădind o limitare strictă a acțiunii asupra claviaturii. Cel de al doilea a uimit prin profesionalismul evoluției virtuoze în grupuri numeroase de instrumente de percuție, în zone stilistice diferite, etalând creații majore semnate de Karlheinz Stockhausen - pe de-o parte și - pe de alta - de Horațiu Rădulescu, autor ce dezvoltă o obsesivă forță a ritmurilor. Grupul de muzică nouă "Traiect" condus de Sorin Lerescu, Cvartetul de coarde "Florilegium", Ansamblul de
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
unitară, adesea de tip palimpsest sau colaj etc. - ceea ce dovedește de fapt perfecta cunoaștere a principiilor clasice de tratare a formelor și genurilor muzicale. Jagdquartett (Cvartet de vânătoare), al compozitorului german Jörg Widmann a dat ocazia tinerilor instrumentiști să-și etaleze, la propriu, geniul interpretativ! De o dificultate înspăimântătoare, acest opus i-a transformat pe cei patru în adevărați prestidigitatori! În special Diana Moș - personajul principal - a confiscat orice elogiu posibil la adresa ei! De la salturi intervalice halucinante, la flageolete plasate
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
pivnițe cvasi-secrete, s-au făcut primii pași spre intimitate și spre stil. Salonul de primire, reconstituit, ca machetă, sub unul din goblenurile care, odinioară, îi împodobeau pereții, e decorat cu scaune roccoco, de pe care clienții puteau mirosi în voie flacoanele etalate pe măsuțe joase. Flacoane de argint, de sticlă și de porțelan, de care sînt pline încăperile muzeului. Unele dintre ele, pătrățoase, parcă împrăștiind lumina în tonuri de albastru-vernil - reprezentarea clasică, în mintea noastră, a sticlei de colonie - au fost concepute
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
distrus, ne-a lecuit pentru totdeauna de iluzii, atunci, la Turda." De neuitat Câteva frumoase pagini cu fotografii de la decernarea Premiului Național pentru Poezie "Mihai Eminescu" de la Botoșani sunt de găsit în numărul 205-206 al revistei POESIS. Mircea Dinescu își etalează eterna adolescență nițel îmbufnată, debutantul Florin Partene se simte cumva stingher, Mircea Martin nuanțează, Ion Pop pare gata să-l tachineze pe Adrian Popescu, Emil Brumaru șoptește niscaiva șotii înspre Nichita Danilov. Sunt lucruri pe care absolut natural, dintr-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
Gamarț și Hose Pablo refuză, ei înșiși, să vadă cu ochiul liber altceva decât o dimensiune pură a textului, necondiționată de vreo restricție, fie ea geografică, politică, socială sau mediatică? Cum, necum, filtrul pixelilor își uită propria condiție conjuncturală și etalează exclusiv obiecte de dincolo de conjuncturi. Dacă selecția aceasta e pe deplin justificată hic et nunc, rămâne să vedem. Eu spun cî nu Mai matur și poate de aceea mai obedient față de propria manieră, exersată deja în două cărți anterioare (Roșul
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
la Veneția înainte să-și încheie călătoria în Italia, iar impresiile despre orașul care l-a fascinat se transformă într-un ghid original pentru călători timp de mai multe decenii. Spiritul "fin de siecle" își găsește corespondentul într-o Veneție etalându-și fastul agoniei, ea transpare în cărțile ce i le dedică jurnaliști și prozatori astăzi aproape uitați și reeditați, ca Jean Lorraine sau Maurice Barres. Pentru Henri de Régnier, care a locuit aici între 1889 și 1924, orașul a devenit
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
tulbure al comerțului cu obiecte de artă, și cea mai stranie dintre toate, viziunile ce se succed pe măsură ce restaurează o Madonă gotică, veche de cinci secole, despre care se știu foarte puține lucruri. Ca și Alberto Ongaro, și Barry Unsworth etalează o suită de formule narativă: povestea meșterului care a modelat statuia, în spiritul ficțiunii istorice; narațiunea sumbră, de Ev Mediu petrecută într-o mănăstire de călugări; jurnalul ținut de restaurator, încastrat ca o oglindă în prezentul acțiunii, comentând întâmplările, cu
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
umilul său slujitor, are la gazetă "amanta sa spirituală", cum l-a numit pe Sebastian un publicist de la Adam, îl are deci pe evreul Mihail Sebastian..., căci evreitatea nu e nici o problemă... iar tînărul este talentat, inteligent, impertinent, bun de etalat pe pagina întîi a numărului aniversar... Nu știm dacă Sebastian și-a dat sau nu seama că este folosit, în mod foarte abil, ca material didactic: unul prin care Nae îi transmitea "Stăpînului" un mesaj liniștitor în privința evreității. * Aceasta este
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
care și Oldenburg, precum și Pomerania Suedeză ar fi fost ocupate de trupe franceze 329, ceea ce ar fi afectat, în mod serios securitatea Prusiei. De aceea, regele acesteia dezaprobă "leș Don-Quichottades du roi de Suède"330 (s. Ven.C.) care își etală fără reținere sentimentele antifranceze, întrucat puteau provoca reacția lui Napoleon. Situația ar fi devenit cu atat mai critică, cu cat Prusia ar fi fost pusă în fața unei dileme extrem de delicată. Pe de o parte, "défendre au roi de Suède toutes
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
înainte de orice... În lipsa mea își făcuse părul cozi. Se vroia iarăși fată, după ce în mod deliberat refuzase să fie mamă? Ca o fantasmă trecu pe lângă mine acest gând, în timp ce parcă n-ași fi zis că mânca din tot ceea ce îi etalasem pe pat, ci păștea ca o vițică: de ici, din ficatul de gâscă, de colo, din macaroanele groase (măduvioarele), de dincoace, mușcând din păstăile lungi, pe care le sugea îndelung... Avu apoi o atenție la pândă, după ce termină. Frumoșii ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de rezervă funcționa încă în centrul de experimentare și în împrejurimi; supraviețuitorii istoviți și deznădăjduiți se regrupaseră pentru a studia posibilitățile care li se ofereau. Vasquez și Hudson tocmai efectuaseră o ultimă incursiune în epava transportorului de trupe și-și etalau prada: o cutie mare zgâriată și îndoită, asemănătoare cu cele strivite într-un colț. Hicks îi privi și încercă să-și ascundă dezamăgirea. Cunoștea deja răspunsul la întrebarea lui, dar tot o puse. Poate se înșela. ― Muniții? Vasquez scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prin șosete sau se-odihnesc ca familiile de muncitori duminica la un grătar la iarbă verde. Sute și mii de bucățele de carne cu os își fâlfâie vârfurile prea mici sau prea groase, neașteptat de boante sau spectaculos de lungi, etalate pe tarabele de plastic, lemn sau mușama. La capăt, acolo unde privirea caută instinctiv nervura fină a metatarsienelor, înflorește un buchet de unghii murdare, tocite sau pur și simplu lăsate să crească în plata Domnului, ca o grădină în paragină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se-amestecau robotic, avantajos: frumusețea cu inteligența, bunul-gust cu sensibilitatea, cumințenia cu experiența sexuală. Ultima combinație, mai ales, stârnea zâmbete. Femeia implantată în creier, „iubirea visurilor mele“ (cum zicea melodia), era o cadână nepătată, o prostituată de lux care își etala talentele și recunoștința pentru singurul client pe care îl avusese vreodată: eu. Cu timpul, situația s-a schimbat. Încetul cu încetul, între realitate și constructul virtual de comportament pe care jurasem să-l aplic până la adânci bătrâneți, a apărut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lăudam lui Mihnea și Cezar în școala generală, nu părea mai mult decât una din invențiile bunicului Vitalian, o colecție de linguri topite, turnate pe Smârdan sau la Curtea Sticlarilor. După icoană, interesul se muta imediat la comodă. Două nivele etalau trofeele Mariei: sute de chiloți, sutiene, dresuri, corsete, jartiere, portjartiere, exact așa cum îmi imaginasem în visele adolescenței. Trebuia doar să tragi de mânere și să plonjezi în sertar, în intimitatea țesăturilor. Sosiseră în Dorobanți odată cu puloverele, sortate pe căprării; când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]