5,420 matches
-
pretins, la început, stăpânirea integrală a ambelor Principate Române, apoi numai a Moldovei; după aceea, scăzând din preț, doar a teritoriului dintre Siret și Nistru, cu gurile Dunării, pentru ca, până la sfârșit, de teama expediției napoleoniene, să se mulțumească doar cu fâșia dintre Prut și Nistru și brațul Chilia”. Desfășurat în cadrul „problemei orientale”, războiul a fost urmărit cu atenție de puterile europene. Franța napoleoniană a avut un rol ambiguu; Napoleon n-a fost sincer nici cu Rusia și nici cu Imperiul Otoman
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
organic de chestiunea „transmutării” către URSS a părții de nord a Bucovinei, a cărei populație ar fi legată de Uniunea Sovietică „prin comunitatea soartei istorice” și „prin comunitatea de limbă și compoziție națională. La citirea notei te puteai gândi la fâșia de pământ din Bucovina așezată între Prut și Nistru și locuită în majoritate de ucraineni. Dar când veni la ocupare pe teren, trupele sovietice au cuprins în cordonul lor de demarcație mai mult de jumătate din teritoriul Bucovinei cu orașele
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ca printr-o ceață fumurie. Ieronim se opri pe trotuarul din fața casei și-și scoase absent bascul din buzunarul macferlanului. Rămase câteva clipe cu bascul în mână, privind cum cei trei lucrători de pe acoperiș se pregăteau să zvârle în curte fâșiile mari, aproape pătrate, de tablă ruginită. Își potrivi bascul, trăgîndu-l ușor pe frunte. Apoi căută cu ochii un loc pe unde ar putea traversa strada, printre băltoace și noroiul amestecat cu ulei negru pe care-l lăsaseră camioanele. Ultimul camion
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spune că este un țarc de animale, întrucât este mică, doar cu doi-trei pomi pitici și înconjurată de un gărduleț strâmb. Cristos arată mătăhălos și hidrocefal. Soldații de jur-împrejurul gardului au fețe tâmpe, hilare. Așadar, spectaculosul cer auriu brăzdat de sumbre fâșii se datorează vopselei alterate și lemnului scorojit în cinci sute de ani. Spaima ce l-a ghemuit pe bietul Crist în genunchi, evident un pitoyable bonhomme pentru care ideea martirajului pentru alții apare ca o nedreaptă absurditate, este lipsită de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Fructines Vichy, traitement rationnel de la constipation, migraines, dyspepsies, maladies du foie, de l’estomac, de l’intestin, iat-o, în fine ! Bine cunoscutul gust dulce acrișor pe limbă, un oftat de destindere și plăcere, cerul liniștitor albastru de afară, pe sub fâșiile de vată ale norilor albi, un vânticel neașteptat - slavă Domnului ! - care înviază dintr-odată vârfurile plopilor din curtea de vizavi... Trupul verde sclipitor respiră și eu respir odată cu el, privindu-l, fericit... Dar cum ? Cum de este posibil un asemenea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și răcani izbucnește Într-una din seri. Episoadele Încep să se consume În avalanșă, dar e o avalanșă care urcă. Filmul Începe cu un veteran care silește un răcan să-i lustruiască bocancii În fața dormitorului. Îi rupe din cămașă o fîșie și Îi spune ce să facă și cum să facă, ținîndu-l de după gît ca pe un pisic. Freacă-i, cap de cauciuc, freacă-i pînă Își vede veteranu’ mustața În ei. Ai pricepit? Îl Împinge În jos spre bocanci, se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce se Întîmplă. Mă ridic din pat cînd aud trosnind iar lacătul sub tocul bocancului. Pare să-și fi făcut plinul, e pulbere de beat. Îmi dau seama că aș putea să-l scot ușor afară, ușa e aproape, deși fîșia de lumină care vine prin ea nu mă ajută. Pe hol nu e decît plantonul, un răcan care probabil că mi-ar da bucuros o mînă de ajutor să-l Învinețim pe nenorocit. Bogdan nu doarme, sare de undeva din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
băgat o bucată. Dimineață nu și-ar fi amintit cine dracu’ i-a Învinețit mutra aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș mîna la gură și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văd, Îmi răspunde tacticos de după ziar. — Tu nu te-ai apucat de fumat Între timp? — Nu, nu m-am apucat. După care Îl urmăresc cum strînge ziarul, Îmi smulge țigara dintre buze, iese din mașină și, pășind cu grijă pe fîșia Îngustă din marginea platformei, dispare În Întuneric, În fața mașinii. Se aud cîteva sunete metalice, cîteva pocnituri, alte cîteva sunete ciudate, un set de Înjurături, după care Îl văd cum se Întoarce scoțînd fum pe nas și privind un pic cruciș
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a vinde Maryville. Maryville era reședința de la mare. — Casa aia însemna o permanentă bătaie de cap: putredă și cu atâția băgăcioși în jur... — Să pleci în excursie la mare nu-i totuna cu a avea o locuință permanentă acolo; acum, fâșia aceea frumoasă de țărm mi se pare tristă. — Iar începi! Proprietăți, proprietăți, proprietăți! — Alex nu folosește Papucul. Vara trecută, când i-am văzut picturile și decorațiile, erau exact aceleași pe care le făcuse cu ani în urmă. — Poate că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care acesta din urmă o rugase să o folosească ori de câte ori avea nevoie. (Și totuși, niciodată nu i se păruse lui Alex că ar fi „potrivit“ să-i invite în asemenea excursii pe William și pe Anthea.) Mașinile fuseseră parcate pe fâșia de câmp galben, cu iarbă sârmoasă, legănată de vânt, care se găsea la capătul de sus al drumului ce ducea spre mare. Această porțiune ierboasă, presărată cu oi care pășteau, se termina printr-un gard de sârmă, pe sub care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu George în mijlocul acestei sălbăticii o umplea de spaimă. O spaimă care îi dădea fiori de plăcere? Își continuă drumul și ajunse într-un loc pe care-l cunoștea, nu departe de far, unde stâncile se precipitau mai abrupt, iar fâșia de plajă dintre stâncile de pe uscat și cele din mare dispărea cu totul, pereții de piatră colțuroasă prăvălindu-se de-a dreptul în apa adâncă. Aici, înălțând capul, după o cățărare mai dificilă, văzu o siluetă bărbătească proiectată pe albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înalt de vreo cinci metri, iar din margine puteai să constați că era străbătut de un tunel de beton. Intrând în tunel, observai că deasupra tunelul era descoperit, dar mizeria și paragina dinăuntru erau atât de mari încât până și fâșia de cer părea o mizerie. Iar cine își imaginase mai înainte, în timpul tragerii, că ținta stă așezată într-un dispozitiv automat care sesizează, într-un fel oarecare, lovitura reușită și o face să gliseze prompt în jos avea acum ocazia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept înainte, undeva peste întinderea lacului, din care se vedea doar o fâșie îngustă de apă ajungându-i, albastră, chiar până la picioare. Lucian ridică încet capacul. Zâmbi cu un fior de plăcere în suflet când privirea îi întâlni o foaie translucidă de hârtie cerată, sub care creioanele doar se întrezăreau, la fel ca
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de hârtie cerată, sub care creioanele doar se întrezăreau, la fel ca imaginea promițătoare a unui abțibild de pe care încă n-ai scos foița. Era prima zi de Crăciun dar trebuia să se ocupe chiar astăzi de aripile de înger. Fâșii lungi de hârtie creponată, franjurate cu mâna lui pe-o latură, înfășurate de-a curmezișul pe cadrul de sârmă al aripii. Mai întâi pe o aripă, apoi pe cealaltă. Hârtie creponată roz. Iar mama, de atâtea ori înainte nemulțumită de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
simțea, cumva ciudat, că parcă brusc i se topise voința. Ca niciodată, alții hotărau pentru el. I se cerea să ridice brațele și i se băga pe cap rochia de înger, de hârtie creponată și ea, la fel ca aripile fâșii franjurate pe latura de jos, care, de astă dată, îi înconjurau corpul. Ședea amorțit pe taburet, la o masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care nu purtau rochițe, dar afară de faptul că erau bărbați nu prea aveau cu ce să se laude. Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-o rochie de hârtie creponată. Hârtia lui era vernil, iar fâșiile arătau altfel: în loc să i le taie în franjuri cu foarfecele, răsuciseră puțin marginea hârtiei și marginea se ondulase într-un chip încântător. Dar încântarea trebuia amânată. Nu se mai auzea vuietul îndepărtat de glasuri ce venise până atunci dinspre sală
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că un capăt de hârtie creponată îi spânzura sfâșiat în dreptul genunchiului stâng. Se îmbulzeau pe scară în sus și, pe când genunchii i se zbuciumau în goana urcușului, tot încerca să ascundă capătul de hârtie zdrențuită strecurându-l între alte două fâșii. Când, ajuns sus în capul scării, își ridică privirea, avu deodată în fața ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de mucava al brazilor înalți. Se pomenea printre brazi, într-o încrengătură de sârme cu care brazii erau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dădeau în Strada Principală. Pe fereastra de pe latura scurtă, dacă te urcai cu picioarele pe-o bancă și te sprijineai cu coatele de pervaz, puteai să vezi în stânga bustul pictorului Grigorescu. Ca amintire din clasa întâi nu mai rămânea decât fâșia îngustă de curte cu pământ bătătorit dintre zidul școlii și gardul dinspre strada Matei Basarab. Departe în urmă rămăsese Alexe din ultima lecție a abecedarului, băcanul cel cu inima bună și ochii din două linioare negre. Și încă și mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Onofrei. Avea toate șansele să nu fie descoperit. Umbra capului i se ițea, ezitantă, pe zid, puțin deasupra umbrei lungi, în dinți de fierăstrău, a vârfurilor ulucilor. Camera sub care se oprise Dănilă nu era luminată, dar se întrezărea o fâșie de lumină venind, palidă, de undeva din interior, probabil de pe un coridor. Își înălță cu prudență capul, dar constată că pervazul era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și cred că ai fost și ai rămas nefericită fiindcă singură ți-ai dorit-o. Sau, mă rog, dacă nu ți-ai dorit să fii nefericită, nici fericită nu ți-ai dorit să fii. Vedeam în depărtare, de pe balcon, o fâșie din lacul Fundeni. Dar oricât de seducătoare ar fi fost întinderea apei, departe peste pâlcuri de copaci și pajiști verzi, privirea îmi era mereu atrasă de ceea ce se petrecea în clădirea neterminată, în capătul acela de aripă locuită provizoriu. Bătrânul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
A scos uneltele de grădinărit din găleată și s-a apucat să curețe mormintele de buruienile uscate, în timp ce Liliana, stând ciucită, pregătește locul pentru sădit primulele, șase pe un mormânt, șase pe celălalt, de o parte și de cealaltă a fâșiei de mozaic din mijloc. Lucian a umplut deja cu buruieni prima găleată, pe care trebuie să se ducă s-o golească în tomberonul cimitirului... I se pare acum, amintindu-și, de neiertat că stătea de vorbă atât de puțin cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
erau împreună cu ele. 11. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, și nu le credeau. 12. Dar Petru s-a sculat, și a dat fuga la mormînt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decît fîșiile de pînză, care stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate. 13. În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
În fața peronului se întinde spre miazăzi un câmp. Cândva a fost, cred, cultivat. Acum e sălbăticit, acoperit cu o iarbă măruntă și aspră. Câmpul coboară la un moment dat într-o vale și urcă apoi pe o colină joasă unde fâșiile de iarbă alternează cu petele cenușii ale Pământului pustiit de soare. În depărtare, se vede dunga neagră a unei păduri în care se pierde linia ferată. O altă linie ocolește gara, face o buclă prin spatele magaziei de mărfuri, dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mlaștina de aproape. Duhoarea bălților se simțea puternic acum. Nu departe de locul unde se oprea linia ferată, zăcea în apa noroioasă invadată de lintiță un schelet de pe care, la apropierea mea, broaștele au sărit cu zgomot. Am înaintat pe fâșia de pământ tare dintre două smârcuri și am dat de o altă barieră de stuf care mă împiedica să văd mai departe. M-am hotărât să trec și de ea. În bălți nămolul era amestecat cu resturi vegetale. Dacă lunecam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]