2,319 matches
-
exlusivitate acestui spațiu întrucât au o natură imanentă 8. Anumite entități ontologice, ca Leopold Bloom din Ulise sau Hyperion - Holderlin, sunt tropii obiectului literar pe care îl aveam la îndemână, iar acestea sunt numite de Ingarden ca forme ale obiectelor ficționale ce aparțin irealului. Entitățile obiectul literar sunt entități imaginaționale care, înțelese ca obiecte individuale non-existente pot fi supuse examinării lingvistice. Acest lucru înseamnă că opera literară este compusă, în primul rând, dintr-un obiect individual real, cu proprietăți și stări
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
formei artistice. Acest lucru ne face să înțelegem literatura ca pe o ordine superioară de genuri (roman, poem, dramă), fiecăruia atribuindu-se o serie de subgenuri literare. Prin roman înțelegem o proză narativă ce implică persoaje și evenimente, reale sau ficționale, și care formează o poveste. Particularitatea romanului constă în ficționalitatea sa, care are puterea de a transpune, în poveste, orice eveniment social, istoric sau politic 39. Estetica conturează singularitatea romanului întrucât emană calități artistice, în timp ce conținutul abundă în semnificații. De
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
O altă sursă a magicului este însușirea. Însușirile supranaturale pot fi dobândite printr-un pact cu diavolul sau prin respectarea anumitor ritualuri. Magicul survine prin posesia unor obiecte fermecate ce pot fi folosite pentru accentuarea sau însușirea anumitor abilități. Obiectele ficționale magice nu au și nici nu necesită un trecut, ci doar o descriere a funcționalității lor. Apoi, magicul poate fi împărțit în dihotomia dintre magia albă și magia neagră, cu scopul de a se fixa pe anumite elemente și de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
producerea literaturii fantastice. Practicarea magiei ține și de utilizarea cuvântului. Controlarea anumitor cuvinte sau propoziții înseamnă stăpânirea unei anumite magii, începerea sau închiderea unei vrăji sau stăpânirea unei apariții cu caracteristici magice. Cuvintele pot fi atât adevărate (Dracula), cât și ficționale (Orlok), având ca scop descrierea unor personaje cu însușiri supranaturale. În mod obișnuit, personajele, obiectele sau limbajul magic se bazează pe mitologie sau folclor, fiind posibil prin aportul imaginației în cadrul creației compoziționale. Ceea ce este specific magicului, dar nu și fantasticului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
parte constituentă literaturii, fantasticul sau magicul identifică un obiect literar cu literatura postcolonială. Prin urmare, se oferă un spațiu și timp benefice investigației ontologice pentru determinarea existenței operei literare. Totodată, contribuie la identificarea tipului de literatură, de exemplu, în literatura ficțională magia este omisă din cauza lipsei realității sale non-științifice. Ele reprezină și o trecere (mentală) de la o cultură la altele "pentru a percepe realismul și fantezia ca pe niște praguri ale evoluției și alchimiei. Acest prag este un component al "podului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a existenței sale ca obiect real/autonom și ca obiect ideal, în cazul contemplației. 8 Prezența obiectului literar este determinată de compoziția sa interioară. Ceea ce este material și palpabil poate reprezenta obiectul real literar, dar ceea ce este imaginațional (personaje, cladiri ficționale etc.) duce la formarea unui obiect imaginațional literar. Este evident că opera literară apare sub forma unui obiect dual ontologic, în funcție de entitățile care stau la baza constituirii sale. La aceasta se referă și Barry Smith, prin susținerea faptului că entitățile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
progresiv în plan secund, mimeticul fiind subminat atât din direcția supranaturalului (temeliile orașului erau înfipte în carnea unui imens animal), cât și din direcția autoreferențialității (autorul apare în final ca un deus otiosus care și-a lăsat de izbeliște lumea ficțională). De altfel, asemănătoare sunt temele și tehnicile folosite în piesele de teatru, care, în pofida numărului lor mare, nu cunosc variații tipologice, ci doar graduale, evantaiul dramatic deschizându-se între doi poli: politicul și metateatralul. E drept că o eventuală sciziune
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
de reflecția asupra lui. Conștiința de sine duce la un exces de abstractizare, iar incursiunea în universul poeziei lui Vinea relevă „o dramă a sterilității”. În schimb, tripticul nuvelistic din Paradisul suspinelor va fi valorizat drept cea mai interesantă operă ficțională a autorului studiat, aici viziunea sa modernistă găsindu-și aplicarea și justificarea. Un caz diferit este cel din Introducere în opera lui Vasile Voiculescu (1980), carte scrisă cu aceeași preocupare de a acoperi toate fațetele (poezie, teatru, proză) și de
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
În această origine, ceea ce face din ea o „Înrudire fictivă” (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, p. 175). Limba, teritoriul, religia, culoarea, toate aceste elemente sunt naturalizate prin ideea unei origini comune. Identitatea apare astfel ca o fidelitate față de evenimente istorice (sau ficționale) fondatoare. Acest lucru explică În mare parte dimensiunea tragică a conflictelor pentru posesia asupra pământului În care se confruntă două legitimități. În sfârșit, ultimul element, reliefarea: această noțiune se referă la procesele prin care etnicitatea este pusă În evidență În cadrul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Abdallah-Pretceille și de Louis Porcher În lucrarea lor Education et communication interculturelle (1996). Pornind de la ideea că discursurile cu privire la cultură nu sunt reflectarea unei realități obiective, ci rodul unei activități sociale esențialmente de natură lingvistică, cei doi teoreticieni consideră că „ficționalul” și subiectivitatea sunt, paradoxal, singurele registre discursive posibile pentru a vorbi despre practicile culturale, „ceea ce nu Înseamnă Însă minciună sau fabulație”. Cultura ficțională introduce principiul relativității punctelor de vedere În ora de limbi străine și sacrifică iluzia referinței unice În favoarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei realități obiective, ci rodul unei activități sociale esențialmente de natură lingvistică, cei doi teoreticieni consideră că „ficționalul” și subiectivitatea sunt, paradoxal, singurele registre discursive posibile pentru a vorbi despre practicile culturale, „ceea ce nu Înseamnă Însă minciună sau fabulație”. Cultura ficțională introduce principiul relativității punctelor de vedere În ora de limbi străine și sacrifică iluzia referinței unice În favoarea unei lecturi cu adevărat polifonice a faptelor de cultură. Cei doi autori se pronunță astfel Împotriva oricărei forme de predare a unor cunoștințe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cele literare trebuie să rămână într-un singur exemplar.) Și felul în care reușește să nu își repete propria rețetă, cu toate că-i poți recunoaște „parfumul“ cu ochii închiși. E printre puținele femei din literatură care s-au aventurat pe tărâmuri ficționale supreme ĂSF), inserate în absurdul poveștilor „pământene“ și în cărțile căreia chiar vezi că tușele de feminism nu ocupă mai mult loc decât ar trebui s-o facă niște apropo-uri. Roman în roman Mi-e greu să vă povestesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
beletristic, în textele literare, prin urmare, fiindcă aici, pe lîngă alte destinații (de obicei însă secundare) poate întruni un caracter constructiv, pentru o lume concepută intenționat ca fiind altceva decît realitatea obiectivă. În acest caz, enunțurile apar într-un discurs ficțional și corespund unui act de simulare a unui act asertiv, corespunzător frazelor declarative obișnuite, fără intenția însă de a înșela. Ca atare, la fel ca în stilul religios, în textele literare, aserțiunile nu sînt valorificabile din perspectiva criteriilor obișnuite ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a întări o inferență, fie ca un contra-argument. În această categorie intră atît conectorii argumentativi și concesivi (dar, totuși, cu toate acestea, desigur, însă), cît și conectorii explicativi și justificativi (căci, pentru că, deoarece, din moment ce, dacă - atunci), dacă ipotetic, real și ficțional, cînd ipotetic real, deoarece și mărcile simple ale unui argument (chiar, de altfel, în plus, nu numai). Simplificînd, pot fi stabilite patru categorii de conectori: a) conectori argumentativi (mărci ale argumentului): deoarece, din moment ce, căci, într-adevăr, cum, chiar, de altfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
distopie politică și Minunata lume nouă (de Aldous Huxley), ca distopie științifică. Deși, în cele mai multe cazuri, distopia ca formă literară se raportează la o idee filozofică sau socială, deci la un fenomen extraliterar, căruia îi denunță limitele printr-o prelungire ficțională, operele în discuție pot reprezenta creații superioare din punct de vedere literar utopiilor, care sînt interesate de zugrăvirea unor tablouri ale fericirii totale. În a n a l i z a d i s c u r s u l
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se pot adăuga numeroase alte relatări orale și povestiri, sînt genuri de discurs secundare în ceea ce privește reprezentarea și nu-și realizează sensul specific decît prin raportare la alte clase narative. Nu există totuși elemente lingvistice specifice pentru a realiza discursul ficțional, iar, pentru a accepta ideea existenței unui limbaj al ficțiunii, ar trebui admis că există cel puțin un număr minim de astfel de elemente care nu apar decît în acest discurs sau care ar avea sensuri specializate numai pentru el
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
această autonomie dă omului capacitatea de a figura obiectul în absența lui și de a viza posibilul, ceea ce îi mărește în mod exponențial cunoașterea și aptitudinea de previziune spațială, dincolo de sfera simțurilor și dincolo de prezența lui în lume. În comunicarea ficțională, acțiunea prezentată nu îmbogățește în mod direct experiența subiecților care comunică, dar le propune un experiment, iar confruntarea experimentală a cunoașterilor și a valorilor cu alte modele posibile de structurare a timpului, de relații între actanți etc. se produce prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
inexistente, pe care însă le desemnează și se referă la ele, dar felul în care o face și rezultatul actelor de referire sînt probleme de pragmatică, la fel cum este problema referinței în ansamblul ei. Pe de altă parte, enunțul ficțional este gramatical, dar, din perspectiva teoriei actelor de vorbire, realizează un act ilocuționar a cărui natură și mod de îndeplinire constituie probleme specifice lui. Din aceste constatări, se poate deduce că a n a l i z a d i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nouă ordine, să zicem BACD. Un exemplu extrem de transformare reorganizatoare, în care informația crucială este ținută ascunsă chiar pînă la sfîrșitul narațiunii, este des întîlnit în proza polițistă, unde informațiile semnificative și indiciile, cunoscute autorului și cîteodată chiar și detectivului ficțional, sînt ascunse cititorului. Astfel de informații ascunse sînt des întîlnite și în literatura „înaltă”, bunăoară identitatea binefăcătorului lui Pip în Marile speranțe sau a părinților lui Esther în Casa umbrelor. Abstractizarea masivă din diverse discipline academice umaniste presupune că există
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
GLĂVAN Cărțile insomniei INSTITUTUL EUROPEAN 2015 Cuprins Cuvânt-înainte / 9 Cronici Amintiri despre țara de bestii / 13 Un mister mai mare decât toate celelalte / 16 O carte fără sfârșit / 19 Un feminism soft, anesteziat / 22 Iarna de la capătul lumii / 25 Bancnota ficțională / 28 Frontul foștilor amanți / 31 Androphilis / 34 În reluare - resentimente, remușcare / 37 Cartea cenotaf / 40 Cartea umbrelor / 43 Confesiuni cu sufletul la gură / 46 Umbra lui Don Juan / 49 Cum se iubesc demonii / 52 De la Columbus la Nemesis / 55 Diavolul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ești văzut așa cum te-ai scris. Gabriela GLĂVAN Noiembrie 2015 Cronici Amintiri despre țara de bestii Romanele memoriei, cele în care o lume trecută își recapătă relieful imaginar în cuvinte, impun ca principiu de lectură o anumită convergență între personajul ficțional și cititor. Unchiul Rudolf, al lui Paul Bailey 1, are un potențial semnificativ de a stabili conexiuni cu cititorii români, cartea fiind structurată în jurul unei amintiri dureroase - despărțirea lui Andrei Aderca de familia sa și de România în iarna anului
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cea a cronicarului monden Mișu Văcărescu. Ritualul povestirii implică și aici, în stil matein, ritualul inițiatic al călătoriei și al cinei nocturne. Alternând tăcerea și contemplarea, narațiunea devine un halou luminos în obscuritatea tainei ce învăluie o lume apusă, ireversibil ficțională. "Dilemateca", anul III, nr. 26, iulie 2008 O carte fără sfârșit A treia reeditare a Dicționarului onomastic*, volum prin care Mircea Horia Simionescu a inaugurat tetralogia Ingeniosul bine temperat, reafirmă statutul de scriitor clasic al autorului și prilejuiește întâlnirea cu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
savant al unui cititor complice la fel de conștient de tehnicile de seducție prin care mimesis-ul literar, simultan, dezvăluie și ascunde. Intertextual, jocular, mizând pe o nișă "bine temperată" a absurdului creativ, acest roman este proba extremă a libertății autorului în raport cu lumea ficțională. Numele personajului conține întregul potențial narativ, toate genurile literare și modurile povestirii pot fi iscate, aproape magic, dintr-un nume oarecare - bizar, sonor sau fatalmente banal. Dacă în dreptul numelui Absolon găsim adresa completă a unui Absolon Pop - adică, în conformitate cu cele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
romane, nuvele, scenarii de televiziune și piese de teatru, având un succes impresionant încă de la debut, în 1956. Romanul Soția doctorului*, publicat în 1967, este considerat un reper în opera scriitoarei datorită complexității temei și a relațiilor dintre personaje. Biografie ficțională a medicului Seishū Hanaoka, unul dintre chirurgii inovatori care au descoperit în secolul al XIX-lea o formulă efecientă a anesteziei generale, romanul are în centru două figuri feminine - soția lui Seishū, Kae, și mama lui, Otsugi. O tensiune intensă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
folosi la ceva. Știe doar că ziua ce s-a sfârșit nu i-a adus boala, foamea sau moartea. Doar așa, redus la proporțiile unui ins anonim al cărui unic scop e supraviețuirea, Ivan Denisovici își dobândește statutul, real și ficțional, de erou. Prin ziua lui aproape fericită, Soljenițân dezvăluie că în Siberia, în ceață și frig, s-a scris cronica neagră a dezumanizării. "Dilemateca", anul IV, nr. 34, martie 2009 Bancnota ficțională Construite într-un regim realist complex, nuvelele lui
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]