8,147 matches
-
râu de crini, șuvoi... VESTEA ÎMPLINITĂ... Splendid fusese cerul, nălucitor de falnic, Departe, în adâncuri, în străfunzimea-i pură... Greu deslușeai misterul dacă-l priveai șăgalnic, De-abea vedeai prin nouri o simplă sclipitură... Văzduhul părea templu cu nori în frământare Ce fierb în ei mici raze ce prind contur de vulturi Rotindu-se agale sub nesfârșita zare. În cercuri largi, mărețe, și-apoi în catapulturi... Dar ei dispar o clipă sub nori și... iar se-arată Schimbați în două stele cu aripi
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
cum era, nu puteai să renunți la sacrificarea grăsanului dacă vroiai să supraviețuiești cu demnitate anul, cu provizii solide de cârnați, șoric, slănină, caltaboși, jumeri, tobă, carne la borcan și untură. Specialitatea familiei era moagăna, un fel de tobă supradimensionată, fiartă în varză murată, după o rețetă păstrată și transmisă cu sfințenie din tată-n fiu. Nimeni din familie nu va uita vreodată catastrofa din anul în care un unchi neglijent și-a permis să improvizeze un pic, incluzând și usturoiul
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
fascinată la bunica și mă minunam câte lucruri interesante știe. - Fugi repede și rupe câteva crenguțe de vișin. Aoooleu, cum era sa uit! Când m-am întors, tocmai se pregătea să răstoarne apa clocotită peste tărâța înmuiată în care a fiert și cimbrișor de câmp. - Crengile de vișin unde le pun, mamaie? - Pune-le în olan, dar mai repejor, îndată torn opăreala. Odată apa răsturnată, începea iar să amestece cu lingura cea mare din lemn. Mesteca ce mesteca și, deodată, scotea
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
multe locuri și un cuțit bont și o sfătuise să se joace de-a făcut mâncare. Mara adunase frunze, luase chiar și un cartof, le tocase pe toate mărunt, le amestecase cu apă și puțin nisip, apoi le pusese la fiert pe o cărămidă din spatele magaziei de lemne. Toată activitatea n-o ținuse ocupată prea mult. - Ce faci tu acolo la voi la oraș în vacanță, o întrebase Ică la un moment dat? - Oooo, multe! Mă întâlnesc cu prietenii, mă joc
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > SENZAȚII Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 220 din 08 august 2011 Toate Articolele Autorului Îți fierb rădăcinile iubito, asemeni Evei jinduiești la păcat, trupul tău firav emană suave parfumuri asemeni florilor și eu asemeni fluturilor mă opresc din zbor să-ți simt mătasea părului atingându-mi obrajii sub cerul ochilor tăi eu mă pierd și simt
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
arătat o magazie din scânduri învelită cu șindrilă, găsești : mălai, tărâțe pentru porci și grăunțe pentru păsări. Dimineața să dai la fiecare vacă câte un lighenaș cu tărâțe, le faci curat, apoi le bagi fân și le mulgi. Porcilor le fierbi dovleac cu mălai și tărâțe, dimineața să le dai boabe, măsura o găsești în magazie; la păsări să le dai grâu; pentru mine seara, după ce termin cu caii, să-mi aduci din pivniță o jumătate de kil cu țuică. Să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
din 09 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Femeia este rostul vieții tale! Îți dăruiește sufletu-i curat. E floarea firava cu moi petale, E-un înger ce te apară de...necurat! E steaua ce-n noapte o privești... Dorința, iti fierbe sângele în...valuri Măcar o dată ți-ai dori să o iubești, Sa simti cum zbori sus...peste dealuri. În gând, vrei s-o atingi și-ți este frică Să nu fie doar... Față Morgana. În suflet, iubirea simți cum se
ROSTUL ... VIEŢII de DOINA THEISS în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372762_a_374091]
-
Copilul părea cam dus, dar pușca nemțească, cu magazia plină, părea o adevărat comoară la casa omului. Saveta, nevastă-sa, luă problema în mâini, desfăcu uniforma țeapănă de ger, o puse la uscat în dosul sobei, iar cu o țuică fiartă de două ori frecă trupul bietului soldățel până începură să iasă aburi din el, iar pe gura „copchilului” un fel de strigături, cam ca la noi la horă, dar cu totul altfel. Îi mai turnă și pe gât ceva din
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
cuverturi din lână, dus de om în podul șurei, iar Măriuca, mezina, un spârnel de fată, primi poruncă să-l îngrijească, să-l hrănească și de trei ori pe zi, să-i dea de băut o cană mare de vin fiert cu scorțișoară, miere plus niște buruieni știute doar de priceputa Saveta. În felul acesta călcau ei, parte din necunoaștere, parte din bun simț, o lege năprasnică a vremii care vorbea despre colaborarea cu inamicul, despre ascunderea prizonierilor și multe alte
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
sa, o fată blonduță și timidă ca un șoricel ieșit la cumpărături, activitățile obligatorii pentru buna desfășurare a lansării volumului de poezii. Repeta pentru a nu știu câta oară: - Deci, aperitivele: mușchi file afumat, salam uscat, cârnăciori picanți afumați, șunculiță fiartă în arome și dată la fum de lemn tare, file de morun, somon, păstrăv la cetină, icre (negre, aurii, de păstrăv, roșii Beluga, roșii de Manciuria, de știucă cu ciuperci, de crap cu ceapă), stridii marinate, creveți cu sos de
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
trecerea iute a toamnelor, Timpul rămâne pe lucrurile din podul casei Copil Ca mine în rugăciunile mamei. IV Coloane de dealuri cu ferestre, Satul ca o licărire suie, Norii în pâlcuri aleargă din casă în casă Sub soare via își fierbe mustul Și apele macină în turbine lumina, Mama tot mai aduce răcoarea fântânii, Sora mea tot coase batiste și față de masă, Tata cioplește carul Pentru întoarcerea mea acasă. Al doisprezecelea ceas Vremea urcă în imponderabil, Păsările sub zborul cărora moleculele
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373059_a_374388]
-
mi cerne prin gânduri sălbatică, neaua Prin minte-mi trec sânii și căi tropotesc. Și-mi dau cozonacii afar’ din covata E jarul încins și cuptoru-ncercat Zicând „Tatăl nostru” la ușa-i curbata, Cuvintele mamei prin vreme străbat. Miroase-a vin fiert peste tot, și-a sarmale Mă-ntorc să le văd pe cuptor aburind Dar focul e stins și covețile-s goale Sunt aburi din vremea trecută venind. Cu nasul lipit de fereastră visării Pe mosul cu cerbii din cer îl
CRĂCIUNUL MĂ DOARE… de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373074_a_374403]
-
o bucată de gheață Câine încolțit... Pastel Din Vârful Crucii Soarele tremură pe Fruntea lui Iisus Locație Tufă de măceș Pe grinduri și zăvoaie Miroase raiul Leac Ultimul cioclu: Ofer orice rețetar Pe bază de colb... Afrodisiac Dejun de taină Fierb în fire de iarbă Mărul lui Adam Haiku Silabe de foc Într-un poem cu parfum Și praf de pușcă ! Citește mai mult SupraviețuireZăpor pe gârlăPe-o bucată de gheațăCâine încolțit...PastelDin Vârful CruciiSoarele tremură peFruntea lui IisusLocațieTufă de măceșPe
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina răspândită de lampa cu butan, ne-am montat clopoței pe bambine, în eventualitatea vizitei vreunui somn curios, venit să vadă cine îi încalcă teritoriul. Semnale despre existența lui am avut la amurg
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
-le că și el pricepe importanța momentului. Își strecură mâna în trăistuță și pe pipăite alese mărul cel mai frumos și, oferindu-i-l, continuă: - Azi m-am cam încurcat în treburi, dar nu m-am lăsat copleșită. Trebuia să fierb și laptele, cel de ieri s-a acrit, mai ales că am și întâziat, cum prea bine știi. Înaintau unul spre celălalt zâmbind și ochii le radiau, transmițând invizibilele dorinți ale iubirii. Violeta i-a întins mâna în care ținea
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ACOLO ESTE ROMÂNIA Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1691 din 18 august 2015 Toate Articolele Autorului Unde fierbe apa-n stâncă Clocotind în roi la vale, Unde-n liniștea adâncă Cerbii-și fac la pas cărare, Unde râde-n soare glia, Unde brațul sapă via Și vibrează ciocârlia - Acolo este România! Unde dealu-și culcă poala Peste câmpii
ACOLO ESTE ROMÂNIA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372122_a_373451]
-
câte reprezentații, ivesc splendorile acestui eveniment nou și fascinant de a fi trăite și de a le primi binele sufletesc, apă a setei spiritului. Pe alocuri, nici n-ar avea cum să nu se întâmple într-un oraș în care fierbe la cazan poșirca politică și fierbe, și iar fierbe, iar pe scriitorii însetați de poșircă asta îi interesează mai cu seamă, mulți dintre ei chiar neștiind altceva, mai scriu zeflemitorii câte-o critică fadă, searbădă și insipidă, căci nu e
WOODSTOCK-UL UNIVERSULUI TEATRAL ROMÂNESC. BACĂU, ESPLANADA FESTIVALULUI „THEATERSTOCK” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372103_a_373432]
-
nou și fascinant de a fi trăite și de a le primi binele sufletesc, apă a setei spiritului. Pe alocuri, nici n-ar avea cum să nu se întâmple într-un oraș în care fierbe la cazan poșirca politică și fierbe, și iar fierbe, iar pe scriitorii însetați de poșircă asta îi interesează mai cu seamă, mulți dintre ei chiar neștiind altceva, mai scriu zeflemitorii câte-o critică fadă, searbădă și insipidă, căci nu e nimic în lume și în cer
WOODSTOCK-UL UNIVERSULUI TEATRAL ROMÂNESC. BACĂU, ESPLANADA FESTIVALULUI „THEATERSTOCK” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372103_a_373432]
-
de a fi trăite și de a le primi binele sufletesc, apă a setei spiritului. Pe alocuri, nici n-ar avea cum să nu se întâmple într-un oraș în care fierbe la cazan poșirca politică și fierbe, și iar fierbe, iar pe scriitorii însetați de poșircă asta îi interesează mai cu seamă, mulți dintre ei chiar neștiind altceva, mai scriu zeflemitorii câte-o critică fadă, searbădă și insipidă, căci nu e nimic în lume și în cer la care ei
WOODSTOCK-UL UNIVERSULUI TEATRAL ROMÂNESC. BACĂU, ESPLANADA FESTIVALULUI „THEATERSTOCK” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372103_a_373432]
-
nu departe de schela topografică ce marchează altitudinea de nouăzeci și cinci de metri față de nivelul mării. Jumuleau ei grâu până ce li se făcea foame. Atunci aprindeau focul sub pirostrii și făceau în ceaun un pui de mămăligă, după care fierbeau tot în el laptele pe care îl turnau în străchini. După ce frații se ospătau bine, nu mai aveau chef de treabă, incomodați de burțile lor pline. Cu chiu și vai se apucau să lege în snopi mănuchiurile jumulite înainte de masă
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
eliberează jazz / în scopuri care scapă înțelegerii celor vii” (eu tu praful,pag.24); “cred că îți șterg poza de optișpe mega / a început să se deschidă într-o parte / sunt nebun după tipele cu colțurile gurii lăsate dar / procesorul fierbe” (ador femeile cu zâmbet căzut, pag. 26). Aparent ermetică, poezia lui Marius Lăzărescu te îndrumă prin expresie și inovație tehnică în miezul unor cercuri concentrice, nu pentru a te pierde ci pentru a-ți regăsi libertatea interioară. Și nu e
SCURT TRATAT DESPRE SUNETE de MIOARA BĂLUŢĂ în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372284_a_373613]
-
lui Ion Creangă și melancolia iubirilor lui Eminescu. Și totuși, aceleași cuvinte ce au împodobit buzele iubiților mei scriitori colorau acum atmosfera stătută din peronul acesta al Spaniei... Într-un sens ciudat și totuși deosebit de familiar celor în care mai fierbe încă patria, mă simțeam acasă. Eram străini unii față de alții, eu și românii ce își purtau cu ușurință pecetea dezrădăcinării, și totuși ne lega ceva cu lanțuri imperceptibile dar tari. Limba, sau acest „șirag de pietre rare”, ne încununa acum
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
lui Ion Creangă și melancolia iubirilor lui Eminescu. Și totuși, aceleași cuvinte ce au împodobit buzele iubiților mei scriitori colorau acum atmosfera stătută din peronul acesta al Spaniei...Într-un sens ciudat și totuși deosebit de familiar celor în care mai fierbe încă patria, mă simțeam acasă. Eram străini unii față de alții, eu și românii ce își purtau cu ușurință pecetea dezrădăcinării, și totuși ne lega ceva cu lanțuri imperceptibile dar tari. Limba, sau acest „șirag de pietre rare”, ne încununa acum
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
nu terminai de vorbit ce aveam cu ea. Da, lasă că mai vine ea! Vream și o căldărușă de aramă spoită, cum am văzut la popa Vanghelie, aia care o duce cântărețul Crăcănel, la Bobotează, în care oamenii aruncă banii. Fierbi în ea orice fiindcă nu coclește. Și ce mânuelnică e!” - Dacă o momiși cu ciorbă de găină, mai trece ea pe aici. O să-ți și descânte, să-ți dea în bobi și să-ți citească norocul în cărți sau în
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina răspândită de lampa cu butan, ne-am montat clopoței pe bambine, în eventualitatea vizitei vreunui somn curios, venit să vadă cine îi încalcă teritoriul. Semnale despre existența lui am avut la amurg
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]