3,552 matches
-
prețurile din tabelul său de prestări de servicii la rubrica de siguranță personală și riscuri operative. Odată menționat acest amănunt lămuritor legat de funcționarea administrației maphiote, să trecem la ceea ce ne interesează. Încă o dată, ocolind cu o manevră tactică impecabilă ezitările guvernului și Îndoielile Înaltelor comandamente ale forțelor armate, sergenții luară din nou inițiativa și deveniră, sub ochii tuturor, promotorii, și În consecință și eroii mișcării populare de protest care ieși din case ca să ceară, În masă, prin piețe, pe bulevarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un minut. Când se treziră și se Întoarseră acasă, moartea se duse cu ei. În timp ce câinele alerga spre curte ca să-și descarce mațul, violoncelistul puse suita de bach pe pupitru, o deschise la pagina scabroasă, un pianissimo absolut diabolic, și ezitarea implacabilă se repetă. Morții i-a fost milă de el, Săracul, cel mai rău e că nu va avea timp să reușească, de altfel, niciodată nu au, chiar și cei care au ajuns aproape au rămas Întotdeauna departe. Atunci, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
opt fără un sfert, iar ea izbucnește în lacrimi, nu vreau să merg la școală, nu mă simt bine. Ochii ei îmi aruncă priviri acuzatoare, văzând cum inima mea se înăsprește dinaintea ei, contractându-se ca o piatră, cum pumnul ezitării mă lipește de zid. Hohote de plâns violente îi cuceresc una câte una toate buclele părului, iar eu strig, de ce îmi îngreunezi și mai mult situația, nu știu ce să mă mai fac cu tine, iar ea urlă, nici eu nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ne dezbina și în clipa în care se va întoarce, va umple la loc golul acesta din casă. Uite covorul acela roșu, covorul copilăriei mele, cu franjuri scurți și tociți, și uite patul pe care l-am cumpărat după numeroase ezitări, cu un an în urmă, de la cuplul acela care divorțase, iar lângă el, rucsacul lui prăfuit și gol, și pe perete fotografia aceea a unei case vechi, cu acoperiș de țiglă, cu nori sprinteni plutind deasupra lui, iar eu încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zile, iar odată cu ea, a crescut și misiunea aceasta a ei, răpindu-i copilăria, subjugându-i viața. Din dormitor se aud sforăituri puternice, lovind asemenea unor reproșuri, mă întorc acolo fără voie, întind o mână spre el, întotdeauna am o ezitare înainte de prima atingere, anticipând tot ceea ce va urma după ea, dorința sau respingerea, două surori gemene energice, încercând să se înfrângă una pe cealaltă cu brațele lor viguroase, uneori dorința se retrage cu coada între picioare, respingerea își sărbătorește victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stăteam întinși, nemișcați în patul meu îngust pentru copii, brațele lui de băiat caută comori în trupul meu, iar eu aud pașii tatei în papucii lui de cauciuc, înainte și înapoi, singurătatea lui răsuna în toată casa, un val de ezitări mă sufocă, până ce aproape că vomit. Mă ridic în șezut, îi strâng degetele, cum este posibil, Udi, cum pot să mă simt eu bine în vreme ce el este atât de nefericit, dar Udi nu renunță, membrele lui mă presează, dorința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vomit. Mă ridic în șezut, îi strâng degetele, cum este posibil, Udi, cum pot să mă simt eu bine în vreme ce el este atât de nefericit, dar Udi nu renunță, membrele lui mă presează, dorința lui puternică încearcă să îmi înăbușe ezitarea, iar pentru o clipă se pare că și reușește, iat-o cum se ascunde în adâncurile gâtlejului meu, nici chiar limba lui lungă nu o poate găsi acolo, mă predau, deschid dinaintea lui poartă după poartă, sub palmele lui au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la aceeași flacără, de data aceasta focul mă linge înăuntrul pântecelui cu limbile lui micuțe, este focul unui legământ antic, dureros, legământul pe care ar fi trebuit să îl facem cu mulți ani în urmă, care transformă în cenușă toate ezitările, toate temerile, lăsând în urma sa doar liniște, cel care va păși pe această cale de rele va fi ferit. Cadavrele îndoielilor noastre zac ciopârțite printre cearșafuri în fața ochilor noștri, ca niște ofrande, eu mă ridic în genunchi în mijlocul patului uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mare seriozitate, încuviințează prin gesturi ale capului, privirile îi sunt înfipte pe chipul meu, vreau să îl văd, spune ea, lasă apoi coșul acela viu pe covorul din salon, parcă ar fi Moise scos din apele Nilului și pășește fără ezitare spre ușa care se închide imediat în spatele ei. Eu mă așez pe covor lângă fetița adormită, îi privesc trăsăturile grăsuțe și luminoase, complet diferite de cele ale mamei, seamănă cu ea doar la bărbie, de multă vreme nu mai privisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Hani zâmbindu-mi confuză, chiar mult mai jenată decât mine să mă vadă într-o asemenea ipostază, aruncându-mă asupra resturilor ca o pisică de pe maidan. Asta e farfuria ta, întreb eu, iar ea neagă cu un gest plin de ezitare, dar îmi este clar că minte numai pentru a mă face să mă simt bine, iar eu îi întorc zâmbetul și prind cu degetele o bucată de omletă rece, să vadă că aceasta a fost alegerea mea, așa cum le învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alerg pe scări, sunt sigură că este iar Yael, care a venit să mă testeze din nou, de data aceasta trebuie să o ajut, deodată îmi este foarte clar ce trebuie făcut în privința ei, așa că îi voi spune imediat, fără ezitări, uneori, din mijlocul confuziei iese ca prin minune o clipă precum aceasta, pe care este interzis să o pierzi, în care poți preveni un întreg dezastru. Dar nu era nimeni la poartă, privesc în jurul meu așteptând, un bărbat în tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
băbești și binecuvântările lui Dalai Lama? Ingratitudinea lui îmi stârnește dezgustul, mă duc spre telefon în semn de protest, unde este numărul ei, era aici, pe frigider, mi se pare că mi-l amintesc pe dinafară, formez numărul cu multe ezitări, Zohara, sunt Naama, iar ea răspunde, ce mai faci, dar vocea ei este stinsă, înghețată, poate s-a supărat pentru că nu sunasem mai devreme. Noi suntem foarte bine, o anunț eu emoționată, doream să îți mulțumesc, Udi și-a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de pierdut, fiindu-i răpite toate plăcerile una după cealaltă. Aveai dreptate, Udi, nu sunt înțeleapta înțelepților, de ce oare insistasem atât de mult să o iubești, de vreme ce nu eram în stare să îi arăt nici eu dragostea mea plină de ezitări, epuizată, nu de ea fugisem, oare, atunci, refugiindu-mă în mansarda din clădirea aceea înaltă, de persecuția ei neîncetată, de mâinile ei agățate de gâtul meu, stau acolo, copleșită de admirația lui, gudurându-mă în iubirea pe care o simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
altceva, doar numele meu. Din câte se pare, el a plecat, nu mai locuiește aici, iar cine știe ce Naama îi luase locul, îmi luase locul, dar refuz să cred asta, am impresia că trebuie să fie vorba despre mine, așa că, fără ezitare, bat în ușă, bătăi care devin din ce în ce mai puternice, ca și când cineva care ar dormi acolo m-ar fi rugat să îl trezesc, dar nici o urmă de viață nu răzbate din camera aceea micuță pe care o iubisem atât de mult, Naama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ne preocupă decât ceea ce gândim, simțim sau facem. De aceea, noi gândim altfel decât gândesc ceilalți și exact asta îmi place la el. Singura diferență dintre noi doi este că el nu e conștient încă și de aceea mai are ezitări și uneori suferă. — Ce ființă umană nu are ezitări sau nu suferă? întrebă Hatsumi. Vrei să spui că ție nu ți s-a întâmplat niciodată? — Normal că mi s-a întâmplat, dar eu mă autodisciplinez și le țin sub control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aceea, noi gândim altfel decât gândesc ceilalți și exact asta îmi place la el. Singura diferență dintre noi doi este că el nu e conștient încă și de aceea mai are ezitări și uneori suferă. — Ce ființă umană nu are ezitări sau nu suferă? întrebă Hatsumi. Vrei să spui că ție nu ți s-a întâmplat niciodată? — Normal că mi s-a întâmplat, dar eu mă autodisciplinez și le țin sub control. Până și un șoarece ar căuta să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mânca râme decât s\ cedeze în fața cuiva. La ce poți s\ te aștepți din partea unui asemenea om? — Da, dar nu pot să fac altceva decât să îl aștept. Îl iubești chiar atât de mult? — Da, răspunse ea fără pic de ezitare. — O, Doamne! am exclamat eu, terminându-mi berea. Cred că e minunat când ești convins că iubești cu toată puterea inimii. — Sunt proastă și demodată, spuse ea. Mai vrei o bere? — Nu, mulțumesc. Trebuie să plec. Îți mulțumesc din suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu Îl luam drept precept de viață, pentru el era o formă a melancoliei. Acel libertinism intelectual deprimat al lui ascundea o disperată sete de absolut. Lucru greu de Înțeles la prima vedere, fiindcă Belbo compensa momentele de fugă, de ezitare, de desprindere, cu momente de destinsă ușurință În conversație, sau se distra producând alternative absolute, cu o hilară lipsă de a crede În ele. Asta era pe când Împreună cu Diotallevi construia manuale ale imposibilului, lumi pe dos, teratologii bibliografice. Și văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-o consider cam fantasmagorică, despre un presupus tezaur al templierilor. Erau niște cavaleri din Evul Mediu...” Instinctiv, acoperi receptorul cu mâna, ca pentru a-l izola pe ascultător, apoi văzu că-l observam, Își retrase mâna și vorbi cu oarecare ezitare. „Nu, domnule comisar, domnul acela a vorbit de o carte pe care voia s-o scrie, dar În mod vag... Cum? Amândoi? Acum? Îmi notez adresa”. Puse receptorul În furcă. Rămase tăcut câteva clipe, bătând darabana pe birou. „Deci, Casaubon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
război mondial, a treia cu nouă luni războiul chino-japonez, a patra cu nouă luni măcelurile războiului civil spaniol...” Nu m-am putut abține să nu fac semnul cu două degete Încrucișate. S-a prins și a zâmbit macabru: „Vă Înțeleg ezitarea. Dat fiind că ceea ce vă aduc eu aici e cea de-a cincea propunere a acestei cărți, ce-o să se Întâmple peste nouă luni? Nimic, fiți liniștiți, pentru că ceea ce propun eu este Liber legis ediție adăugită, dat fiind că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nou. Îmi vorbea despre viața liniștită din Botoșani, despre perspectivele culturale. Făcuse cerere pentru un credit de locuință la ANL. Redevenea femeia-vârf-de-lance pe care o știam. Mă întreba mereu când am de gând să vin acolo, iar ca să îmi diminueze ezitările, mă anunță că vorbise cu inspectorul general și că-mi făcuse rost de o catedră la cel mai bun liceu din oraș, „Mihai Eminescu”. Rămânea ea la un liceu de cartier, doar să fiu eu mulțumit. Încercam să mă clarific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
venit cu unchiul ei aici. Vasile Mocanu rămâne fără cuvinte. Cea care a întrerupt tăcerea mormântală a fost Florica bântuită de remușcări. — Fata asta este prietena dumneavoastră, domnișoară? — Sigur. Cum o cheamă? — Teofana, răspunde domnișoara Stamate după un moment de ezitare. — Teofana?se ridică Alexandru ca mușcat de șarpe. — Da! — Aoleu! Florico, aia-i fata mea. Trebuie să mă duc după ea, plânge îi hohote Vasile Mocanu. Doamne, Dumnezeule, de ce nu mi-ai dat un semn până acum că este în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Snagă-acră! țipă ea, trecându-și dosul celeilalte palme, peste fălci și peste gura știrbă, năclăită scârnav de sânge și scuipat. Fiți atenți, a intrat în șoc! În colaps! Se duce...! strigă Dănuț și se apleacă deasupra rănitului, smulgându-și fără ezitare cămașa de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj încrucișat, pe sub pulpe și peste coapse, în zona inghinală. Frate, coboară și adu-mi altă cămașă, de pe cuie, care-o fi! Adu-mi și sticla de prăștină
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a descoperit în registrul de călători de la "Hotel English" numele Herdelea printre cei sosiți în ultimele zile și când a văzut mai ales că a venit din Ardeal, a ghicit imediat că trebuie să fie feciorul lui Zaharia. Fără multă ezitare, s-a urcat la camera lui Titu și l-a sculat din somn să-i ureze bun sosit și să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit ca toți străinii care pică în acest oraș frumos, dar foarte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin gândurile negre ce-ți inspiră și care te înfășoară într-o rețea tentaculară. În atmosfera caldă de la Predeleanu, aducîndu-și aminte cât I-au amărât închipuirile, zâmbi în sineși, dar cu o umbră de tristețe. Își recunoștea o slăbiciune în ezitările eterne care îi răsuceau nervii și-l împiedicau să înfrunte cu siguranță viața. Ca tatăl său, de pildă, sau cel puțin ca Predeleanu. De-abia pe la cinci, când ajunse acasă, își aminti că dăduse întîlnire pentru ora trei tânărului transilvănean
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]