1,783 matches
-
următoarele rubrici (c) recrutarea pentru AQ, UBL sau pentru Talibani, sau de oricare altă celulă, │ │ │ filieră, facțiune sau derivat al acestora. (d) susținerea în alt mod a actelor sau activităților săvârșite de AQ, UBL sau de │ │ │ oricare altă celulă, filieră, facțiune sau derivat al acestora.* 1) │ │ │ - Nume (numele) celulei, filierei, facțiunii sau derivatului acestora: (e) altă asociere cu AQ, UBL; sau de oricare altă celulă, filieră, facțiune sau │ │ │ derivat al acestora. │ │ │ - Explicați, pe scurt, natura asocierii și puneți la dispoziție numele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/185407_a_186736]
-
sau de oricare altă celulă, │ │ │ filieră, facțiune sau derivat al acestora. (d) susținerea în alt mod a actelor sau activităților săvârșite de AQ, UBL sau de │ │ │ oricare altă celulă, filieră, facțiune sau derivat al acestora.* 1) │ │ │ - Nume (numele) celulei, filierei, facțiunii sau derivatului acestora: (e) altă asociere cu AQ, UBL; sau de oricare altă celulă, filieră, facțiune sau │ │ │ derivat al acestora. │ │ │ - Explicați, pe scurt, natura asocierii și puneți la dispoziție numele celulei, │ │ │ filierei, grupului dizident sau derivat: f) entitate deținută sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/185407_a_186736]
-
a actelor sau activităților săvârșite de AQ, UBL sau de │ │ │ oricare altă celulă, filieră, facțiune sau derivat al acestora.* 1) │ │ │ - Nume (numele) celulei, filierei, facțiunii sau derivatului acestora: (e) altă asociere cu AQ, UBL; sau de oricare altă celulă, filieră, facțiune sau │ │ │ derivat al acestora. │ │ │ - Explicați, pe scurt, natura asocierii și puneți la dispoziție numele celulei, │ │ │ filierei, grupului dizident sau derivat: f) entitate deținută sau controlată, direct sau indirect, de către sau în alt mod │ │ │ sprijinind o persoană fizică, sau entitate din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/185407_a_186736]
-
aleși în Camera Poporului, în 1990 (99 în 1992) și 75 de deputați în Camera Națiunilor. În total, incluzând și aleșii din Slovacia, în fiecare cameră au fost câte 150 de parlamentari. Sursa: Comisia Electorală a Cehiei. www.volby.cz. Facțiunea parlamentară a Republicanilor s-a fragmentat destul de repede, 9 din cei 14 de deputați federali ai SPR-RSČ, aleși în 1992, s-au rupt de partid. Însă, aceasta a reprezentat doar un pas mic înapoi pentru partid, deorece SPR-RSČ nu era
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
legate de o conducere națională dominată de Sládek, care ținea cârma formațiunii servindu-se de o clică de oameni de încredere, de prieteni și rude (Cerqueirová, 1999: 59-78). Dominația personală exercitată de Sládek, condusese deja la mai multe conflicte între facțiuni și la mai multe valuri de plecări din partid 6, care au devenit și mai frecvente după dezastrul la parlamentarele din 1998, până la declinul electoral al partidului la alegerile din anul 2000. După ce, în 2001, partidul a intrat în faliment
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de care elitele nu doreau să țină seama. Poziții radical anticomuniste au apărut în arena publică foarte repede prin intermediul mai multor grupări bine structurate, cum ar fi: Confederația Deținuților Politici (KPV), Clubul Independenților Angajați (KAN) și, mai ales, prin diversele facțiuni ale Forumului Civic, care l-au propulsat pe Václav Klaus la conducerea Forumului, în octombrie 1990 și care au condus, în anul următor, la înființarea partidului de centru-dreapta Civic Democrat (ODS). Odată cu atenuarea anticomunismului ODS, care a fost întotdeauna mai
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politica cehă contemporană este detectabil în zona de stânga a blocului Suveranist Eurosceptic condus de fostul prezentator de știri și fost europarlamentar independent Jana Bobošíková. Cu toate că nu apelează la retorica anticomunistă, partidul lui Bobošíková - un amalgam de grupări independente și facțiuni, format în 2009 - are un program economic intervenționist, naționalist și euroseptic, formulat în termeni populiști, ca o critică adresată elitelor indolente și corupte, amintind suprinzător de mult de Sládek și de SPR-RSČ-ul anilor '9012. La fel ca SPR-RSČ, blocul Suveranist
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
macroeconomică, platforma acestuia s-a concentrat asupra nevoilor grupurilor marginalizate. Mai mult, el s-a referit la viitorul său mandat de președinte ca fiind acela al unui "politician responsabil (...) un bărbat de stat, și nu liderul unui partid, al unei facțiuni sau al unui grup". (López Obrador, 2005a : 6). Cu alte cuvinte, acesta urma să reprezinte întreg poporul mexican și nu un partid izolat. În plus, odată cu expunerea celor 50 de angajamente, López Obrador a declarat că scopul "mișcării sale cetățenești
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se bucura de același ascendent asupra partidului. PRD este cunoscut pentru caracterul său fragmentar, fiind alcătuit dintr-o aglomerare de zeci de mișcări, partide și proto-partide. Nici măcar Cárdenas nu le putea controla pe toate, iar, de-a lungul timpului, aceste facțiuni au ajuns să se instituționalizeze. În 2006, AMLO atinsese maximul de control asupra partidului. Ca președinte al formațiunii între 1996 și 1999 și apoi ca primar al Mexico City, și-a plasat oamenii săi în fruntea conducerii naționale a formațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2006, Leonel Cota Montaño. Managerul campaniei sale prezidențiale a fost Jesus Ortega, un rival politic care tocmai încercase (fără succes) să-l concurezepe candidatul preferat López Obrador pentru primaria Mexico City. Angajarea lui Ortega a fost menită să împlânzească o facțiune a partidului pe care López Obrador nu o controla. Se prea poate ca poziția fragilă în partid să-l fi încurajat pe López Obrador să urmeze, după alegerile din 2006, o strategie maximalistă. Cu timpul, puterea sa nu putea decât
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a reînnoit coaliția cu FPÖ după alegeri. În aprilie 2005 discrepanțele intrapartinice nerezolvate, dintre un FPÖ populist, vânător de voturi și aspirațiile sale spre imaginea unui partid capabil să guverneze, au ieșit încă o dată la suprafață, generând formarea unei noi facțiuni, Alianța pentru Viitorul Austriei (BZÖ). Cancelarul federal Wolfgang Schüssel (ÖVP) a prelungit existența coaliției cu noul și mai pragmaticul BZÖ (condus la început, ca o ironie a sorții, de Haider), în timp ce FPÖ a intrat în opoziție, unde și-a reluat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
bucurat de o poziție privilegiată pentru a-și aplica programul "modelul carintian". În 2004 și 2009, partidul (mai întâi FPÖ, apoi BZÖ) și-a apărat poziția de lider, obținând 42,6% și, respectiv, 44,9% din voturi. Evident, FPÖ și facțiunea sa, BZÖ, au avut în ultimii ani un impact semnificativ asupra sistemului de partide din Austria și a componenței guvernelor. Impactul acestor două partide populiste de dreapta asupra discursului public și intrarea lor la guvernare au ridicat întrebarea dacă ele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
responsabil pentru căderea guvernului Schüssel I, dar și de propria prăbușire de mai târziu, sancționată dur de votanți. Totuși, deși conducerea ÖVP nu avea cum să fie sigură dacă noul președinte al FPÖ, Herbert Haupt, putea controla partidul (mai ales facțiunea din Carintia condusă de Haider), a decis să continue coaliția "negru- albastru". Alăturarea de un FPÖ slăbit promitea accesul la mai multe ministere decât în cazul unei alianțe cu unpartid mai puternic de talia SPÖ. În plus, conducerea ÖVP se
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
tot mai accentuat de organizații locale care aveau o diversitate de scopuri de ordin social, economic și politic. O parte dintre ele au avut acces la informații politice prin experiențele inovatoare ale guvernelor locale dominate de Causa R, deoarece o facțiune a acestui partid de stânga s-a desprins și s-a alăturat coaliției conduse de MVR-ul lui Chávez. Cu toate că Chávez a respins inițial ideea creării unei organizații de masă, după eliberarea sa din închisoare în 1994, acesta a început
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și economice, dar structura tripartită a parlamentului s-a dovedit a fi restrictivă, la fel cum a fost fragmentarea ambelor mișcări civice în 1991. La alegerile din 1992, voturile cehilor au dat un caracter pluralist Partidului Civic Democrat (ODS), o facțiune a OF orientată spre piața liberă, în timp ce în Slovacia o mulțime eterogenă de votanți au ales să voteze cu Mișcarea pentru o Slovacie Democratică (HZDS), o ramură a VPN care susținea nevoia de a întări locul Slovaciei în cadrul federației Cehe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu a reușit să câștige o majoritate și Mečiar (din nou cu o diversitate semnificativă de voturi, deși fără o majoritate relativă) s-a întors în guvern în coaliție cu SNS și cu Asociația Muncitorilor din Slovacia (ZRS), o nouă facțiune de stânga a fostului Partid comunist. Această coaliție l-a avut pe Mečiar prim-ministru din toamna anului 1994 până în toamna anului 1998, când au avut loc alegeri și când a fost din nou înlocuit de o coaliție formată din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sesiunile parlamentare speciale pentru ține discursuri inflamate, îndreptate împotriva politicienilor consacrați. 6 După plecările inițiale ale moderaților care au fost îndepărtați de radicalismul lui Sládek de la începutul anilor 1990, Partidul Republican Radical (RRS) s-a detrămat după alegerile din 1990, facțiuni din acesta ajungând să se alieze cu foști membri SPR-RSČ (incluzând doi deputați Republicani), care care au părăsit partidul lui Sládek pentru a forma Partidul Republican al Unității Național Democrate (SRNDJ), redenumit Partidul Republican Patriot (VRS). În 1998, VRS-ului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
român din RDG notează că, În cursul demonstrațiilor de la Berlin, care au culminat cu schimbarea conducerii politice, „nu s-au strigat lozinci antisocialiste. Demonstranții au cîntat cîntecele politice obișnuite În RDG, inclusiv «Internaționala»” (p. 218). În ceea ce privește Partidul Muncitoresc Socialist Ungar, facțiunile din cadrul său au orientări sensibil diferite: există gruparea „cu orientare clar de dreapta” din jurul lui Imre Pozsgay, respectiv cea „de stînga”, condusă de Karoly Grosz; la mijloc s-ar afla Rezsö Nyers, care, „deși are o concepție social-democrată [În limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sub masca termenului de "intelectual" se revendică toți cei cu studii universitare, mai ales în societatea românească de azi, pauperizată și polarizată de către factorul politic, susținut de o "elită" limitată în gândire și în perpectivă, mai tot timpul clientelară unor facțiuni politicianiste. Ce rost mai are să-ți spui autor sau intelectual din moment ce toți se revendică social și identitar de la aceste concepte? În lumea modernă, în zilele noastre, au început să dispară, să se șteargă forța, greutatea, importanța și privilegiul celui care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la rândul lor, în lupta împotriva puterii, se sprijină pe punctele de contact în care puterea își face simțită prezența asupra lor"101. Concepția foucauldiană despre puterea-cunoaștere se înscrie în schema dialectico-istoricistă a luptelor pentru putere, a luptelor dintre diverse facțiuni ideologico-politice; lupte care, luate împreună, produc puterea. Puterea se află în dinamica relațiilor sociale. Mă întreb dacă nu cumva Foucault îl continuă pe Marx în analiza puterii cu mai mult efect decât a făcut-o gânditorul german. Dacă nu cumva
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și, implicit, situații conflictuale. Capul regelui este un nou principiu de guvernare, dincolo de nefastul principiu al reprezentării. Cine ne reprezintă? Cum suntem reprezentați? Puterea a însoțit permanent iluzia puterii, printr-un joc dialectic al opozițiilor și al luptelor între diverse facțiuni umane. Acest joc occidental, acreditat drept progresist și aducător de prosperitate prin teoriile filosofice moderne, de la Adam Smith la ultimii gânditori occidentali, nu face decât să întrețină conflictul social modern și global din societățile noastre. Încă mai există naivi sau
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
obțină anumite "efecte de discurs" în media occidentală, atunci când șochează neoconservatorismul francez prin ceea ce gândește și spune, prin atitudinea sa publică. La fel ca Braudel, profesorul-militant a încasat-o și de la stânga și de la dreapta franceză, de la toți autosuficienții diverselor facțiuni ideologice și politice. Din perspectiva prezentării cunoașterii sale, a formării discursului său, Foucault a fost adeptul unor raporturi de tip semiotic/semiologic, astfel că relațiile de putere și instituirea anumitor regimuri pentru socio-umane nu ar fi posibile fără anumite semnificații
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fi util să țină cont de condițiile concrete de viață ale diverșilor oameni din trecut, ale variatelor activități din trecut pe care se întemeiază cele din prezent. Teoriile istorice și politice de azi se ocupă mai mult de jocul diverselor facțiuni intelectuale, războaiele dintre acestea, felul cum fiecare teorie încearcă "să câștige teren în detrimentul altora" pentru a se impune în mediul intelectual, în loc să vadă și să descrie emergența istorică a modului cum sunt create reprezentări și ce impact au ele asupra
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ideologia nu exclude factorul științific, ci, dimpotrivă, îl implică drept o reduplicare fondatoare. Oricum intelectualii de mâine și formele tradiționale de exercitare a puterii nu se vor mai întâlni... Pentru Hayden, atitudinea de parti-pris ideologic, de partizanat cu o anumită facțiune politică este "ireconciliabilă"247 cu ideea de știință. Prin "ideologie", profesorul american se referă la angajarea unor cunoașteri umaniste în platformele program ale unor facțiuni politice. Foucault atribuia o cu totul altă conotație conceptului de ideologie, pozitivându-l. Știința (concepția obiectivă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se vor mai întâlni... Pentru Hayden, atitudinea de parti-pris ideologic, de partizanat cu o anumită facțiune politică este "ireconciliabilă"247 cu ideea de știință. Prin "ideologie", profesorul american se referă la angajarea unor cunoașteri umaniste în platformele program ale unor facțiuni politice. Foucault atribuia o cu totul altă conotație conceptului de ideologie, pozitivându-l. Știința (concepția obiectivă despre lume) și ideologia (ideile particulare sau generale ale unui anumit grup uman sau ale unui om) nu se exclud, ci se includ, pentru că orice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]