12,837 matches
-
jos și vine în cercul de lumină, înaintând spre mama) Păi... Mama (se uită la el): Iar te-ai luat la bătaie ! Acuma ce mai e ?! (lasă aluatul din mână, vine spre el, îl ia de umeri, dar băiatul își ferește privirea. Îl ia de bărbie și se uită la el. Copilul își ridică ochii) Hai, spune ! De ce taci ? Băiatul: O să te superi și o să plângi iar... e tot aia... știi tu... Mama (se așează jos, îl ia pa băiat aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
altul decât soțul acelei țigănci cu „vătămătura” de atunci... „Amice, vezi bine că individul este ținut la curent cu tot ce se Întâmplă În clinică. Are pe cineva care amișună pe urmele tale. Trebuie să l descoperi, ca să te poți feri din calea lui...” - l-a atenționat gândul de veghe. ― Acum n-ai să mă poți convinge că o operație atât de grea ai făcut-o pe ochi frumoși. Spune mi, câți „cocoșei” ai primit pentru o asemenea trebușoară? ― Cred că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dacă ai ști matale, domnule director, că mama și soțul meu Îți poartă chiar mai multă grijă decât mine! Ei mă dădăcesc mereu: <Măriuță, ai grijă de domnul director, fiindcă el, fiind om cu sufletul dăruit bolnavilor, uită să se ferească de nemernicii din jurul lui. Și ditai profesorul doctor, datorită funcției pe care o are, poate să aibă necazuriă...” - gândea ea. Ochii directorului au sesizat momentul de absență al secretarei și a Întrebat-o: ― Spune mi, la ce te gândești, fiindcă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cercetașul este ca un metronom sau ca „un ceasornic de la chefere” - cum spune tata Toader. ― „Tata Toader!” Ce frumos! Parcă Îi simt prezența... - a comentat Petrică, dus pe gânduri. ― Unde credeți că putem sta de vorbă În liniște, dragilor? ― Mai ferit de orice nechemat nu poate fi alt loc decât noastre. Știi bine, Nicule, În ce hardughie stau. În Încăperea din spate - care cred că era sala de mese a hanului - Încape un pluton Întreg! Mă mir că Încă n-au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În lunca care era destul de deasă. Toader - cum e el „mititel” - se cam chinuia cu crengile care Îi veneau În ochi. Nici pe noi, cei mai mici, nu ne iertau. Așa că mergeam cu mâinile ridicate deasupra capului, pentru a ne feri de crengile buclucașe. Norocul nostru a fost că lunca nu era prea Întinsă și am străbătut-o repede. Dacă n-ați știut, atunci aflați acum. Cel ce merge În urma cuiva obosește mai repede decât cel din față. Așa am pățit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ales după ce m-am Întors din Infern... Îmi amintesc chiar ce spune Ion Neculce În Predoslovie la Letopisețul Țării Moldovei: „Deci, fraților cetitorilor, cu cât veți Îndemna a ceti pre acest letopisățu mai mult, cu atât veți ști a vă feri de primejdii și veți fi mai Învățați a dare răspunsuri la sfaturi ori de taină, ori de oștire, ori de voroave, la domni și la noroade de cinste”. ― Și nu mi-ai spus niciodată despre această pasiune a ta - l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gură de rachiu! ― Bine, bine, frate Toadere. O gură de rachiu e una. Da’ să te apuce al doilea cântat al cocoșilor În crâșmă, e alta. Asta nu mai Înseamnă că tu bei paharul, ci paharul „te bea” pe tine. ― Ferească-te Dumnezeu să cazi În boala băuturii! De la multe te poți Întoarce singur - numai să vrei - dar de la pahar nu te poți Întoarce! Asta ți-o spune Toader Toaibă, frate dragă. ― Atunci, cum de te-ai lăsat de băutură? Sau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
situație deosebită, a fost de partea lui și a tânărului, cu trup și suflet... Privind la aurul de pe tavă, a Întrebat: ― Dacă ne dați nouă atâta aur, dumneavoastră cu ce mai rămâneți? ― Nu sărăcim noi dintr-atâta. ȘÎ nu ni ferim di dumneavoastrî. Di aceea vă spunim cî am moștinit distul di la moșî șî strămoșî noștri ca sî nu ni parî rău di daru’ aista - a vorbit bulibașa. Spunând acestea, a ieșit. După câteva clipe, s a Întors cu două
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
constatările mele - că au respect și prețuire față de cei ce le au făcut cândva un bine”... Nici nu și-au dat seama când au ajuns aproape de Hanul Trei Sarmale. Căruța care i-a adus dimineață era trasă Într-un loc ferit... ― Trrr! Flăcăilor! - și-a strunit șetrarul bidiviii. ― Mulțumim pentru că ne-ai adus așa repede și plăcut - a vorbit țăranul În vârstă. ― Mergiț’ cu sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vedem ce ne face pacienta. Gruia l-a urmat pe profesor, așteptând cu nerăbdare să vadă cum se prezintă țigăncușa după operație... Când au intrat În salonul cu pricina, l-au Întâmpinat aceiași ochi de care nu te puteai feri nici Într-un chip. Profesorul s-a Îndreptat spre patul ei: ― Ia să vedem cum se prezintă pacienta noastră. Cum te simți, Stăncuțo. Țigăncușa a răspuns moale. Aproape scâncit: ― Mă doari, domnu’ profisoru’. Mă doari tari... ― Să vedem cum se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ies la pensie, ca să-i dea o pâine albă să roadă unui idiot... Mama lui de Lulea!... Îmi vine să mă duc într-o zi peste ei și să le ard la toți câte o pereche de palme!... Ei, doamne ferește! vorbi Norica îngrijorată. Vrei să dăm de necaz?... Ia-o ușor, frate!... Cu răbdarea treci marea... Vorbă înțeleaptă, din bătrâni. De ce ești supărat, tati? Ai pierdut ceva? întrebă Anicuța mirată. Nedumerirea ei rămase fără răspuns. Cu înțelepciunea din bătrâni mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu mâța-n sac și cu mâna zdravăn vârâtă-n gestiune, reușise să scape basma curată, prin schimb de posturi cu gestionarul de la cooperativă, care la rându-i furase de stinsese. Și unul, și altul aveau înalte proptele, care-i feriseră de rigorile legii: Marangoci era văr primar cu secretarul de partid Tarbacea, iar celălalt, cumnat cu șeful postului de miliție. Dar Ghiță Marangoci avea de data aceasta ghinion, fiindcă verișorul Tarbacea se întâmpla să lipsească din comună, trimis la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fost teamă... De cine?! exclamă el mirat. De tine, îi mărturisi fata. De mine?! Da, de tine, dragul meu Einstein, chiar de tine, întări Felicia. Dacă ai fi trecut și tu prin tot ce-am trecut eu, te-ai fi ferit și de umbra ta... Știi tu ce visez eu, atunci când visez urât?... Că te pică la examenul de maturitate! Mai rău!... Visez că sunt chemată la decanat și acolo decanul, îmbrăcat într-o uniformă țeapănă de milițian, îmi vâră sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
regiunii sau pe unul de activist la Sindicate, după preferințe, i-au răspuns cei doi însoțitori. Deocamdată, cuminte ar fi să mai stați pe loc pentru că situația evoluează în defavoarea noastră! Suntem pe punctul de a pierde câteva poziții importante și ferească-ne Dumnezeu de mai rău! Iai-vai! Că fără tovarășa Ana ne prăpădim cu toții! * * * De când bădia Cazanciuc și-a cumpărat minunea asta de cal fără coadă, și-a adus la casă numai rele și belele. El, vestitul petrecăreț, cu fini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vedeți, tovarășe Ilie, că-i anonimă! i-a atras atenția o colaboratoare de alături, schițând un zâmbet abia perceptibil. Da! O voi extrage de la dosarul Falsuri în declarații și a mai adăugat: Du-te, pește, și trăiește, de prieteni te ferește! Și vezi, poate că cândva, vreodată, vei scrie și despre unul Ilie-Cadristu'... Și poate ne mai vizitezi, a pus capăt discuțiilor colaboratoarea lu' tovarășu' și a zâmbit acum cu tot șiragul ei de perle superbe, aparent mulțumită că șefu' a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-a recomandat latura pedagogică a profesiei... a refuzat bine motivat și vizibil descumpănit viitorul profesor. Ziaristica rămâne pentru mine doar un vis de viitor ceva mai îndepărtat, a mai adăugat acesta. Păcat! Mare păcat! Și nu uita să te ferești de prieteni!... l-a concediat tovarășa, ci ciupindu-și delicat verigheta de pe inelarul stâng. Vrăjmașii poporului Numai ce directorul Școlii primare din Arini a anunțat prezența la adunarea populară a tovarășului căpitan Sacaliuc, că toată suflarea a încremenit de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că locuința noastră a fost zguduită alaltăseară de un mare cutremur, că buduarul nostru scârțâia din toate încheiturile, mai-mai să se dărâme! Și că tata o apăra pe mama prin aceea că s-a aruncat peste ea ca s-o ferească de te miri ce bucăți de tencuială desprinse din tavan... Că mama șoptea Romică, eu mor!.. Romică!... Și ce-i rău în toată povestea asta, Rozalia? Inocență curată și nimic altceva. Și dacă te pune Nichipercea s-o lovești, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bucurii, anume că băiatul cel bubos al scripcarului se mai furișa adesea prin lanurile de păpușoi pentru o partidă de tainică iubire juvenilă. Mai greu le-a fost după ce s-au eliberat câmpurile de recoltă că erau nevoiți să se ferească de ochii curioși ai lumii tocmai prin tufele din luncă. Dar și mai mult au avut de pătimit odată cu venirea burnițelor mocănești, pătrunzătoare până la măduva oaselor când fata își proteja capul și spatele cu un sac mare de rafie transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cauți tu cu lumânarea prin târg, oricât de Gătej ai fi... Că polițaiu, dacă vrea, îți ia marfa, îți ia căruța cu tot cu cal, te ia și pe tine cu tot cu căruță și cu cal, dacă vrea. De aceea trebe să te ferești de el ca de copita calului nărăvaș, că nici nu știi când și cum te înhață și rămâne piranda cu puradeii de izbeliște... cu mâna întinsă pe la colțuri și apostrofată de către trecători că de ce nu muncește... Alocația-i mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pătimim noi, și pătimesc copiii noștri... Și am ajuns de rușine și ocară în toată Europa... și la noi în țară! Nu pentru asta s-a murit în Decemvrie!... Ne socotim un neam de vază, dar străinii și vecinii se feresc de noi ca de scabie... Și când nu reușesc să ne răpună alții, ne răpunem noi unii pe alții... ca niște ciobani proști, c-aista-i blestemul nostru de când ne știm... Amintiți-vă numai ce-au făcut minerii, că i-au ciomăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care-ți spuneam este cinstea, Vasilico, pe care trebuie s-o avem în vedere la fiecare pas! Ea este mândria noastră! Ea ne-a apărat de petele cele grele de pe suflet! Ea ne-a făcut să fim niște oameni curați, feriți de gânduri rele și de oamenii legii. Da, Vasilico, întocmai cum ai auzit: săraci și curați! Asta-i pecetea noastră, copila mamei! Dar mai avem ceva de care trebuie să fim mândri peste măsură: avem ceva mai multă minte decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de zahăr și șase litri de ulei dublu rafinat, spre bucuria copiilor străvezii, care și-au înghesuit capetele sub formă de ciorchine într-un ochi al ferestrei. Tata a cărat de îndată sacii cu barabule în tindă pentru a le feri de îngheț, a adus zahărul și uleiul în casă, iar cu boabele de grâu și păpușoi și-a continuat drumul către moara de la Vârfuri. Da-i-ar Dumnezeu sănătate lui bădia Nicolai Fodur, că ne-a salvat cu mâncărica dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tata m-a sfătuit să stau departe de asemenea spectacole ieftine, deși recunoștea că tentațiile americănești sunt foarte mari. La școală, când ne-au fost solicitate exemple negative din viața cotidiană, de care, ne-a zis doamna, trebuie să ne ferim ca de Ucigă-l Toaca, eu am prezentat cele două secvențe americănești din sportul acela urât, fiind apreciat ca de obicei: "Nu degeaba îți zice lumea micul depravat! Depravat o să rămâi toată viața!" Eu, care tot nu ajunsesem să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de ceasul morții ca să lămuresc pe deplin enigma. Totuși, începeam să pricep că nu toată lumea îi iubea pe depravați. Până și Nineta, căreia i-am comunicat această concluzie care-mi îmbogățise sufletul, mi-a spus că ar trebui să mă feresc, deocamdată, de anumite jocuri de societate ale căror semnificații nu pot fi înțelese decât la vârste mult mai mari. Am reținut mult timp, tot fără să pricep nimic, sintagma aceea anumite jocuri de societate iar când am folosit-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
doi copaci deveneau orchestre. Distingeam însă sunetele frunzelor de mesteacăn de cele ale teiului. Cel puțin așa credeam. Eram privit ca o ființă curioasă. Adaptarea aceasta specifică a auzului tot Ninetei și ninetistelor o datorez. Atunci când aveau mari secrete, se fereau chiar și de mine, pe care, de regulă, mă considerau un obiect însuflețit. Nu vorbeau, ci pur și simplu șopteau. Curios fiind, îmi mobilizam toate resursele auzului și ascultam... Dragă, ai auzit? Iar a fost Dej la "Pescărușul"... Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]