4,181 matches
-
În curtea bisericii construite din ordinul lui Ștefan cel Mare În trei luni, trei săptămâni și trei zile din vara anului 1488, era un lucru foarte trist. Cu tot efortul meu, povestea sau legenda lui Daniil Sihastrul ajungea cu deformări fatale sau nu mai ajungea deloc la cunoștința celor două sute de oameni care veniseră până aici pentru asta. Minunatele idei ale voievodului Petru Rareș și ale mitropolitului Grigorie Roșca rezistaseră patru secole și jumătate pe pereții bisericii (și un tip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
l-am mai zis de atâtea ori, remember? My life has been a song - Bee Gees - și eu ascult acum - era melodia - still remember! -pe care ai ascultat-o În noaptea de 18 ianuarie, când mi-ai scris acea scrisoare fatală (ultima!) și m-ai făcut să plâng de două ori: dimineața când am primit-o și seara când am recitit-o și am ascuns-o bine de tot. N-ai Înțeles atunci de ce cred eu că e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
oraș Carcassone. Groaza stârnită după această năvală a fost atât de mare încât o parte din ținutul înconjurător se supusese cuceritorului . Rapid un guvern mahomedan a fost instalat pentru întreaga provincie la Narbonne. Anbessa , însă, se alesese cu o rană fatală într-una din luptele sale și sisarazinii nemaiputand lupta, se retrasese la Narbonne. In anul 732 sarazinii au invadat, din nou, Franța sub conducerea lui Abdalraham au înaitat în goana spre tărmurile Garonei și au asediat Bordeaux-ul. Orașul a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
avea puterea de a o face nevazută. Astfel Argalia trebuia să răstoarne și să ia prizonieri pe cavalerii care s-ar fi încumetat să se măsoare în luptă cu el, bazându-se pe farmecele Angelicăi pentru atragerea cavalerilor în această fatală aventură, iar fata știa, la rându-i că inelul ce-l purta in deget i-ar fi îngăduit, la nevoie, să scape lesne din orice captivitate. Când mântui de vorbit, Angelica îngenunchie înaintea regelui și-i aștepta răspunsul, în vreme ce toată lumea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de inelul său fermecat în deget. Călare pe armăsarul ei, prințesa a trecut nevăzută printre rândurile dușmanilor și în zorii zilei se afla la mai multe leghe de tabăra sa. Întâmplarea a făcut ca drumul ei să ducă pe lângă podul fatal al Uitării. Apropiindu-se de el a întâlnit o tânără fată care plângea amar. Aceasta era Flordelis, al cărei iubit, Florismart, după cum am povestit mai sus, avusese soarta lui Roland și a atâtor altora căzând victimă cupei vrăjite. Ea-și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
era scris, a luat o săgeată și potrivind-o în arc a trimis-o în pieptul unui cavaler creștin care a căzut ca trăsnit de pe calul său. Ceilalți și-au rotit privirile în jur spre a vedea de unde venise săgea fatala lovitură. Unul dintre ei, pe când își întreba camarazii din ce direcție apăruse săgeata, a primit o a doua în gât care i-a înăbușit cuvintele și curând i-a închis ochii. Zebrino, furios de moartea celor doi camarazi ai săi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
e mort! Eu nu sunt decât fantoma rătăcitoare a acelui nefericit conte,care acum îndură chinurile iadului! Roland a răăcit toată noaptea la voia întâmplării prin pădure, în zori soarta i-a călăuzit pașii spre fântâna aceea unde Medor gravase fatala inscripție. Dând cu ochii de ea, deznădăjduitul paladin a tras sabia din teacă și a lovit în stâncă până ce a făcut-o pulbere. Nefericită grotă! De acum nu vei mai atrage cu umbra șirăcoarea ta. Bolta-ți nu va mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
40 - timpul petrecut dincolo de gratii pentru deținere de droguri - și între ’44 și ’48 - sejurul la San Quentin, pentru același delict. Din ’48 intrările deveneau sporadice: angajamente ocazionale, cum erau cele de la sălile de jocuri din Gardena, și apoi cel fatal, de la Bido Lito’s. Înainte de prima condamnare la închisoare Goines își găsea rareori de lucru - doar câteva turnee la Hollywood în ’36 și ’37. Abia de la începutul anilor ’40 Martin Goines a început tare cu trombonul. Sub propria-i titulatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Celeste? Dacă trebuie să te fuți ca să supraviețuiești, ar trebui să te fuți cu bărbați bogați. Corect, Fräulein? Sau cu bărbați puternici, ca Kempflerr. Întotdeauna revii la povestea aia, pentru că e ceva foarte urât și te excită foarte tare. Lovitură fatală. Mal simți că jocul lui îl trădează. — Ți-am salvat curul ăla al tău de fată bogată. L-am ucis pe omul care te transformase într-o curvă. Ți-am oferit un cămin. Celeste zâmbi - dezlipirea standard a unor buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mentale funcționau acum ca unse - clic, clic, clic. Danny renunță să mai scormonească după replici și se avântă inspirat: — Claire, există fasciștii și existăm noi, apoi tu și cu mine. De ce complici întotdeauna lucrurile? Considine se avântă ca o femeie fatală: — „Știi că te pot hali cu fulgi cu tot.” — Îmi plac dinții tăi. — „Îmi plac ochii tăi.” — Claire, ne luptăm cu fasciștii sau dai examen la Bazele Anatomiei? — „Când vei avea patruzeci, eu voi avea cincizeci și trei. Crezi că atunci o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Asta se-ntîmplase joi. Aveam Botanica de două ori pe săptămînă: marțea și joia, așa că marțea viitoare trebuia să-i aduc lui Crăcănel biletul cu pricina! Deși eram fiert, mă făceam că puțin îmi pasă! Dar, cu cât se apropia ziua fatală, cu atât mă-ntristam mai mult. Cum o să-ndrăznesc să-i spun tatii toată întîmplarea? Mă apuca tremuriciul numai când mă gândeam la ce m-aștepta! Era luni, seara. Aveam repetiție la cor cu Maestrul Costescu zis și Coana Batista
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mei, care se simțeau atât de fericiți că puteau să-și petreacă iubitele până acasă. Ah... cum m-aș fi plimbat și eu cu o fată în nopțile astea albastre de primăvară! ― Mă, Grig, mi-a spus Gică în ziua fatală, am să te rog ceva din suflet, numai ție îți spun, că nu vreau să știe și Fănică, dar te rog, discreție absolută! ― Spune! ― Mă, știi c-o iubesc pe Veturia, cum nu pot să-ți spun de mult! ― Foarte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ca dintr-un vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii, Înțelese că nu mai poate rămâne acolo. Forțele lui erau infime În raport cu armata care aproape că Îl Înconjurase. - Retragerea! porunci cu glas tunător, Întrebându-se dacă nu cumva făcuse o greșeală fatală așteptând un miracol. Nu fusese nici un miracol. Fusese doar ceață. * - Nu se poate... murmură Erina, cu ochii măriți de uimire. Oană se opri și el, ascultând zgomotele din jur. Pădurea fierbea. Nu se auzeau tropote dinspre zona În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sau la tenis. Muskett îi spune despre dansul organizat de lady Kynaston, de cel organizat de domnul și doamna Huntington și despre lucrurile amuzante pe care le-a spus la cina dată de Waller-Walton. Se vede că aceste ocazii sunt fatale și majoritatea celor prezenți erau în grupuri de peste trei, cu excepția celor care aveau invitație la recepția de la ambasada Elveției, ceea ce Muskett nu avea. Nu-i păsa, pentru că se așteptase că va fi și mai teribil (lucrurile legate de ambasade sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grație căreia vitezele se reglau reciproc. De obicei, în caz de accident, ejectarea se făcea vertical. Totuși Homer se îngrozi o clipă, gândindu-se la nebunia iscată de o singură ciocnire. Nu-i mai rămânea decât 1'50" până la momentul fatal și, cu forța pe care un viitor năprasnic o exercită asupra spiritului nostru, în conștiința lui Homer începu să bolborosească neliniștea. Brusc, își dădu seama de ireparabilul rupturii lui de Barbara, și aproape simultan, parcă tocmai din pricina acestei eliberări de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
mare rușine s-a abătut asupra plaiurilor dumneavoastră natale. Dar în schimb puteți fi mândri că ați scăpat în felul acesta de o altă rușine, poate mai mare: nu mai sînteți subdesvoltați. Am citit recent că Spania a depășit nivelul fatal și a intrat în rândul țărilor ai căror locuitori câștigă mai mult de o sută de dolari pe lună. Gata! Ați cîștigat! Sînteți desvoltați! Victorie! Rușinea a Fost spălată. Mândria spaniolă"... Dar tragicul poet, după ce mă ascultase câteva clipe și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
diverși Hemingway", scria el într-un articol, indignat că literatura acestor autori nu se ocupă de proletariatul țărilor lor, modelul fiind, probabil, Mama). Se pare că e vorba de o sinucidere, Hemingway ne-putînd să se împace cu ideea unei degradări fatale a ființei lui: era amenințat ca ficatul lui să se usuce și să se macine. Cu câteva luni înainte părăsise Cuba și se internase într-o clinică. Viața sa deci avea să se curme peste câtva timp și, curajos, a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
totul în jur cu ochii mari. Peste mulți ani, avea să ajungă vestit ca războinic al clanului Kuroda. În acel moment, însă, era un copil singur, ca o maimuță de munte care căzuse din copac. În sfârșit, sosi și ziua fatală: se anunță căderea. Era a șaptesprezeceea zi din Luna Întâi, în al optulea an al lui Tensho. Nagaharu, fratele său mai mic Tomoyuki și vasalii lui superiori își spintecară burțile, porțile castelului fură deschise, iar Uno Uemon îi trimise lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
caracterului lui Yusho. Yusho nu putea avea încredere în logica după care trăia Mitsuhide. Dacă Mitsuhide avea o scăpare, fie și numai una singură, bariera care-i stăvilea emoțiile s-ar fi spart, lăsându-l să alunece pe o matcă fatală. În noaptea aceea, Mitsuhide dormi fericit. Poate datorită băii. Sau grație oaspetelui său neașteptat și atât de plăcut. Soldații se treziseră înainte de răsăritul soarelui, dăduseră de mâncare cailor, își îmbrăcaseră armurile, pregătiseră proviziile, iar acum, așteptau apariția stăpânului lor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al lui Genba față de Maeda Inuchiyo și nimeni altul, pe câmpul de luptă din Noto. Chiar recunoscându-i aceste defecte, Katsuie era totuși sigur că Genba era altfel decât majoritatea. — Ah, dar acum tocmai aceste calități s-ar putea dovedi fatale, bodogăni el, răsucindu-se în așternut. În momentul când lămpile începură să pâlpâie, câțiva războinici veniră în fugă, pe coridor. În camera alăturată și în următoarea, Menju Shosuke și alții tresăreau din somn. Auzind glasuri ca răspuns la pașii grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cerul poeziei noastre românești. Îndrăznesc să afirm, chiar dacă n-ar fi ajuns un nou Luceafăr al poeziei noastre, ar fi fost cel puțin o Stea de primă mărime. Câtă durere pe această familie, cât blestem pentru poezia românească prin acest fatal deznodământ, precum altădată în tragediile Greciei antice. Ulterior, când Alexandru Tacu și-a recuperat cele patru dosare de la Securitate, a afirmat fără nici un dubiu: „Fiul meu, Alex. Mălin Tacu, adolescent și poet congenital, poartă vina ca Dumnezeu l-a înzestrat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cumplită agonie. în săptămâna de după petrecere m-am gândit foarte mult la Luke. De fiecare dată când îmi aminteam cât de urât mă purtasem, îmi venea să intru-n pământ de rușine. La petrecere mă crezusem un soi de femme fatale, dar după aia m-am simțit mai mult ca o prostituată. Nu puteam să nu mă gândesc la episodul ăla, așa cum nu te poți abține să atingi cu limba un dinte care te doare. Cu toate că speram să nu mai dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cocaina. După o veșnicie petrecută în barul ăla, am fost abordată de un bărbat care voia să știe dacă nu eram interesată să cumpăr niște metadonă. Deși eram chitită să obțin uitarea cu orice preț, știam că metadona poate fi fatală pentru un neinițiat. Nu eram chiar așa de disperată. încă. —Mulțumesc, dar am vorbit deja cu cineva care-mi aduce niște marfă, i-am explicat temându-mă să nu-l ofensez. — A, probabil că te referi la Tiernan, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Simms care să pândească din umbră. Nevrând să mă dau în vileag și să-l întreb direct, am luat-o pe o cale ocolitoare. — Tu nu erai prieten, în facultate, cu Alexandra Dixon? l-am chestionat. Alexandra era la femme fatale 1. — Ba da. Ai o memorie grozavă. Ai cunoscut-o pe Alex? — Am fost împreună la câteva cursuri de engleză. Era o fată așa de drăguță. Bine, astea nu erau niște declarații complet adevărate. Eu și Alex Dixon avusesem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
speriat, fugărit, bătrân. L-ar putea scruta, cum nu avusese timp atunci, și chiar l-ar preveni, la ce bun... nu, de prevenit nu l-aș preveni, aș scruta doar graba preliminariilor, ciorna unui adevărat studiu de simulare, până la pragul fatal, ba, dincolo de prag, să vadă señor Claudiu cât de conștiincios devenise fratiorul alintat cu nenorociții lui de dolari, trecuți peste două oceane și douăzeci de mări și două sute de mâini, până să ajungă în contul fără cont, c-așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]