177,792 matches
-
niciodată nimic. Hafa îi aducea sucul de portocale și se retrăgea tropăind cu spatele către ușă, în timp ce ochii lui de cărbune îi fixau sfârcurile, sub bluză. Raouf curăța grădina, iar la prânz devenea ospătar pentru mâncarea pe care o găteau femeile toată dimineața, în bucătăria din bungalou. O servea încet, stând în spatele scaunului pe care era așezată, ca în marile restaurante, până când ea îi spunea: "Tu peux partir maintenant". lăsase instrucțiunile - ca de-atâtea ori când era plecat -, era supravegheată, pândită
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
tot timpul. Când Zaouf, doica octogenară a amantului ei, intra dimineața să-i aducă prosoape, ea se trăgea înapoi, sub cearșafuri, murmurând acest nu răstit, până când îi schimbau șalurile de cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk, femeile berbere care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică cu brațele lor încărcate de lucruri, însă ea spunea "mulțumesc", uitându-se înainte și tot repeta silabele, până când le strivea orice înțeles. În labirintul de mărfuri parcă
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
repeta silabele, până când le strivea orice înțeles. În labirintul de mărfuri parcă își pierdea suflul, atunci Africa se răzbuna, devenea amenințătoare, o hipnotiza altfel decât Mehria, cu privirea lui de varan. Diminețile, în bazar, Africa nu dădea doi bani pe femeia occidentală care fusese. Acum era singură, fără sifsari și fără copii pe care să-i tragă după ea printre zarzavaturi. După mușcătura păianjenului de plută, avusese două nopți de delir. Mehria o veghea nemișcat și, la un moment dat, crezuse
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
aluat, punând marginile pâinii peste jăratic, iar lumina cuptorului era atât de aproape că-i intra în liniile feței, în nări și între buzele care șușoteau. Abia atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
de aproape că-i intra în liniile feței, în nări și între buzele care șușoteau. Abia atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
prin sat, al cui era și de unde venea. Câțiva săteni se opriseră și-l întrebaseră cum îl chema, dar băiatul rămânea în continuare cu privirea ațintită absent în mijlocul drumului. Probabil era surd și mut, bietul băiat, fusese concluzia tuturor și femeile începuseră să-i lase din milă câte o bucată de mămăligă, o ceapă, un colț de pâine, din mâncarea pe care o duceau la câmp când soarele ajungea în vârful cerului și țăranii se retrăgeau pe sub căruțe, la umbră. Cum
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
se zmucise fără motiv exact când voise să arunce un boț de brânză, așa că acesta zburase de partea celalaltă a șanțului din spatele teiului. La început pocnise hățurile ca să plece mai departe, cu gândul să-i aduca mâine altă brânză, oricum femeile urmau să-i lase cu siguranță ceva la prânz. În secunda următoare, trăsese de hățuri și oprise căruța. Se dăduse jos sprinten și, trecând pe lângă băiat, sărise de partea celalaltă a șanțului, după brânză. Se oprise, însă, cu boțul de
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Emil Brumaru Îngerul de miercuri e un înger Ce mă așteaptă să-i aduc moi plîngeri Că mi-a lovit privirea cu răsfrîngeri Si nu mai văd decît femei frumoase Împleticite-n plete și-n mătase De rochii grele, deodată scoase; Dar cînd le-ating cu degetul dispar, Sau se prefac în stane de mărar, Mă-nvăluiesc în roiuri dulci de fluturi De nu mai știu de ele să
îngerul de miercuri... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7908_a_9233]
-
să adoarmă. mușterii întărâtați scrijeleau cu briceagul metri cubi de snoave. Naufragiul 1. încă de dimineață mă așezasem lângă ferestruică. îndepărtasem praful de pe sticlă și în lumina aceea ca de lampă șopârlele se desfătau pe zidul cald. urmăream cum o femeie își aranja gulerul subțire. îi vedeam foarte clar degetele: zece sloiuri începute de scarlatină. și-a tăiat unghiile le-a adunat pe făraș le-a lăsat la intrare. o auzeam cum se îndepărtează. vedeam cum i se albesc nările de parcă
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
se făcea incandescentă. 2. mă chemai în Groenlanda acolo noaptea ține patru luni și trupurile sunt lipsite de grabă. oamenii umblă cu trenuri de gheață, iubiții sunt de gheață, nu-i așa? se bea cafea din cești de gheață. orice femeie ar trebui să umble desculță la 10 cm deasupra vacarmului da, da, în Groenlanda numai de n-ar fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
te-am întors frumos din amintire, Punîndu-mi la bătaie întreg harul. Și te-am sfințit cu lacrima, și drumul }i l-am făcut curat, harnic deodată, Împrăștiind mireseme cu duiumul Ca să-ți sărute iar sînii de fată. Căci te doresc femeie și copilă, Cu coapsa rotunjită, dar năucă De ce nici nu gîndește c-o s-aducă În viața-mi scăpătată și umilă. O, nu-ncerca să scapi din vorba-mi caldă. Nu vezi cîtă plăcere trupu-ți scaldă?
Nu-mi drămui iubirea cu cîntarul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8181_a_9506]
-
s-au spus și s-au făcut. Chiar în clipa aceasta milioane de inși scriu ideile pe care el a visat să le scrie și plutoane întregi de actori pozează pentru coperta unei reviste de succes. în același ritm amețitor, femei cu buze sclipitoare și bărbați zâmbitori intră în retinele omenirii pentru fapte demne de reținut: au iubit, au ucis, au furat, au urinat pe Statuia Soldatului, au violat câțiva minori, au mâncat 36 de hotdogi, au făcut un tort cât
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
N-am stat să fac o statistică riguroasă a anilor pe care-i exhibă personajele literare, dar la nivel de accente operăm cu acestea trei. În ce privește personajele principale, privilegiată de scriitori e tinerețea, care, de altminteri, are alte limite la femei și la bărbați. Spre deosebire de viață, unde democrația anilor, continuitatea lor și diferita percepție asupra celor trei vârste de-a lungul secolelor nu permite o împărțire atât de riguroasă, în literatură lucrurile sunt mai limpezi. Dintre vârstele emblematice, vârsta lui Matusalem
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
Emil Brumaru Îmi spui că-i seară. Ziua a fost blîndă Cu tine, mai șoptești, mă-nvălui, darnic, Cu-aroma ta neomenescă încă... O, îngere,-ți răspund, tu-mi stai zădarnic Alături... numai o femeie Știe parfumul clipei să-l desfacă Ca pe un fruct rotund și, blînd, să-mi deie Miezul mustos...
Îmi spui că-i seară... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8282_a_9607]
-
la liber metri întregi de rafturi în toate alimentarele, în loc de mâncare și de la care mi s-a facut rău odată într-o seară, când eram în practică la Poarta Albă cu Facultatea de Medicină și am stat în penitenciarul de femei al Constanței, dezafectat temporar, ca să aibă unde dormi tovarășii studenți pe perioada muncilor agricole. După ce terminai de urcat scările, intrai într-o cameră, mult mai mică decât o sală de clasă, cu o masă mare pe centru, unde ne strângeam
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
ceilalți. Eu stăteam undeva la capătul opus al mesei cu fața spre geamul dinspre Schitu Măgureanu, de obicei tăcând, de fapt, întotdeauna tăcând. Era mai tot timpul frig, masa era de culoare închisă și, cum nimeni nu ștergea praful, nici măcar femeia de serviciu care se uita suspicioasă la noi, puteai să te semnezi cu degetul. Dacă ar fi putut fi conservată, ar exista acum o masă mare de lemn cu multe semnături de nouăzeciști, în originalul de acum 20 de ani
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
mândri, alungați până aici de ceata celor morți. Ați adus cu voi noi lămpi? Am adus noi suișuri duhovnicești, noi dulcețuri ale păcatelor, noi nevoințe peste fire. Să aduceți și noi ghitare... Alungați până aici, unde spațiul împădurit, transformat în femeie iubită, s-a înălțat de un cot de la pământ, "deasupra patimilor", încărcat de la sursă, "de la univers". Ca la nebuni vin cu un picior târâș să ceară de băut la "centrul nostru de achiziții de melci vii" din sat și să
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
la pomană. Vin și dau iama în căpița de fân de anul trecut, din ogradă, în care se impregnează toți porii odată. Vin și urlă că - să vă intre bine în cap, noi vă suntem strămoșii... Cine? Ei: adică Roza, femeie singură, și trei bărbați de diferite vârste, "cu stea în frunte", în căutarea plăcerii, cu apa șiroind din caverne, tocmai scăpați din împărăția Celui de-al Treilea Elixir (ca la nebuni)... Cu toții sunt gata să profite de scurtul răstimp
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
începea să curgă încet, după câteva zile în care viața rufelor nu mai fusese dată afară, să se albească și să devină suflet peste noapte. Lumea înnegrită până atunci se decolora trecând, fără să-l recunoască, pe lângă noroiul tânăr: numai femeile se gândeau cu tristețe cum, poate, din dragoste, în prima primăvară de armată, sus, într-un rond, și-ar fi tras în piept o rădăcină oarbă de panselă, trăind și acum. Lumina sărea de la etaj la prima răsucire a cheii
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
al roților, dar numai primăvara, când începeau toate să fie pe jos: asfaltul se înroșea, cât era de lung, iar apoi pleca mai departe, albastru și tăcut, să o viseze încet, printre foșnetele dintre vârste. Atunci, țipătul devenea al unei femei, dar își jura să se întoarcă într-o zi, puternic și al nimănui. Zburau, în toamna ca zahărul de pe fundul ceștilor de cafea, păsările uitate odată cu anii domniei: vara murise tânără și blândă, chiar dacă plopii nu plecaseră nici măcar o zi
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
cu pâine mestecată de mamele tinere; cutele cearșafurilor de pe brațe se îngropau pentru totdeauna. Așa coboram încet, mult după miercurea nopții: ca o mânecă, înapoi, la brățara unui ceas. Lăsasem mereu pe masă o iarnă albă, pe jumătate golită, când femeile începeau să limpezească melodii vechi și tulburi la fiecare sfârșit, iar fereastra își gonea florile și bătrânii, să vadă mai bine ce se aude: că ninge între nicio ninsoare și alta și tine. Ascultam pahare, pagini pline: două bande dintr-
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
fiecare sfârșit, iar fereastra își gonea florile și bătrânii, să vadă mai bine ce se aude: că ninge între nicio ninsoare și alta și tine. Ascultam pahare, pagini pline: două bande dintr-un oraș american se împăcau sub catarama unei femei și aruncau de acolo cu monede sau țigări neîncepute în anii adânci, de culoarea șoselei, în oamenii ca niște pete de apă la ușă, pe ciment. Deasupra începea să bubuie inima unei pisici și se lumina deodată. Anii ieșeau tot
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
pisici și se lumina deodată. Anii ieșeau tot mai rar din case. Trăiau modest, fără povești scumpe sau cine știe ce ziare; doar uneori își mai cumpărau de la copii desene în creion cu șosele și plopi ca viețile ordonate și sigure ale femeilor. Semănau cu câte o stradă lăsată ziua cu luminile aprinse, cum stăteau la ferestrele lor reci, rupând caiete albe, neîncepute. Îi vedeam numai seara, când o boală subțire și înaltă se îneca în mine cu un măr: nefericiți, așteptând fiecare
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
literatură și deloc pe iubire; arivist cu program, gata de orice ca să se căpătuiască (episodul petrecut cu i. bogdan-pitești ar zice că nu excludea nici chiar crima...); cu "o homosexualitate latentă" (?!) și cu o căsnicie târzie, din interes, alături de o femeie mult mai vârstnică decât el etc., etc. La fel stau lucrurile cu mulți alții: ageamii într-ale vieții, geniali în arta lor. mozart. Sau céline. Sau rimbaud. Sau verlaine. Sau leonardo da vinci. Sau dostoievski. Sau bacovia. Sau urmuz. Sau
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
ales că e vorba de Tzvetan un șofer care părea să aibă numai patru clase primare deși de fapt făcuse liceul prin care însă trecuse precum câinele prin apă altfel abil și inteligent vorbind puțin dar bine mai ales cu femeile care e evident că-l plac și cum să nu-l placă i-ați văzut bicepsii pectoralii grumazul ochii negri și uleioși pantalonul mulat pe craci semne exterioare de acord dar după ce vreți să se ia bietele femei un risc
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]