2,704 matches
-
-i-se importanța (din motive politice, mediatice sau carieriste), nici negată într-un mod angelic". Cartea de față va face întocmai. Dar efortul nostru critic nu se va reduce la tentația mereu prezentă de a nega victimele etichetându-le prin fantasma insecurității. Refuzul senzaționalismului nu este decât o modalitate de a descrie mai bine banalitatea violenței în școală și de a-i sesiza mai bine implicațiile psihologice, sociale și politice. Bineînțeles, este îngustă calea între "criminalizarea" faimoaselor "clase periculoase" și "victimizarea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Merită chiar și Palme d'Or la Cannes. Vom lua așadar, pentru început, SUA ca ideal tip de țară pentru violența letală în școli, ca să comparăm această punere în scenă cu realitatea statistică, mai rece, dar singura capabilă să spulbere fantasmele. Despre violența letală în școli Ca tuturor (afară, desigur, de membrii National Riffle Association), îmi place foarte mult filmul lui Michael Moore Bowling for Columbine. A devenit un model al genului tocmai pentru, de exemplu, modul în care-l prinde
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
reziste logicii strict represive. Am arătat-o suficient: există, fără nici o îndoială, o parte de exagerare în reprezentarea violenței în școală, iar lucrările științifice trebuie să contribuie la măsurarea importanței acestei exagerări, totuși fără să împingă victimele în infamanta categorie "fantasma insecurității". În privința aceasta, avem o sarcină de vigilență științifică. Activitatea cercetătorilor constă în a demonstra că trebuie să rezistăm tentațiilor ultrasecuritare care se alimentează din fapte excepționale. Prima sarcină este o cuantificare alternativă a acestor fapte diverse, care permite relativizarea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Riscurile explicațiilor prea globalizante este uitarea victimelor, devenite până la urmă supărătoare. Nu văd în numele cărui milenarism pseudorevoluționar ar trebui să ne mulțumim a le deplânge sau a le închide în stavilele unui dolorism milos sau ale unei negări savante prin "fantasma insecurității". Construcția unor cercetări asupra violenței în școală este o necesitate deopotrivă etică și politică și, susțin eu, comunitatea științifică europeană și mondială este pe cale să se organizeze pentru a răspunde acestei necesități. Această organizare se poate face cu ajutorul puterilor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un mod de a le uita prin banalizare. Dacă e necesar un lucru în legătură cu violența din școală, acesta îmi pare a fi, la încheierea capitolului de față, o evaluare deplină și veridică. Este singurul mod de a scăpa atât de fantasma panicardă, cât și de cea inversă, a negării liniștitoare. Navigarea rațională între aceste două piedici necesită o abordare prozaică, pragmatică și diagnostică: dacă violența în școală există, trebuie să știm s-o contabilizăm, cu un grad suficient de probabilitate. Capitolul
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
găsească, din tot felul de motive: carierismul experților și funcționarilor, subvențiile sperate de instituțiile internaționale, dorința de a avea propria violență în școală, ca toată lumea? Trebuie întocmit un plan de urgență împotriva unei probleme care "crește" sau trebuie dezumfla o fantasmă? Într-o țară unde resursele financiare sunt rare, investirea acestora în politici publice importante necesită o reflecție prealabilă (un diagnostic independent). Toată lumea în afară de FMI va fi de acord asupra faptului că în Africa trebuie să se investească în educație. Dar
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
reală a violenței în școală; • nu există o creștere a acestei violențe (ba chiar se produce o diminuare a ei), dar o mutație a raportării contemporane la violență face ca aceasta să fie suportată mai greu; • e vorba de o fantasmă a nesiguranței, de o manipulare politică și mediatică. Cum să te hotărăști între aceste trei căi dacă nu dispui de baze de date repetate în timp? Or, trebuie subliniat o dată în plus, cu excepția rapoartelor foarte incomplete și vechi pe care
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ne împiedică să cunoaștem numărul gărilor prin care a trecut pe parcurs". Noi nu eram mai avansați și era ușor de văzut problema prin prisma ideologiei sale politice sau a intereselor sale imediate: negare și clasare în genul infamant al fantasmei nesiguranței, vituperări față de permisivitatea guvernului, generalizări pripite despre decăderea moravurilor. Era o capcană mortală pentru stânga aflată atunci la putere și pentru miniștrii săi de la Educației. O capcană din care ea n-a scăpat, dar în care au căzut și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
patru milioane, dintre care o mare parte clasate fără cercetare. Constatarea este valabilă și în Statele Unite sau Canada. Victimele acestor infracțiuni netratate rămân cu o impresie de dezordine și violență într-o lume prost reglementată. Modelul psihosociologic al insecurității ca "fantasmă" este așadar pus la îndoială: departe de a fi o îngrijorare nejustificată într-o perioadă de rarefiere a criminalității (Chesnais, 1981; Dulong, 1983), insecuritatea este legată de fapte care, din cauza numărului foarte mare, nu pot fi tratate de puterile publice
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ține de o necunoaștere aproape totală a literaturii franceze asupra acestui subiect. Incivilitatea nu servește niciodată la minimalizarea violenței și delincvenței sau la judecarea greșită a importanței insecurității resimțite, dimpotrivă. Ea ne-a permis să scăpăm de aporiile ținând de "fantasma insecurității", care blocau cercetarea centrându-se exclusiv pe infracțiunile sângeroase și astfel demonstrau cu ușurință că accentuarea "sentimentului de insecuritate" însoțea, în fapt, o diminuare a violenței. Arătând importanța în experiența victimară a micii delincvențe netratate, ea a deschis calea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Politic, pe de o parte, și psihologic, pe de alta, noțiunea pare abuzivă și periculoasă. Sunt perfect de acord: uzul comun al termenului de "incivilitate", deschis de ambiguitățile uzului științific, poate fi foarte periculos. Dacă refuzăm comoditățile conformiste din modelul "fantasmei insecurității" nu înseamnă că trebuie să considerăm orice reprezentare a violenței străină de o posibilă exagerare; am ilustrat abundent acest lucru în primul capitol al cărții. Utilizarea excesivă a noțiunii de incivilitate antrenează o supracalificare a dezordinilor sau indisciplinelor, accentuându
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dificultate este că nu cunoaște modul în care se construiesc cuvintele științelor umane, acel "lexic imposibil", după formula lui Passeron (1991, p. 31). A treia dificultate este că ea cantonează experiențele de teren care contribuie la desemnarea violenței în categoria fantasmei sau a virtualului. Prima dificultate este evidentă: delimitarea delincvenței în Codul penal este relativă, deoarece codul însuși este relativ, deci nu reprezintă o bază mai sigură pentru a evita pericolul relativismului, după cum am văzut mai sus; nu vom mai reveni
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
necunoaștere a mecanismelor de elaborare a unui vocabular în științele umane. Pragmatica limbajului, care merge în această privință pe urmele lui Wittgenstein, contestă chiar ideea de "concept": nu există definiție eternă într-un vocabular adecvat obiectului. E un fel de fantasmă a atotputerniciei să crezi că poți îngloba total un obiect într-un cuvânt. Cuvântul, utilizările acestui cuvânt nu sunt niciodată decât descrieri situate, limitate la puncte de vedere, descriind imperfect lucrurile. Filosoful american Richard Rorty a tras poate concluzia ultimă
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
operațiuni de cercetare. Nu poate exista o cunoaștere totală a obiectului violență a violenței în școală ca fapt social -, deoarece nu putem avea decât reprezentări parțiale ale ei și trebuie s-o acceptăm ca atare, altfel ne-am închide în fantasma omniscienței. Se remarcă aici o primă posibilitate de a depăși anumite clivaje și divergențe, arătând că diferențele de puncte de vedere permit o pluralitate de perspective și de reprezentări, iar abordarea internațională este de o imensă bogăție în această privință
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a definiției restrânse este că le refuză actorilor puterea de a-și numi singuri experiența. Dacă definirea violenței de către actori nu corespunde unei definiții restrânse savante sau oficiale înseamnă că trebuie să-i reducem pe actori la categoria infamantă a "fantasmei insecurității"? Trebuie să excludem din câmpul violenței studiate experiența pe care ei o numesc violență? Câmpul semantic este un câmp de putere unde legitimitatea desemnării este esențială. Chiar ideea unei definiții "universale" sau eterne este în sine o confiscare a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
școlare: dacă violența ar fi prezentă peste tot și nedeterminată social, cum pretind unii cercetători, atunci nu se explică dorința de a fugi de anumite școli și de anumite zone, decât dacă-i socotim pe profesori niște jucării vânturate de fantasma insecurității. Prezentarea succesivă a factorilor comunitari și a efectelor legate de școala însăși nu trebuie așadar să-i inducă lectorului impresia de divizare a factorilor de risc. Avem de-a face aici cu un veritabil sistem etiologic, care nu se
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
adică o creștere foarte limitată de 2,5%. Creșterea sentimentului de nesiguranță este legată în primul rând de intensificarea victimizărilor pentru un număr mai restrâns de victime care au fost agresate mai dur. N-avem de-a face aici cu "fantasma insecurității". Aceste rezultate confirmă pe deplin lucrările noastre anterioare despre evoluția violenței școlare (Debarbieux et al., 1999) și despre delincvența minorilor (Debarbieux et al., 2002). La începutul cercetărilor noastre, în 1992, întâlneam mai ales cazuri de extorcare săvârșită de un
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
aproape dublu (un elev din șase, față de un elev din doisprezece). În fine, variabila "violență" are și aici o conotație socială. Afirmasem, pe baza rezultatelor anchetelor noastre din 1995, că sentimentul de insecuritate al gimnaziștilor, departe de a fi o fantasmă a claselor mijlocii, era strâns legat de o sociologie a excluziunii sociale. Tendința nu a făcut decât să se confirme în Franța. Elevii școlilor din ZEP au trecut de la 22% la 29% la nivelurile cele mai dure de percepere a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ști unde trebuie purtată lupta. Trebuie să recunoaștem că necunoașterea însă este regula generală, în imensa majoritate a țărilor lumii. Nu putem afirma că violența în mediul școlar este în creștere globală. Necunoașterea realității cantitative a acesteia lasă cale liberă fantasmelor și negărilor; ea împiedică luarea unor decizii politice. Combaterea acestei ignoranțe este prima necesitate. Nu e vorba doar de contabilizarea "loviturilor și rănirilor", nici măcar a faptelor ce țin de Codul penal. Să cunoaștem "microviolențele", mecanismele victimizărilor asociate este cel puțin
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
propria sa societate, trăiește în ea și este fericit, deoarece în sfârșit s-a găsit pe sine însuși: viața pe care o descrie este propria sa viață. „Lumii 516 Definită expresiv de un istoric al religiilor drept „știință a manipulării fantasmelor”, Ioan Petru Culianu, op. cit., p. 16. 517 G. Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 146. 518 Ibidem. 519 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 321. 140 lirice, cu extazurile, viziunile și legendele și cu entuziasmul ei, îi urmează lumea epică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
propria sa societate, trăiește în ea și este fericit, deoarece în sfârșit s-a găsit pe sine însuși: viața pe care o descrie este propria sa viață. „Lumii 516 Definită expresiv de un istoric al religiilor drept „știință a manipulării fantasmelor”, Ioan Petru Culianu, op. cit., p. 16. 517 G. Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 146. 518 Ibidem. 519 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 321. 140 lirice, cu extazurile, viziunile și legendele și cu entuziasmul ei, îi urmează lumea epică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-se în smârcurile ultimei jumătăți de secol, basarabenii și-au pierdut aproape toate însușirile care dau sens și consistență unei națiuni, că au decăzut până la treapta semi-animalică, de ființe hăituite, prinse în goana pentru supraviețuire, și că idealismul - nu ca fantasmă colectivă, ci ca schelă a propriului destin - și-a pierdut de mult valoarea în ochii lor. Ar fi bine să ne amintim că anexarea țărilor baltice de către Moscova nu a fost niciodată recunoscută de SUA și de cele mai multe dintre democrațiile
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
rămâne încă o frumoasă doleanță. O bună parte dintre intelectualii basarabeni se mențin într-o contemplație deloc roditoare a gloriei apuse a neamului, trăind, înaintând prin viață cu fața întoarsă spre trecut. Ei nu reușesc să scape din prizonieratul propriilor fantasme și, din această cauză, ratează mereu prezentul, vorba lui Patapievici. Este o atitudine care vorbește despre un simptom mai general de inadecvare la necesitățile zilei. Să ne întrebăm, de exemplu, în aceeași ordine de idei, câți dintre copiii basarabeni, aflați
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ori pasiunea oarbă. Toate acestea trec În planul al doilea. Important e, din punctul de vedere al celui care-și comentează zilnic moartea, dacă el va transgresa vocația de simplă glosă pe marginea sinuciderii ori dacă va rămâne În planul fantasmei și al purei speculații. Voința de a scrie despre sinucidere va trebui să fie dublată de voința de a trece la act. Ajunși În acest punct, problema sinuciderii devine o problemă a libertății și a multiplelor definiții care pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
regăsirea acelui locus amœnus salvator, dar și enigmatic-Înfricoșător. Nădejdea pe care și-o pune sinucigașul În jurnal nu e cu mult mai mare decât a naufragiatului În mesajul din sticla aruncată În valuri. Și totuși, dincolo de speranță și iluzie, dincolo de fantasme și proiecții ale visului (sau mai exact: ale coșmarului) cu ochii deschiși, scriitorul păstrează o nădejde secretă că dacă nu Îl va salva, jurnalul Îl va mântui măcar sufletește. Sylvia Plath, de pildă, oscilează Între visarea pătimașă, adolescentină (ca În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]