2,256 matches
-
sale terapeutice. Decizia lui Freud de a interveni este binevenită, salvatoare s-ar putea spune, dar, din rațiuni bine întemeiate în genere, neuzuală - iar lucrurile se agravează ulterior prin răcirea definitivă a relațiilor cu Jung. Aldo Carotenuto este un profund exeget și foarte aplicat al operei jungiene. Cu referire mai ales la conceptul de anima, întâlnirea cu Sabina Spielrein, ca moment central și foarte semnificant, se dovedește un subiect captivant și interesant - și nu doar pentru specialiști. Investigațiile din prima etapă
Psihanaliza aplicată (la București)... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15584_a_16909]
-
o va elabora și pe care se va strădui s-o apere în fața adversarilor, cît mai curînd gradul de potrivire între personalitatea omului viu și teoria la care a ajuns în cele din urmă. Dacă așa stau lucrurile, atunci unui exeget preocupat de înțelegerea unui filozof nu-i va mai rămîne decît ca, plecînd de la opera autorului, să meargă regresiv către ființa lui, întrebîndu-se cu stăruință cîtă coerență există între intuițiile pe care le-a avut la început filozoful și forma
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
pot fi concepute, ajungînd astfel să vorbești cu seninătate de conceptul inconceptibilului. Dar nu aceasta este reacția lui Vianu, așa cum reiese dintr-un fragment din prefața la Arta prozatorilor români (vol. 5 din ediția Opere de Tudor Vianu) pe care exegeții îl citează foarte des: "Prezența iraționalului în lume (și opera de artă face parte din domeniul lui) nu trebuie să demoralizeze inițiativele rațiunii. Faptul că fenomenul literar este poate ireductibil în ultima lui adîncime, nu trebuie să ne împiedice a
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
autoarea - voi reuși, trecînd peste prejudecăți deontologice, să aștern pe hîrtie acele povestiri pe care le-am dăruit gazdelor și povestitorilor mei... Sau, poate, dintre cei intervievați, cineva din satul băcăuan, va deveni din observat observator, ori colaboratorul meu privilegiat, exegetul povestirilor mele.“ Nu cu alte cărți de istorie orală o să compar Transcrierile infidele. Mă gîndesc la un roman, la Povestașul lui Llosa. Acolo, amintirile naratorului se amestecă cu istoriile unui misterios povestaș, depozitar al amintirilor unui trib pierdut în jungla
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
anul trecut, dîndu-ne o excelentă și completă ediție a tuturor scrierilor marelui eseist. E un merit, memorabil, care nu va fi uitat, ci prețuit cum se cuvine. Și-a adunat de-a lungul celor peste patru decenii de activitate de exeget cîteva dintre studiile publicate în volume, dintre care as aminti culegerea Continuități din 1974, densă și substanțială. Astăzi revine în librarii cu volumul Constelații literare, în care adună cele mai rezistente ale sale studii și eseuri. E un volum cu
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
pierde în negura vremurilor, cea a lui Tolkien e mult mai exactă și mai accesibilă. Adevărata poveste a vieții lui J.R.R. începe în Anglia, unde mama sa, Mabel Tolkien, îl aduce din Africa de Sud la vîrsta de trei ani. După unii exegeți, pasiunea sa pentru hobbiți și alte ființe de basm inventate ar data din vremea copilăriei și a școlii la Birmingham; după alții, ea s-ar cristaliza în jurul lui 1917, cînd Tolkien și-ar începe marele ciclu de legende și mituri
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
pertinenței în materie de comentarii: un autor își alege postum interpreții în virtutea unei afinități și sub înrîurirea unei asemănări de natură, ceea ce înseamnă că nu te poți apropia de Nae Ionescu decît dacă-i semeni, drama cea mare fiind a exegeților fără predilecție pentru spiritul său care se apleacă asupra cursurilor pentru a le ciopîrți analitic. Urmarea e un șantier postiș plin de ranchiuni, ruine și amuzante aberații. Să mai urmărim cîteva nuanțe ale gîndirii lui Nae Ionescu. În măsura în care filozofia nu
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
geografică și, pînă la un punct, cea morală față de mediul natal nu-i adoarme lui I. Negoitescu vigilenta critică. Departe de-a se lasă copleșit de un idilism al spațiului românesc prohibit, de a-l îmbrățișa printr-o exaltare sentimentală, exegetul da expresie unor multiple rezerve estetice ori de altă natură, care formează dovada unei existente neslăbite, a unui realism al discursului, învederat pînă-n ultimele momente. Să citam în acest sens o consemnare, oarecum profesorala, asupra unui text, de presupus, minor
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
1980, revista Propășirea din 1844 a fost reprodusă într-o monumentală ediție facsimilată și transliterată. În acest domeniu, un reviriment s-a produs, în dificilele condiții actuale, prin strădania și desăvârșita competență a istoricului literar I. Oprișan. Recunoscut ca eminent exeget hasdeian, autor, printre altele, a două lucrări monografice, Viața lui B.P. Hasdeu sau setea de absolut, (2001) și Opera literară a lui B.P. Hasdeu (2007), I. Oprișan a readus la lumină, la Editura Vestala, în excepționale condiții grafice, prin metoda
B.P. Hasdeu și revista Aghiuță by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7266_a_8591]
-
și cu multe pseudonime. Pentru a facilita consultarea revistei, I. Oprișan a alcătuit un bogat aparat critic auxiliar, referitor la ecourile revistei în contemporaneitatea lui B.P. Hasdeu și la modul în care a fost receptată de-a lungul timpului de către exegeții scriitorului, precum Iuliu Dragomirescu, Gh. Adamescu, Mircea Eliade, George Munteanu, Ovidiu Papadima, Mihai Drăgan și alții. Deosebit de util este capitolul final de Indicii, sistematizând cuprinsul revistei după semnăturile articolelor, după titlurile acestora, orânduind alfabetic operele și numele citate în revistă
B.P. Hasdeu și revista Aghiuță by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7266_a_8591]
-
artistice. Ediția semnată de Gheorghe Chivu este riguroasă sub aspect filologic, putându-i-se imputa, eventual, doar absența unei traduceri românești a Comentariului lui Coșbuc la Divina Comedie. Chiar și referințele critice sunt foarte bine alese, dintr-o mare de exegeți ai lui Coșbuc în care puțini se ocupă profesionist de traducerea Divinei Comedii și încă și mai puțini de comentariul acesteia.
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
și o aștept cu mare nerăbdare. În primul rând, mă preocupă felul în care va funcționa această piesă, pentru că o piesă e, înainte de toate, o creație lingvistică. Traducătorul George Volceanov îmi este prieten de mult, este un excelent traducător și exeget al lui Shakespeare, deci nici în cele mai frumoase vise nu am sperat la un traducător mai bun, prin urmare, curiozitatea mea nu ține de calitatea traducerii, ci de faptul că teatrul românesc este unul foarte puternic și sunt curios
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
Sorin Lavric De fiecare dată cînd țin în mînă o carte despre Heidegger îmi amintesc cum Noica, învederînd neputința exegeților de a comenta inteligibil filozofia neamțului, afirma că acesta nu poate fi povestit. Cu alte cuvinte, jargonul lui Heidegger este atît de concentrat în asonanțele și aliterațiile familiilor de cuvinte pe care le folosește încît singura cale de a-l
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
degrada pînă la pragul rostirii unor banalități stupefiante. Pe Walter Biemel l-am citit întrebîndu-mă dacă, în paginile cărții sale, observația lui Noica își găsește sau nu-și găsește confirmarea. Răspunsul este simplu: acolo unde există o idee pe care exegetul o poate separa de calambururile lui Heidegger, acolo Biemel îl poate povesti pe Heidegger. Așadar, monografia lui Biemel nu este o exegeză în care ritualul repetiției mimetice a jargonului heideggerian ar ține loc de o analiză propriu-zisă. Să dau cîteva
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
nu este o exegeză în care ritualul repetiției mimetice a jargonului heideggerian ar ține loc de o analiză propriu-zisă. Să dau cîteva exemple de terminologie heideggeriană al căror conținut poate fi povestit la propriu, fără nici un subterfugiu prin care un exeget, sub cuvînt că-l comentează pe Heidegger, nu face decît să-l îngreuneze și mai mult. Una din distincțiile fundamentale ale lui Heidegger este cea dintre "ființă" și "ființare". Cele două cuvinte nu ne spun la prima vedere nimic, iar
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
unui regim politic aberant, autorul își extinde negația într-un mod indeterminabil. Revoltă istorică se transformă cu ușurință într-una metafizica." Regăsim, de asemenea, în comentariile critice de data recentă ale lui Gheorghe Grigurcu beatitudinea pe care i-o provoacă exegetului poezia bună. Criticul nu citește pur și simplu poezia, ci o rescrie, reconstituind actul creației. Chiar și atunci când procesul de producere a poeziei este extrem de complicat, ca în cazul creației lui Mihai Ursachi, critică de identificare profesata de Gheorghe Grigurcu
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
a întregului (și în special a volumelor de dinainte de realismul socialist), o prejudecată care, ca toate prejudecățile, departe de a susține receptarea poetului, o blochează, prin reducerea întregii opere la numitorul comun al unei singure coordonate: prejudecata „suprarealismului” sau, pentru exegeții mai puțin atenți la subtilitățile teoretice, a „avangardismului” lui Gellu Naum. Singura excepție în acest cor al prejudecăților a constituit-o Simona Popescu, care, atât în Salvarea speciei (2000), cât și în intervențiile ulterioare, a distins cu precauție între suprarealism
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
Blandiana care, în 1984, glosa pe marginea deosebirilor dintre poezia apolinică și poezia militantă. Mai "actuali" sunt Z. Ornea, intervievat în 1993, și Mircea Cărtărescu în 1991, când își proba talentul de bun evocator al trecutului apropiat și de impecabil exeget al propriilor cărți în contextul anilor '80-'90. Pe Nichita Stănescu l-a prețuit pentru performanta sa gândire în felul presocraticilor, însă cărțile de căpătâi i-au fost cele ale lui Dimov și Frank O'Hara, de acesta din urmă
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
de mai mică întindere. Chiar dacă devotamentul sau față de operă și de personalitatea lui Brâncusi poate trece, în ochii celui neprevenit, ca o preocupare exclusivă a venerabilului istoric și critic de artă, faptele sînt mult mai complexe. Barbu Brezianu este deopotrivă exegetul lui Karl Storck și al lui Nicolae Tonitza, un degustător subtil al lui Anton Pann, traducător al Kalevalei și al unor mari nume ale liricii universale, prozator, scriitor de literatură pentru copii și un poet ușor de recunoscut prin epura
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
sunt, de departe, cele mai captivante ale cărții, chiar dacă, în fond, și ele au o anumită gratuitate, se situează în aceeași cheie minoră, specifică scrisului lui Ștefan Cazimir. Într-o notație din Memoriile lui Eugen Lovinescu pe care 99% dintre exegeți ar lua-o ca atare, fără a-i mai cerceta substraturile, se vorbește despre apariția în casa criticului a unui „copil simpatic, candid, cu un guler alb, evazat, cu privirea visătoare, cu vorba domoală și legănată”, care se declară „teozof
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
Mitilineu, directorul solicitând să i se atragă atenția diplomatului. Iată cum, la câteva luni de la instalare, poetul publică în „Glos Prawdy": Poezia românească actuală - Octavian Goga, Tudor Arghezi, G. Bacovia și cei mai tineri. Un text scris cu har de exeget, cu aprecieri subtile pe care timpul le-a susținut cu convingere în fața străinătății. (cf. AMAE, fond 71, Polonia, 19201944, vol. 9, f. 48). Pus în pagină, textul se prezintă, în limba română, după cum urmează: LUCIAN BLAGA - Fotografia - cu următorul comentariu
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
străină. Teoria că geții ar fi goți e dezmințită de fețele noastre. Celtismul nostru e dimpotrivă confirmat..."), vine imediat amenda critică, de un fin umor penalizator: ,evidența constatărilor pare să-l scutească de alte probe pe autor". Contrastul între formula exegetului și cea a obiectului său de studiu e imediat vizibil: pe de o parte, severă autocenzură, cumpănire, desfacerea ideii în toate articulațiile sale, pentru a nu se pierde nici o nuanță; pe de altă parte, o expresie bogată, copleșitoare, cu epicizarea
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
atât de bogată în idei și interpretări, lipsită de complexe, dar exactă în descrierea lor. I-aș reproșa autorului doar refuzul categoric al expresivității metaforice, menținerea pe turnantele silogismului critic fără o minimă conversiune plastică. Este motivul pentru care un exeget de valoarea lui Mircea Martin nu are, în prezent, recunoașterea publică, largă, pe care ar merita-o. Asemenea cărți epurate de imagini și puse, de la un capăt la altul, sub semnul ideii critice pot fi gustate numai de lectori avizați
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
și galeriile lui gemând de auditori, amintea de colegiile medievale în care studioși din toată lumea, vorbind toate limbile, veneau să asculte cuvântul unui bun și doctissim magister. Căci directorul Institutului Francez era un autentic om de cultură și un talentat exeget literar și critic de artă, autor al multor lucrări ce-i vădesc din plin aceste calități și din care amintesc doar câteva titluri ce confirmă cele de mai sus: Le style de Marcel Proust; Proust devant Dieu; Suite ŕ la
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
teme excentrice. Tocmai de aceea la Culianu nici un rînd nu te mișcă, sufocat cum e de o erudiție fără căldura vreunei zbateri. A fi teoreticianul unor teme la care nu ai acces decît din cărți te condamnă la statutul de exeget cu apetențe de arhivar, dar nimic mai mult. Ești silitor, dar nu ieși din rînd prin nimic. Faci colecție de timbre rare fără pretenția de a intui misterul din interiorul vreunui timbru. Din acest motiv diversitatea copioasă a subiectelor nu
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]