2,253 matches
-
Rusiei și îi va împărtăși soarta. Este vorba de un joc de cuvinte bazat pe omofonia dintre to reign ("a domni") și to rain ("a ploua"). Un exemplu similar celebru găsim la Shakespeare, care a dat multă bătaie de cap exegeților și traducătorilor: în Richard III (actul I, scena 1, primele două versuri), ducele de Gloucester spune Now is the winter of our discontent / Made glorious summer by this son (Sun) of York. Cel puțin o parte din publicul elisabetan, auzind
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a locuit vremelnic înpământul făgăduinței, ca într-un pământ străin... Și fără credințănu este cu putință să fim bineplăcuți lui Dumnezeu (Evrei 11, 1-6).Fără credință omul nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu și nici nu sepoate apropia de El. Exegetul Paul Marie de la Croix definește credința ca pe o cale a lui Dumnezeu sau spre Dumnezeu. Din Biblierezultă că revelația Vechiului Testament le-a dat oamenilor conținutul credinței lor. Chiar dacă, așa cum comentează, susnumitulteolog, adevărurile de credință pe care trebuiau să
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
naturale implicate în istoria vechiului Israel, cunoscutul teologGerhard von Rad le sugerează că se impune acut o reconciliereîntre istorie și credință întrucât istoria poporului ales nici nu s-arputea concepe în afara credinței. Pentru a fi cât mai sugestiv și convingător, susnumitul exeget și-a intitulat chiar un capitol al cărțiisale: Teologie des Alten Testament, „Israel înaintea lui Dumnezeu, sauRăspunsul lui Israel”<footnote Gerhard Von Rad, Old Testament Theology. The Theology of Israel´s Historical Traditions, Volume One, Sixth Impression, 1989, p. 355
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pierim ci să avem viață veșnică (Ioan 3, 16). Psalmistul îl fericește,ca din partea lui Dumnezeu, pe bărbatul credincios care nu umblăîn sfatul celor nelegiuiți și nu se oprește pe calea celor păcătoși(Psalm 1, 1). Comentând acest text un exeget modern subliniază căomul credincios se va bucura de fericirea veșnică pentru lucrurile(se subînțelege, rele) pe care nu le face, pentru locurile pe care nu lecercetează, cărțile pe care nu le citește, filmele pe care nu le vizionează și anturajul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mult; urmașul firesc fonetic, dacă numele a fost transcris corect, ar fi trebuit să aibă forma *Împei. Mai ales că numele Ampoi e rostit în graiul local și Ompoi. Lectura Ampele (cu l omis) a variantei Ampee, propusă de alți exegeți, nu e de folos întrucît forma rezultată prin evoluție fonetică normală ar fi fost *Împere. Ampelum dintr-o inscripție dacică ar fi dat *Impăr. G. Giuglea aduce în discuție apelativul latinesc amnis, amne, „rîu, puhoi“, întîlnit în toponimul italian Teramo
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de aur a științei române, însă calea spre realizarea sa ca cercetător al istoriei și al limbii neamului său, ca reformator al învățământului i-a fost blocată, iar posteritatea nu-l va păstra în memorie decât ca poet. Nici măcar pentru exegeți nu mai există aspirațiile îndreptățite ale lui E. la un post universitar și la Academie. 3. Se crede cu obstinație că pentru periodizarea creației lui Eminescu importante sunt schimbările în statutul personal al acestuia. Adevărul este însă că numai o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al Evului Mediu, se intitulează Ars parva și se referă la esențialul medical. Cărțile sale, ca și ale lui Hippocrat, au cunoscut, timp de secole, cea mai mare circulație. Eruditul și enciclopedistul Galen a rezumat, a criticat, a creat, remarcă exegeții săi. Cultul său pentru Hippocrat nu i-a alterat analiza, nu există ramură medicală în care Galen să nu se fi afirmat. Să nu uităm că în orașul său natal, Pergam, domina statuia lui Asklepios pe care romanii îl adoptă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
literare avute în vedere. Apelând la imensa bibliografie critică în căutare de indicii, descoperim doar explicitări parțiale și sporadice utilizări ale termenului ca atare. Încrezători în abilitatea de a surprinde esența caragialismului, atunci când nu-l echivalează cu comicul 13, mulți exegeți de prestigiu au acordat prioritate unui anumit aspect în care au văzut "semnul lui Caragiale"14. Formulări de tipul "caricatural, dar perfect verosimil" (Zarifopol)15, "promotor al balcanismului" (G. Călinescu)16, realism responsabil de "un inefabil farmec al trivialului" (Șerban
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
drept de proprietate nu mai trebuie demonstrat. Asupra înrudirii artistice dintre Caragiale și Urmuz se cuvine să insistăm într-un capitol separat, dat fiind faptul că multiplele relații structurale și de viziune dintre cei doi autori n-au reținut atenția exegeților în aceeași măsură în care au stârnit interes raporturile dintre literatura urmuziană și cea ionesciană. Filiația Caragiale-Eugen Ionescu a fost, de asemenea, adeseori invocată și suficient pusă în lumină. În afara lucrării citate a lui I. Constantinescu, în care se face
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar explica impresia de neverosimilitate generată de permanenta pendulare de la un registru la altul. Pe de altă parte, încadrarea estetică a universului de creație caragialian, departe de a fi o procedură simplă, a declanșat, după cum se știe, controverse în rândul exegeților pentru care tipul de mimesis identificabil la Caragiale pare fie de factură clasică, fie realistă sau chiar naturalistă. Polifonia funciară a operei caragialiene ale cărei "jocuri cu mai multe strategii" (Florin Manolescu) justifică multitudinea de genuri și specii abordate în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
terminologice sunt inevitabile (Victor Kernbach merge până la a afirma că nici nu există "mituri moderne", acestea fiind doar "obsesiile unor pseudorealități", care generează ideea că mit este tot ceea ce este potrivnic realității imediate) iar "limitările câmpului de observație" al fiecărui exeget sunt inerente.237 Există desigur capcanele disciplinare, care pot deplasa pe nesimțite centrele de greutate ale analizelor, ajungându-se de multe ori ca în studii consacrate mitului să se tragă concluzii despre alte arii ale spiritualității. Deși abordările pluridisciplinare sunt
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de o importanță insuficient evaluată și, mai ales, nesatisfăcător comentată până acum, formează o parte intrinsecă a corpusurilor borgesian și bioycasarian, În general ignorată nu numai de copleșitoarea majoritate a cititorilor, ci chiar și de mulți dintre cei mai importanți exegeți ai celor doi. Una dintre principalele cauze ale acestei bizarerii, care condamnă la o nedreaptă marginalizare această parte a operei lor, savuroasă nu numai prin limbaj, a fost Însăși atitudinea celor doi. Ei au publicat pentru Întâia oară povestirile „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
adică adîncirea, interpretarea și comentarea operei lui Noica. Așa se face că ceea ce-i leagă pe toți pînă la un grad de apropiere asemănător unei relații de rudenie spirituală este tocmai atenția dată operei nicasiene. Indiferent că le spunem cercetători, exegeți, noicologi sau editori ai operei sale, ei alcătuiesc o familie aparte. Și chiar dacă, de-a lungul vieții, unii dintre ei au mai trecut prin buclele colaterale ale aprofundării altor gînditori, mai devreme sau mai tîrziu, parcă răspunzînd unei chemări nostalgice
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
un caz deja cunoscut. Cărțile care i-au asigurat certificatul de noicolog sunt Noica - între dandysm și mitul școlii (Editura Eminescu, 1994) și Noica, portretul gazetarului la tinerețe (Editura Saeculum, 1999). Astăzi, Ion Dur este unul din cei mai avizați exegeți noicieni, așadar un autor ale cărui cărți pot fi citite fără teama că în ele vom fi întîmpinați de judecăți diletante sau de bulboane de obediență ideologică. Ion Dur nu scrie după ureche și nici din dorința de a-și
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
temperamentale sau de piruete retorice, nu au stîrnit ecouri. În plus, suferind de handicapul fatidic al intelectualului care, alegînd să fugă de viermuiala capitalei, s-a refugiat în provincie, Ion Dur este mereu pus într-o inechitabilă raportare valorică față de exegeții noicieni din București. Lipsa de acoperire mediatică nu are însă corespondent în gradul de stăpînire a domeniului în care se mișcă. Parafrazînd un personaj al lui Schiller, despre Ion Dur se poate spune că "Er ist besser als sein Ruf
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
trei trăsături: 1) sunt scrise pe un ton care este acordat la diapazonul spiritului exegetic; 2) au drept reper precumpănitor perioada interbelică; 3) deși volumul e în două treimi ale sale critic, sfîrșitul e confesiv. Ion Dur e genul de exeget a cărui detașare lucidă îl scutește de riscul de a se apropia prea mult de textul comentat. Din acest motiv, autorul nu are nici puseuri de simpatie și nici izbucniri de antipatie față de autorii comentați. Scrisul său are întocmai culoarea
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
pună o mască pe care o leapădă de îndată ce climatul ideologic dă semne că s-a schimbat. A doua trăsătură a textelor lui Ion Dur este preocuparea predominantă pentru perioada interbelică. Cu excepția studiilor despre Maiorescu, Caragiale sau Eminescu, numele asupra cărora exegetul se apleacă cu obstinație țin de epoca generației lui Mircea Eliade. Așa se face că Octavian Goga, Sandu Tudor, Mircea Eliade, Emil Ionescu și Eugen Ionescu sunt numele cele mai invocate în paginile Cariatidelor. A treia trăsătură este că, în
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
se face că Octavian Goga, Sandu Tudor, Mircea Eliade, Emil Ionescu și Eugen Ionescu sunt numele cele mai invocate în paginile Cariatidelor. A treia trăsătură este că, în finalul volumului, pe întinderea a 50 de pagini, Ion Dur, dintr-un exeget sobru de la care te-ai fi așteptat la orice, dar nu la indiscreția cabotină de a scrie despre el însuși, se transformă în veritabil diarist. E o surpriză de proporții să vezi cum un om care și-a făcut din
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
cît ești mai autentic, mai tu însuți, cu atît ești mai puțin personal, cu atît exprimi o experiență universală". În consens, Sebastian îl glorifică pe Caragiale ca un exponent al unei vieți intratextuale, independentă de eforturile interpretative ale regizorului sau exegetului: "Caragiale e în esența lui dramatic - textul piesei nu POATE fi falsificat de un om care știe să citească. Mișcarea autorului nu mai ține de regizor. Piesa nu se interpretează, nu se poate interpreta. Ea trăiește pe hîrtie în așa
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
gândită și elaborată de cercetătoarele Lenuța Drăgan și Lăcrămioara Chihaia, soția și, respectiv, fiica sa, pe care le prețuia atât de mult. Literatura epistolară, atât cât se cunoaște, conține mărturii revelatoare pentru înțelegerea omului și a operei sale de exigent exeget al clasicilor și al contemporanilor. Revelatoare, sub multiple ipostaze, sunt epistolele trimise lui George Uscătescu 2, Radu Cârneci 3, Constantin Călin 4, Miron Blaga 5, Leonard Gavriliu 6 și colegilor săi de liceu Ion Bulcanu și Aurel Beldea 7, în
Posteritatea istoricului literar Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2858_a_4183]
-
a scriiturilor, a școlilor, inventarea și extravaganța terminologică, explozia cantitativă și ponderea funcțională a metalimbajelor și a arsenalelor de instrumente critice sfârșesc prin a pune sub semnul întrebării însăși realitatea literaturii: „Disecată, demontată în resorturile sale cele mai intime - de exegeți, dar și de creatori - literatura evoluează vădit sub semnul unei alarmante crize de identitate” . Dacă literatura a fost mereu folosită (deși cu sensuri diferite) înseamnă că ea a jucat totuși un rol funcțional esențial, care, în contexte istorice foarte variabile
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
la 11 decembrie 1888 În revista Fântâna Blanduziei. Sunt idei de o clarviziune genială pe care poetul le prezenta public după ieșirea dintr-o perioadă critică a existenței sale, greșit și tendențios etichetată ca perioada „marii Întunecimi” pe care mulți exegeți, critici și eminescologi cu pretenții s-au grăbit să o susțină, s-au Încă mai susțin (Împotriva a tot ceea ce știința medicală a demonstrat ulterior), că ar aparține patologiei luetice (active, sechelare sau congenitale) presupusă de ignoranța medicală a timpului
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
un mădular suferă, toate Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 85 mădularele suferă Împreună” (I Corinteni 12, 25‑26). Cine‑l trece cu vederea sau Îl disprețuiește pe fratele său, pe sine Însuși se nedreptățește. Cum este posibil ? Ne Învață unul din exegeții de vârf ai Patristicii, și anume Sfântul cu gură de aur : „Tu singur ai suferit o vătămare nu mică. Că acela care nu‑l miluiește pe cel sărac cu câte ceva, se duce În gheenă, dar oare cel ce‑l vede
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Înaripate și Înălțătoare despre prietenie, pune pe seama iubirii duhov‑ nicești această slujire a aproapelui, acest ajutor total dez‑ interesat și plin de iubire genuină pe care Îl dau unii altora frații În credință sau frații În Hristos, Fratele lor. Marele exeget al Constantinopolului și al Bisericii Întregi este convins că iubirea duhovnicească este mai presus decât restul pri‑ eteniilor, stăpânind ca o Împărăteasă peste celelalte, și are chipul strălucitor, căci nu o naște nimic pământesc ca pe cealaltă : nici Împreună viețuirea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În persecuții, când suntem amenințați cu pierderea averii, cu Închisoarea, cu lanțuri, cu sabie și foc, cu moarte. Numai cu credință și cu răbdare putem să suportăm”233. Răbdarea suferinței și sporirea duhovnicească 193 La rândul său, cel mai mare exeget al Sfintei Scripturi și totodată cel mai mare predicator al Bisericii din toate timpurile, relevând importanța răbdării sau suportării bolii trupului cu noblețe și cu mulțumire, scrie : „Acest lucru - am spus‑o de multe ori - l‑a Încununat pe Lazăr
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]