2,466 matches
-
Bolnavul va mânca Încet și va servi 4-5 mese pe zi, de preferat la aceleași ore, cu alimente ținute la temperaturi potrivite, pentru a evita congestionarea mucoasei gastrice. Nu se vor bea lichide În timpul meselor. Regimul de viață Tratamentul etiologic constă din Îndepărtarea factorilor cauzali care determină iritarea sau ulcerarea mucoasei gastrice. În cazul ingerării unor substanțe toxice, tratamentul medical constituie o urgență de prim ordin care impune transportul bolnavului la spital. Pentru neutralizarea agentului toxic se dau, pe gură
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
au fost realizate în Asia și unul în Europa, a relevat doar o suprapunere parțială a rezultatelor (7p+, 8q+ și 1p-, 4q-, 9p-) și o importantă complexitate cariotipică, discrepanțele dintre rezultate fiind datorate diferențelor de etnicitate și de background-ul etiologic [52-56]. La acestea se adaugă numărul mic de cazuri analizate în cadrul fiecărui studiu, ceea ce limitează interpretarea datelor. MECANISME EPIGENETICE ÎN COLANGIOCARCINOM Metilarea ADN Inactivarea genelor supresoare tumorale cu rol esențial în reglarea ciclului celular și a proliferării se realizează prin
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92151_a_92646]
-
de Psihiatrie [APsyA], 2000; U.S. Department of Health and Human Services [USDHHS], 1999). Prevenția primară se referă la intervenția care previne instalarea bolii; ea se realizează asupra populației sănătoase, dar cu risc de îmbolnăvire (de exemplu, sunt prezenți anumiți factori etiologici) și se face adesea la nivel de grup (de exemplu, selecționat, comunitar). Prevenția secundară se referă la intervenția care are loc imediat după apariția bolii și care are ca scop evitarea complicațiilor și evoluției acesteia (de exemplu, reducerea riscului de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
tratamente simptomatice. Spre exemplu, deși factorul cognitiv este un mecanism etiopatogenetic fundamental în apariția atacului de panică, medicația anxiolitică poate ameliora tabloul clinic blocând efectele psihofiziologice/biologice ale acestui mecanism (care rămâne însă activ). (2) Boala presupune anumiți agenți/factori etiologici (cauzali) (pentru detalii, vezi Price și Lynn, 1981). Două criterii sunt mai importante în clasificarea acestor agenți/factori etiologici. După natura lor, ei se clasifică în agenți exogeni și agenți endogeni. La rândul lor, agenții exogeni pot să fie fizici
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
poate ameliora tabloul clinic blocând efectele psihofiziologice/biologice ale acestui mecanism (care rămâne însă activ). (2) Boala presupune anumiți agenți/factori etiologici (cauzali) (pentru detalii, vezi Price și Lynn, 1981). Două criterii sunt mai importante în clasificarea acestor agenți/factori etiologici. După natura lor, ei se clasifică în agenți exogeni și agenți endogeni. La rândul lor, agenții exogeni pot să fie fizici (de exemplu, mecanici, termici, electrici, prin energie radiantă etc.), chimici (de exemplu, acizi, baze, săruri), biologici (de exemplu, microbi
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
fi considerați primari, producând diverse tipuri de anomalii ereditare; în ultimă instanță, ei sunt însă agenți exogeni care au acționat fie asupra aparatului genetic al strămoșilor noștri, fie asupra aparatului nostru genetic în cursul existenței noastre. După funcția lor, agenții etiologici se împart în: (a) factori declanșatori; (b) factori determinanți; (c) factori favorizanți; (d) factori predispozanți/de risc și (e) factori de menținere. Factorii declanșatori reprezintă acei factori care produc în mod direct simptomatologia; ei sunt necesari declanșării tabloului clinic, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
autointerpretarea negativă a tabloului clinic, reacțiile negative ale mediului social la tabloul clinic al pacientului), „colorând” în mod similar tablouri clinice diferite; în DSM acest lucru este exprimat adesea prin sintagma „răspuns fiziologic în legătură cu stresul” (DSM-IV; APsyA, 2000). Toți factorii etiologici descriși aici interacționează pentru a genera un anumit tablou clinic, dar aceasta nu înseamnă că de fiecare dată când apare un tablou clinic trebuie să fie prezenți factori din fiecare categorie menționată (de exemplu, în anumite situații, factorii favorizanți pot
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
fiecare categorie menționată (de exemplu, în anumite situații, factorii favorizanți pot să nu fie prezenți, iar în psihopatologie este adesea dificil de identificat factorii determinanți). Tratamentele care vizează modificarea acestor factori și, prin aceasta, remiterea tabloului clinic, se numesc tratamente etiologice, ele țintind cauza manifestărilor bolilor. (3) Reacții de răspuns ale organismului la acțiunea agenților etiologici (pentru detalii, vezi Price și Lynn, 1981; Selye, 1976). Aceste reacții pot să fie specifice sau nespecifice, fiecare dintre ele, la rândul lor, putând fi
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
iar în psihopatologie este adesea dificil de identificat factorii determinanți). Tratamentele care vizează modificarea acestor factori și, prin aceasta, remiterea tabloului clinic, se numesc tratamente etiologice, ele țintind cauza manifestărilor bolilor. (3) Reacții de răspuns ale organismului la acțiunea agenților etiologici (pentru detalii, vezi Price și Lynn, 1981; Selye, 1976). Aceste reacții pot să fie specifice sau nespecifice, fiecare dintre ele, la rândul lor, putând fi locale sau cu caracter general. Toate aceste reacții se pot manifesta la nivel biologic (de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
modificările locale specifice și nespecifice (de exemplu, sindromul de adaptare locală/local adaptation syndome) pot declanșa uneori modificări cu caracter general, specific și/sau nespecific. Cu privire la felul în care apar aceste reacții, ca răspuns al organismului la acțiunea unor factori etiologici, s-a dezvoltat o întreagă știință: patogenia (gr. pathos - suferință; gennan - a genera). Tratamentele care vizează modificarea lor și, prin aceasta, ameliorarea/remiterea tabloului clinic al pacientului, se numesc tratamente patogenetice. Tratamentele etiologice și cele patogenetice (etiopatogenetice) sunt un deziderat
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
răspuns al organismului la acțiunea unor factori etiologici, s-a dezvoltat o întreagă știință: patogenia (gr. pathos - suferință; gennan - a genera). Tratamentele care vizează modificarea lor și, prin aceasta, ameliorarea/remiterea tabloului clinic al pacientului, se numesc tratamente patogenetice. Tratamentele etiologice și cele patogenetice (etiopatogenetice) sunt un deziderat în intervenția medicală și psihologică, deoarece ele vizează cauzele distale (cele etiologice) și proximale (cele patogenetice) ale tabloului clinic; aplicate corect, ele previn recăderile/relapse (reapariția tabloului clinic) și/sau recurența/reccurence (reapariția
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
a genera). Tratamentele care vizează modificarea lor și, prin aceasta, ameliorarea/remiterea tabloului clinic al pacientului, se numesc tratamente patogenetice. Tratamentele etiologice și cele patogenetice (etiopatogenetice) sunt un deziderat în intervenția medicală și psihologică, deoarece ele vizează cauzele distale (cele etiologice) și proximale (cele patogenetice) ale tabloului clinic; aplicate corect, ele previn recăderile/relapse (reapariția tabloului clinic) și/sau recurența/reccurence (reapariția tulburării). Tratamentele simptomatice, deși pot ameliora și remite tabloul clinic, nu sunt cauzale și deci nu împiedică recăderile și
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
diferențial este foarte important, iar psihologii trebuie să fie atenți la această categorie care poate induce în eroare, sugerând că este necesar în primul rând un tratament psihologic (în această situație, tratamentul psihologic este simptomatic sau parțial patogenetic, dar nu etiologic). Tulburările care au un tablou clinic dominat de semne și simptome somatice și ale căror mecanismele etiopatogenetice sunt predominant somatice formează nucleul tare al medicinei tradiționale; în acest caz, tratamentele psihologice sunt doar simptomatice, adjuvante celor medicale, vizând reacția psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
în timp. Din punct de vedere cognitiv, persoanele afectate prezintă un retard sever (Q.J. între 20 și 50). Speranța de viață este destul de mare, de până la 55 de ani în câteva cazuri raportate în literatură. Din punct de vedere etiologic, se consideră că sindromul este rezultatul unei mutații ex novo, doar în 15% din cazuri unul dintre părinți fiind purtător al unei translocații. Sindromul Wolf-Hirschhorn Este o anomalie rară, cu o incidență de 1:50 000 de nașteri, datorată unei
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
o expresie a tulburărilor de conversie a semnalului nervos în reacție motoare, cu consecințe majore în efectuarea corectă a locomoției. ABCES (< fr. abcès, cf. lat. abscessus) - Colecție de puroi bine delimitată și circumscrisă de țesuturile în care s-a dezvoltat. Etiologic și anatomoclinic, abcesul poate fi „cald”(produs de piococi) sau „rece” (în infecții cu bacili tuberculoși) în interiorul unui țesut sau într-un organ intern. După Rusu (1983), abcesul poate fi: a) alveolar, situat într-o alveolă dentară; b) artrifluent, abces
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
coloanei vertebrale, prezent atât la nivelul discului vertebral (discartroza), cât și la cel al articulațiilor interapofizare, determinând artroza posterioară, iar când apar osteofitele (osteofitoza) se vorbește de spondiloză vertebrală. Osteofitul este rezultatul unei stări mecanice și degenerative, secundare unor factori etiologici diverși: bătrânețe, malformații vertebrale, tulburări de stativă vertebrală, sechele ale unei distrofii vertebrale de creștere sau cicatricea unei stări inflamatorii vertebrale. Artroza cervicală apare odată cu înaintarea în vârstă; în regiunea cervicală, osteofitele produc iritarea rădăcinilor nervoase sau a plexului simpatic
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
imposibilitatea oricărei comunicări până la micile dereglări de alegere a cuvintelor potrivite sau de exprimare corectă a acestora. În mod curent, alterarea capacității de înțelegere sau de evocare a limbajului vorbit sau scris este cunocută sub denumirea de afazie. Sub aspect etiologic, leziunile cerebrale sunt la originea tuturor cauzelor ce determină incapacitatea de înțelegere sau de evocare a sunetelor, precum și asamblarea lor în cuvinte. Deși reeducarea tulburărilor de vorbire și limbaj s-a conturat ca specialitate sub denumirea de logopedie, cunoașterea formelor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Este una dintre disfuncțiile psihice majore, o noțiune încă nedefinită cu precizie, implicând numeroase aspecte de natură medicală, psihologică, pedagogică, sociologică și chiar juridică. Dificultatea este determinată de faptul că această disfuncție psihică reprezintă o grupă extrem de eterogenă datorită diversității etiologice, diferențelor de gravitate și deficiențelor supraadăugate care o însoțesc. În general, prin deficiență mintală se înțelege reducerea semnificativă a capacităților psihice care determină o serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare a individului la condițiile în permanentă schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în repaus. Se remarcă lipsa totală a mișcărilor voluntare în toate segmentele extremității și anestezie globală pe tot cuprinsul extremității; paraliziile parțiale sunt leziuni frecvent întâlnite la nivelul plexului brahial, ca urmare a unor traumatisme, dar și a unor factori etiologici care duc la suprimarea funcțională a unei părți mai mari sau mai mici a plexului brahial. În geneza paraliziilor sau parezelor parțiale, întâlnite atât la copii, cât și la adulți, pe lângă factorii traumatizanți se remarcă și unii factori locali: procesele
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
desemnează una dintre disfuncțiile psihice majore, o noțiune încă nedefinită cu precizie, implicând numeroase aspecte de natură medicală, psihologică, pedagogică, sociologică și chiar juridică. Dificultatea este determinată de faptul că această disfuncție psihică reprezintă o grupă extrem de eterogenă, datorită diversității etiologice, diferențelor de gravitate și deficiențelor supraadăugate care o însoțesc. În general, prin deficiență mintală se înțelege reducerea semnificativă a capacităților psihice care determină o serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare ale individului la condițiile în permanentă schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
planul semnificațiilor, ea ține de un personaj (modern), de un timp (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și de un spațiu (Parisul). Dimensiunea socială corespunde interpretării ontologice a Parizienei în cadrul societății secolului al XIX-lea: - dimensiunea mitică interpretării etiologice a imaginii sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Insuficiența cardiacă cronică: spectru etiologic, particularități de diagnostic și tratament 26.1. Introducere, epidemiologie Insuficiența cardiacă (IC) reprezintă, în continuumul cardiovascular, stadiul final al evoluției bolilor cardiovasculare. Este o boală cronică, progresivă și reprezintă, în țările dezvoltate, cea mai frecventă cauză de mortalitate, morbiditate și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adriana Ilieșiu () [Corola-publishinghouse/Science/91943_a_92438]
-
ale secvenței de nucleotide descrise, au o lungime medie de 2200 bp (Bell et al., 1981) și o frecvență de aproximativ 30% la caucazieni (Todd și Wicker, 2001). Mai multe studii au exclus celelalte polimorfisme din gena insulinei ca fiind etiologice (Owerbach și Gabbay 1993; Julier et al., 1994; Undlien et al., 1995), astfel încât în 1995 Bennett și colaboratorii localizează definitiv locusul IDDM2 la nivelul regiunii minisatelitului genei insulinei (5’INS-VNTR) (Bennett et al., 1995). Alelele de clasa I INS-VNTR (cele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
de la mamă, fenomen chiar semnificativ statistic pentru familiile UK (Bennett et al., 1996). În ultimul timp unele date mai noi au venit să susțină ideea că, în afara INS-VNTR, și unele dintre polimorfismele genei insulinei (enumerate mai sus) ar putea fi etiologice. De altfel, încă din 1996, Doria și colaboratorii au descris un polimorfism asociat cu DZ tip 1 la nivelul regiunii 5’ a genei pentru tirozin hidroxilază (Doria et al., 1996), genă aflată tot pe cromozomul 11p15 dar în afara regiunii de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
la concluzia că nu există o diferență semnificativă în ceea ce privește protecția pentru DZ tip 1 conferită de haplotipurile VPH față de PH. Mai mult, polimorfismele -23HphI A/T și +1140 A/C de la nivelul genei insulinei nu pot fi excluse ca fiind etiologice. În consecință, autorii ajung la concluzia că DZ tip 1 este asociat cu o regiune de aproximativ 2 kDa de pe cromozomul 11p15, regiune care conține zona INS-VNTR și polimorfismele -23HphI A/T și +1140 A/C (Barrat et al., 2004
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]