1,716 matches
-
și fără repetiții și dovedea o unitate stilistică pe care puține din cărțile mele o aveau. Ce mă încânta mai mult: reușisem «atmosfera fantastică» pe care o voiam, fără nimic «ocult», nici «simbolic» și fără rezonanță folclorică, inevitabilă ca o fatalitate în literatura fantastică românească. «Șarpele» era scris așa cum îi «văzusem» începutul: o povestire cu personaje banale, venite să «petreacă» la o mănăstire și antrenate fără voia, aproape fără știrea lor, într-o serie de întâmplări stranii, care până la urmă îi
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
având ca efect o stare aproape generală de somnolență. Sensul real al întâmplării (încheierea unui legământ tainic între Andronic și Dorina) apare într-un dialog ulterior prin care se relevă într-un mod subtil că întâlnirea celor doi era o fatalitate, un eveniment care trebuia să se petreacă prin voia destinului. Nuvela eliadescă are ca subiect principal practicile magice, toate întâmplările și personajele prezentate gravitând în jurul unui animal-totem: o reptilă de apă. În folclorul românesc, șarpele este un simbol erotic și
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Dabija, care vede enorm și simte monstruos, face o demonstrațiune mișcătoare despre cum putem închipui noi, modernii, o scriere clasică. Un altfel de Caragiale, carevasăzică, într-o lectură teatrală producătoare de furnicături și emoțiune, despre hazard, noroc și nenoroc, despre fatalitatea care capătă fizionomie perfidă. Sau, cum ar spune directorul de scenă, un Caragiale în manieră horror, în care drama se combină grațios cu umorul negru. Două loturi "Slavă, Domnului, Alexandru Dabija nu se lasă și ne debusolează din nou. Crâncen
Petreceți un weekend încântător la TNB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105811_a_107103]
-
o manieră originală un subiect frecvent întâlnit în literatura română: ascensiunea morală și materială a burgheziei dublată de decăderea morală și socială a boierimii. Acest fenomen social-istoric nu este prezentat în acest roman într-un mod ideologic, ci ca o fatalitate previzibilă și implacabilă. Subiectul concret îl reprezintă progresul material rapid al lui Iancu Urmatecu și declinul social al baronilor Barbu. Continuator al unor personaje precum Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Lică Trubadurul, Gore Pirgu, Tănase Vasilescu-Lumânăraru sau Stănică Rațiu, arhivarul Iancu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
țării pe automobil cu toată interdicția regelui. Conciliatorii chemați în graba, Prințul de Hohenzollern, mareșalul Prezan, nu au reușit să concilieze nimic. Urmând pildele familiei sale, Nicolae amestecă și el amorurile sale sentimentale și dezordonate cu destinele țării. E o fatalitate". Registrul stă mărturie Așa cum prințul Nicolae a preferat să se căsătorească la Tohani, ca să nu se facă "vâlvă", la fel și autoritățile încercau să remedieze situația tot fără prea multa "publicitate". Pe actul de căsătorie se găsesc numele mirilor, ale
Cum a stricat o femeie relațiile dintre Carol al II-lea și fratele său () [Corola-website/Journalistic/102406_a_103698]
-
tu ai decis să supraviețuiești teribilului accident #colectiv încă 13 zile, pentru că noi, părintii tăi, să nu cădem secerați de vestea dispariției tale bruște. Ai suferit chinuri atroce pentru asta și ne-ai dat timp să înțelegem și să acceptăm fatalitatea... Îți mulțumim dragul meu, asta dovedește încă o data ce copil bun ești, cum nu ai vrut tu să ne superi... Vedeam, de fiecare data când îți vorbeam langă patul de spital, cum voiai să îmi transmiți CEVA. Vedeam cum te întorci
Mama unei victime de la Colectiv, scrisoare sfâșietoare după moartea fiului său by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101627_a_102919]
-
mărturisi zicând: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și cre¬dința voastră" (1 Corinteni 15, 14). Cu alte cuvinte, dacă Hristos n-a înviat cu adevărat, nici mântuirea oamenilor nu este posibilă, toată existența devine fatalitate și nonsens. Dacă Hristos n-a înviat, înseamnă că păcatul și moartea, nedreptatea și răutatea din lume nu pot fi învinse niciodată. Dar pentru că Hristos a înviat cu adevărat, Învierea Lui este începutul sau arvuna învierii tuturor oamenilor (cf. 1
Pastorala de Sfintele Paști: Ucenicii lui Hristos – Martori și vestitori ai Învierii Lui by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101195_a_102487]
-
Din cauza frumuseții dar și vizionar fatalității (contând pentru zilele de azi) acestei ciuperci, ea a căpătat multe denumiri care în majoritatea lor pot fi neglijate ca și ultima, "Pleurotellus porrigens", a autorilor Robert Kühner și Henri Romagnesi (1953). Protagonistul speciei a fost, în anul 1796, savantul
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
În religia antică greacă, Ananke, scrisă și sub formele Anangke, Anance sau Anagke (în , de la substantivul comun ἀνάγκη, „forță, constrângere, fatalitate”), este o personificare a inevitabilității, constrângerii și fatalității. Ea este reprezentată adesea ca ținând un fus. Una dintre zeitățile primordiale, Ananke marchează începutul cosmosului, împreună cu tatăl și soțul ei, Chronos (Chronos protogenos — nu titanul Cronos). Ea a fost văzută ca
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
În religia antică greacă, Ananke, scrisă și sub formele Anangke, Anance sau Anagke (în , de la substantivul comun ἀνάγκη, „forță, constrângere, fatalitate”), este o personificare a inevitabilității, constrângerii și fatalității. Ea este reprezentată adesea ca ținând un fus. Una dintre zeitățile primordiale, Ananke marchează începutul cosmosului, împreună cu tatăl și soțul ei, Chronos (Chronos protogenos — nu titanul Cronos). Ea a fost văzută ca cel mai puternic dictator al sorții și circumstanței
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
potrivit unor surse, a lui Zeus). Potrivit călătorului antic grec Pausanias, a existat un templu în Corintul antic în care zeițele Ananke și Bia (simbolizând violența sau precipitarea violentă) erau venerate împreună la același altar. Ananke care reprezintă Soarta sau Fatalitatea sau Forța este frecvent identificată sau asociată cu Afrodita, mai ales cu Afrodita Urania, care reprezintă Iubirea cerească, deoarece cele două sunt considerate două părți ale aceleiași puteri care dictează viața oamenilor. Corespondenta ei în mitologia romană este Necessitas („necesitatea
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
deoarece cele două sunt considerate două părți ale aceleiași puteri care dictează viața oamenilor. Corespondenta ei în mitologia romană este Necessitas („necesitatea”). „Ananke” este derivat din substantivul comun din greaca veche ἀνάγκη (ionic: ἀναγκαίη "anankaiē"), care înseamnă „forță, constrângere sau fatalitate”. Substantivul comun are o etimologie incertă. Homer se referă la ea ca fiind o necesitate, captată adesea în traducerea modernă (ἀναγκαίη πολεμίζειν, „este necesar să lupți”), sau o forță (ἐξ ἀνάγκης, „prin forță”). În literatura antică grecească cuvântul este folosit
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
sau persecuție realizată de către un superior”. Ea apare adesea în poezii, cum este cazul unui poem al lui Simonides: „Nici chiar zeii nu luptă împotriva lui "ananke"”. Termenul poate fi tradus (prin reducție) într-un sens filosofic mai modern ca „fatalitate”, „necesitate logică” sau „lege a naturii”. Ananke s-a născut din unirea Geei (Pământul) și a lui Hydros (Apă) cu Chronos (Timpul). În mitologia orfică, ea este o ființă auto-formată care a apărut la începutul creației ca o formă necorporală
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
sintetică a evoluției religiei grecești către o credință originală într-o singură zeiță supremă”, Viaceslav Ivanov sugerează că anticii vedeau tot ce este uman și tot ce era venerat ca divin ca fiind relativ și trecător: „Numai Soarta (Eimarmene) sau fatalitatea universală (Ananke), inevitabila „Adrasteia”, figura fără chip și sunetul gol al Destinului necunoscut, era absolută”. În fața zeiței, care posedă atât forța indestructibilă dătătoare de viață și iubire, cât și dreptul absolut asupra sorții distrugătoare, la fel ca și Mnemosyne-Memoria și
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
Mnemosyne-Memoria și Geea-Pământul Mamă, îndrăzneala bărbătească este lipsită de putere și efemeră, astfel că ordinea bazată pe elementul masculin stabilită de către Zeus și ceilalți zei olimpieni este artificială. În romanul "VALIS" al lui Philip K. Dick, Ananke este menționat ca „fatalitate oarbă sau noroc chior, potrivit unor experți... noroc chior: haos, cu alte cuvinte”. Există trimitere la Ananke la începutul romanului "The Infinites" al lui John Banville. În explicarea modului în care zeii i-au modelat pe oameni astfel încât aceștia să
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
Șansa teoreticianului mecanicii cuantice nu este libertatea etică a augustinienilor, iar Tyche este o amantă la fel de neobosită ca și Ananke.” În seria "Ravirn" a lui Kelly McCullough, Ananke este o figură proeminentă ce apare în toate cărțile ca personificare a Fatalității. În seria de cărți de benzi desenate "The Wicked + The Divine" realizată de Kieron Gillen și Jamie McKelvie, Ananke este paznicul nemuritor al zeilor reîncarnați. În romanul " Omul viclean" al lui Robertson Davies, Ananke devine un element pe care dr.
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]