2,392 matches
-
minților, provocate să se ridice la nivelul frumuseții logice"25. Redusă la condiția de trop de retorica antică, ironia va intra sub incidența literaturii și va fi privită ca principiu generator de valoare estetică, bucurându-se de aprecierea unanimă a exegezei literare. Momentul redefinirii perspectivelor asupra ironiei coincide cu nașterea romantismului german și cu melanjul dintre poezie și filozofie, în ciuda refuzului de a admite că ironia romantică poate deveni principiu generator de literatură. Viziunea hegeliană este de departe cea mai radicală
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
enunțării, actanții (rolurile deictice și cele sociale), finalitatea în raport cu pamfletul, forma literară atașată invariabil polemicii. Pornim de la premisa că pamfletul și satira sunt forme literare omologate ca atare (există teoretizări și istorii consacrate lor, precum și antologii de pamflete celebre sau exegeze aplicate, de pildă, genului satiric) ce au în comun ieșirea "de sub incidența accidentalului și a evenimentului imediat și derizoriu" și intrarea în "categoria valorilor estetice perene"37. Totuși o observație se impune: într-o perspectivă diacronică, spiritul satiric apare ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
divagațiilor și atac sau apărare punctuale, în timp ce, pentru pamfletar, realitatea e spațiul care stimulează fantezia, disipându-se ulterior în imaginarul fertil al artistului. Demersul analitic al Marianei Ionescu, ce are ca obiect dimensiunea pamfletară a operei argheziene, relevă, în consonanță cu exegeza anterioară (pe care își fundamentează, în parte, afirmațiile), tocmai specificul artei poetului, care condiționează finalitatea estetică de glisare dinspre real spre imaginar și de modul în care improvizația, ficțiunea transcend cotidianul pentru a se elibera de sub hegemonia restrictivă a unui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
stăpânire a stupidității"71. Forța acestor redefiniri este observabilă în timp, cel puțin în ceea ce-l privește pe Arghezi, pentru că, fără să fi avut pretenția unui studiu sistematic, teoretizările sale au fost preluate și puse în circulație ca atare de către exegeza literară, dobândind o legitimare generală. În ceea ce privește citarea bumerang sau argumentul prin retorsiune (Marc Angenot), aceasta este, fără îndoială, strategia la care se apelează cel mai des în schimbul polemic pentru că permite polemistului să-și atace adversarul cu propriile lui arme. Prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
abordării satirice și caricaturale în genere. Cui se narează? În polemica literară, cum am văzut, beneficiarul de drept al discusului polemic este publicul, cititorul, ca instanță cu abilități evaluative, marcată sau nu deictic în discursul polemic. Un timp mai îndelungat, exegeza discursului polemic a ignorat rolul terțului "într-o practică percepută multă vreme ca bipartită". În cercetarea sa Propositions méthodologiques pour l'étude du polémique, Dominique Garand conceptualizează astfel statutul terțului: Dacă ținta nu este enunțiatarul, acesta se poate regăsi în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a realului-evenimențial care a pretextat-o. Această micro-povestire ficțională (Gérard Genette) care este anecdota corespunde, de asemenea, în planul lecturii, unei provocări de ordin psihologic și estetic, deopotrivă, care aduce cititorul în proximitatea afectivă a naratorului prin motivația bunei-dispoziții. 3. Exegeza publicisticii argheziene Despre publicistica lui Arghezi s-a scris, firește, mult mai puțin decât despre poezia și proza sa literară, fapt explicabil atâta vreme cât critica interbelică, dar și exegeza ulterioară, legitimează doar piesele de colecție în care alegoria și hiperbola stau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care aduce cititorul în proximitatea afectivă a naratorului prin motivația bunei-dispoziții. 3. Exegeza publicisticii argheziene Despre publicistica lui Arghezi s-a scris, firește, mult mai puțin decât despre poezia și proza sa literară, fapt explicabil atâta vreme cât critica interbelică, dar și exegeza ulterioară, legitimează doar piesele de colecție în care alegoria și hiperbola stau la baza structurii de rezistență. Între nonfictiv și nonliterar a fost pus adeseori un injust semn de egalitate. Sita cu ochiuri prea mărunte a cernut "balastul" și a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Pompiliu Eliade ș.a.): "când se înverșunează împotriva unui scriitor, fie chiar exclusiv pe temeiuri estetice, cum ar fi acela al prolixității, (...) Arghezi nu ține seama de realitate"91. Din perspectiva exigenței morale, (in)justețea aprecierilor lui Arghezi, frecvent atinsă de exegeză, ar avea pondere într-un demers care, ipotetic vorbind, ar evidenția raporturile culturale într-un interval dat, la modul în care a făcut-o Dorina Grăsoiu 92. Atitudinea injurioasă a poetului față de unii din iluștrii săi contemporani nu e altceva
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fapt semnalat foarte de timpuriu de Lovinescu, el însuși polemist de vocație: "El (lirismul, n.n.) orientează universalitatea genurilor și alcătuiește punctul de vedere unic [...]. Critica este lirică. Publicistica cea mai largă este lirică: polemica este forma ei naturală"100. În exegeza lui Dumitru Micu avem de-a face cu o dublă abordare, mai întâi volumul dedicat lui Arghezi în anii '65, unde referirile la gazetărie, dincolo de selecția prudentă a textelor și citatelor și de expunerea trunchiată a realității, bătătoresc locurile comune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spus, vizează aceeași țintă, însă cu mijloace diferite. Și de această dată polemicul este integrat în mod exclusiv discursului pamfletar. De altfel, însuși autorul, delimitându-și aria de cercetare, reclamă necesitatea clarificării segmentului publicistic, important nu doar sub raport cantitativ. Exegeza lui Ștefan Melancu inaugurează, fără îndoială, o nouă grilă hermeneutică asupra discursului polemic și pamfletar arghezian și poate fi considerat primul pas în această direcție. E incontestabil, astăzi, că specificitatea pamfletarului rezidă într-un imaginar al violenței, monstruozității și putridului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe care intelectual îl domină conștient, deși afectiv îi e subjugat. În plan sintactic, concizia (ca trăsătură manifestă a virilității stilistice) este obținută printr-o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
presupune, din partea autorului, o depășire asumată a cadrului polemic și accederea într-un univers în care agresivitatea condeiului capătă valențe simbolice, devenind, într-o consacrată viziune hermeneutică, un "act ritualic de magie neagră"182. Așa cum am arătat în paginile destinate exegezei pamfletului arghezian, marca estetică a publicisticii sale rezidă în forța de transfigurare a ficțiunii alegorice, căreia însuși poetul îi subliniază statutul, condiționând literaritatea discursului pamfletar de "invenția personală activă". Vom încerca, în abordarea noastră, să depășim dilema raportului epic liric
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
statut paradigmatic. Sedus de substanța magică a cuvântului, poetul Agatelor negre va ceda impulsului ludic de a transforma realul evenimențial în poezie, de cele mai multe ori. Acest lucru nu înseamnă că, atunci când rămâne cantonat în actualitatea imediată, devine prozaic, așa cum uneori exegeza argheziană a lăsat să se înțeleagă. Pe de altă parte, la Arghezi factorul biografic joacă un rol fundamental în motivația discursului. El constituie fie pretextul evadării în ficțiune, fie mobilul întreținerii disputelor gazetărești. Implicitul polemic al discursului său traduce experiențe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
notă de prudență în discursul polemic al unui scriitor mereu ispitit de transcenderea realului-evenimențial și plonjarea în imaginar. Altfel spus, enunțul condițional permite fictivizarea relativă a obiectului prin verosimilul parabolei și totodată exprimă perspectiva lucidă a enunțiatorului în raport cu obiectul polemicii. Exegeza argheziană de până acum a fost preocupată, atunci când s-a oprit asupra gazetăriei, de producțiile pamfletare în care ficțiunea, "invenția personală activă" privită de însuși autorul Biletelor de papagal ca o condiție esențială a literarității -, este elementul esențial al discursului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
schimba radical. O tendință constantă și firească, în publicistica polemică argheziană, este abandonarea discursivității retorice în favoarea unui lirism iconic al agresivității, care preia dubla funcție (expresivă și argumentativă) a metaforei, fapt semnalat, de altfel, și de o însemnată parte a exegezei. Într-un articol amplu (prin raportare la cele mai multe din gazetăria sa), publicat în 1937 și intitulat, neutru și asugestiv, "Rezultate"313, nu dinamica deplasării intradiscursive atrage atenția, ci tensiunea in crescendo a discursului, care demarează echilibrat, printr-un incipit cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
efortului teoretic de a convinge asupra suburbanității pamfletului. În timp, rezistența criticii canonice în fața așa numitei subliteaturi (de unde și conotația negativă atribuită polemicii, tocmai în intervale de explozie a acesteia) se va converti într-un interes tot mai mare (preocupările exegezei și hermeneuticii francofone o demonstrează din plin) de a recupera, antologa și interpreta științific acest segment de creație, ca pe o valoroasă și întregitoare piesă de puzzle. În absența ei, orice mare scriitor ar fi, fără îndoială, injust amputat. Ține
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
formulată și niciodată încălcată. Intenția de a atrage, prin intermediul dimensiunii comice, și de a provoca buna-dispoziție a receptorului, printr-un text (dar și prin caricatura grafică), nu mai puțin valoros din punct de vedere estetic, a trecut aproape neobservată de exegeza pamfletului arghezian: Surâzând treptat, în fiecare zi, cititorul se va obișnui să și râdă: educația optimismului trebuie făcută cu băgare de seamă după război și râzând îi va crește inima lui, va crește și formatul acestei gazete"321. După interpretări
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca aceste prime suflări să funcționeze și drept cuvinte, unități discrete ale unui sistem articulat. Sub proiectul său mărturisit, "artă egal viață", se ascunde această ambiție contradictorie, nemăsurată: să cumuleze prestigiul senzației și cel al limbajului, întoarcerea la textură și exegeza textuală. Copiii noștri bătrâni căci orice artist e un copil visează să unească emoția strigătului primar și interpretarea conceptuală a strigătului lor. Șocul și șicul, contactul fizic și interpretarea teoretică, izbucnirile de extaz în rândul publicului și prefața lui Derrida
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ei se ocupă activ de catoptrică și de minunile permise de oglindă, fără a disprețui nici anamorfozele sau proiecțiile luminoase. Lanterna magică n-a fost invenția directă a unui Părinte, ci un iezuit german, Athanasius Kircher, i-a făcut prima exegeză tehnică și teologică în Ars magna lucis et umbrae, din 164627. Părintele Athanasius, inginer și savant, punea plăcile de sticlă în slujba credinței, evocând moartea și strigoii, fără să uite nici misiunea educativă. Departe de a fugi de efectele magiei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prezenta Călătoria pe Lună: nașterea, la începutul secolului XX, a cinematografiei ca artă. Într-o zi, dansul iese din clădirea Operei, maestrul de balet ia numele de "coregraf", scrie despre sensul vieții și despre arta lui și devine obiect de exegeze și teze. Puterile publice îl fac directorul unei instituții autonome (Casă de Cultură sau Companie). Nașterea, spre sfârșitul acestui secol, a unei noi arte majore. Emanciparea este legată de aptitudinea de a se gândi pe sine, în propriul limbaj și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a chestionat propriul statut, astfel încât să înțeleagă și aici gânditorul maghiar revine la teza sa esențială că orice gândire este determinată socio-istoric și trebuie înțeleasă în conformitate cu acele caracteristici ale contextului în care a apărut. Din acest punct de vedere, așa cum exegeza scrierilor mannheimiene a arătat, e foarte probabil că noi înșine trebuie să înțelegem analiza sa raportând-o la contextul epocii în care a fost gândită 244. O epocă în care gânditorul aprecia că "dispariția utopiei va aduce o situație statică
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
proiectele lor să fie impuse prin revoluție sau constrângere; ei au preconizat cel mai adesea drept căi spre utopie educația, experimentarea la scară mică sau chiar alegerea democratică" (David Miller (coord.), op. cit., p. 773). 280 Tabloul complet este oferit de exegeza contemporană a concepției lui Ricoeur cu privire la relația dintre ideologie și utopie: "Ideologia și utopia operează la trei niveluri în viața socială: ca distorsionare, ca legitimare și ca integrare / identitate. Ele nu reprezintă, pur și simplu, lumea socială așa cum este, ci
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
289 Cristian Bocancea, Istoria ideilor politice de la antici la moderni, Editura Polirom, Iași, 2002, pp. 51-85. 290 Erich Fromm, op. cit, p. 40. 291 Idem, p. 215. 292 Louis Dumont, Eseu asupra individualismului, Editura Anastasia, București, 1996, pp. 38-39. 293 Exegeza contemporană a abordării lui Dumont atrage atenția că "ceea ce deosebește, totuși, ab origine, versiunea creștină a "individului-din-afara-lumii" de cea originală, este perspectiva universalistă din care se prezintă relația "supralumească" cu Dumnezeu; valoarea absolută pe care o capătă sufletul individual datorită
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ALL, București, 1994, pp. 146-155, precum și, de același autor, Supremația experienței. Conservatorismul pragmatic viziunea anglo-saxonă, Editura EuroPress Group, București, 2008, pp. 216-227. 361 Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamică, perspective, Editura Moldova, Iași, 1992, p. 13. 362 De altfel, exegezele contemporane cu privire la caracterul explicației din științele socio-umane subliniază că "(...) puterea explicativă a modelelor devenite clasice din științele naturii nu trebuie supralicitată ori supraapreciată în detrimentul altor tipuri de explicații. Imperiul faptelor sociale nu are contururi exacte, limite precise ori sfârșit. El
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Apophaticism in the Theology of the Eastern Church ...”, p. 336. footnote>. Unii teologi susțin că Sfântul Grigorie se situează în cadrul tradiției filosofilor Și teologilor creștini care au utilizat temele platonismului mijlociu Și ale plotinismului, mediate de Filon din Alexandria Și exegeza sa asupra textelor Vechiului Testament<footnote Carabine susține că volumul de cunoștințe posedat de Sfântul Grigorie asupra platonismului mediu Și asupra lui Plotin a fost mijlocit de Școala alexandrină de exegeză, de Origen în mod deosebit, prin Sfântul Atanasie, Sfântul
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]