1,924 matches
-
național sau local și universal sau global. Într-adevăr, orice doctrină bazată pe principiul complementarității trebuie să ofere spațiu adecvat ambilor poli ai construcției sociale. Orice opțiune socio-istorică, ce recunoaște demnitatea și imperfecțiunea individuală, cultura, religia și familia ca centrale ființării, va fi, într-o anumită măsură, națională și, într-o anumită măsură, universală. O astfel de structură va urma inevitabil căile trasate de Aristotel și Montesquieu. Lăudabila toleranță va fi, la fel de inevitabil, văzută în dubla sa dimensiune: recunoașterea corectă și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din noi. Moartea literaturii continuă să se amîne indefinit. Între circumstanțele postmodernității istorice, două sînt cele care le propune ca relevante pentru discursurile care modelează istoria literară și care au ca dominantă cultura occidentală: "Una e globalizarea activităților umane. O "ființare cu alte culturi" face ca trecutul literar occidental să fie mai degrabă mai mult, decît mai puțin relevant și mai imediat". "Cea de-a doua circumstanță ideologică relevantă este lupta din jurul unei definiții corecte a liberalismului" (V.N.). Opera lui Montesquieu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ceea ce poate fi confirmat de către instrumentele științei, însă și această idee și-a pierdut prestigiul, s-a dovedit că obiectivitatea științei nu poate oferi o imagine nedistorsionată a lumii. Heidegger consideră că sfârșitul metafizicii apare cu epuizarea atitudinii prin care ființarea este luată drept ființă, substituție prezentă de la Platon încoace sub diferite forme, manifestată în modernitate prin domnia tehno-științei, adică prin capacitatea ei de a prinde orice realitate într-un calcul. Umanismele și existențialismele au reacționat față de domnia tehno-științei și au
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
realitate într-un calcul. Umanismele și existențialismele au reacționat față de domnia tehno-științei și au propus o recentrare pe Ființă. Spre deosebire de acestea, Heidegger nu mai creditează o trăire autentică, privilegiată, a Ființei, fiindcă în toate aceste relații ni se dă o ființare, nu Ființa. Teoriile metafizice au fost înlocuite nu atât din cauza argumentelor teoretice (nu poți demonstra o mai bună adecvare la ființă), cât pentru evitarea consecințelor negative pe care le permite metafizica (de exemplu totalitarismele, care își justifică violența cu un
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
deosebeste substanțial de cea tradițională și chiar de cea modernă?), ceea ce ne determină, În mod firesc, să lansăm Întrebarea: Oare această idee a operei de artă care, extrasă din lumea sa prin procesul de muzeificare, Își pierde forma inițială de ființare și prin aceasta esența, nu face chestionabilă chiar posibilitatea existenței artei contemporane Într-un muzeu (deci a noțiunii de muzeu al artei contemporane)? Într-o primă instanță, ca arhitecți, am putea fi tentați să asociem conceptul de muzeu de artă
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
manuale curatoriale, am Învățat să expunem o pânză de Rembrandt sau o statuie renascentistă, mai sunt acestea valabile pentru lucrările lui Bill Viola sau ale lui Damien Hirst? Răspunsul este intuibil. Ne confruntăm cu o transformare radicală a modului de ființare a artei contemporane care solicită alte formule de expunere, radical distincte față de cele inițiale. În aceeași măsură, s-a schimbat și modul de selecție al obiectelor de artă. Criteriile de selecție ale muzeului secolului al XIX-lea și mare parte
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
miturile unui umanism laic sau, mai grav, au fost deviate, inversate, contrafăcute de ideologii totalitare ucigașe. Față de umanitățile tradiționale, organizate de principii transcendente, omul modern le pare o tulburătoare excepție. Fie că trăiește heideggerian în uitarea Ființei, absorbit de lumea ființărilor maniabile, fie că nu mai are acces decît la un sacru adumbrit, camuflat în profan, fie că a devenit o ființă provincială, autoexilată într-un domeniu periferic al realului, omul modern pare să fie într-o situație proastă, în criză
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Principiul suprem. Abia cînd Unul e conceput în retragerea sa, cînd tautologia principială Unul care este Unu se deschide către predicația Unul este, abia atunci apare în chiar interiorul Unului plaja ființei, abia atunci se ivesc categoriile contrare, pluralitatea, posibilitatea ființărilor. în mistica ebraică, o linie care culminează cu doctrina lurianică a contracției (țimțum) susține că spațiul creației se ivește ca efect al concentrării, restrîngerii sau interiorizării lui Dumnezeu, absorbit de Infinitul lui radical. în termenii lui Meister Eckhart, creatura apare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
147. Totul este să depășești o existență banală și să devii un caz, chiar dacă toți se tem de cei ce ajung într-o astfel de ipostază. Umanul id est: acest caz era judecat atunci de Cioran în termenii heideggerieni ai ființării umane (Dasein), înțeleasă în orizontul temporalității (Zeitlichkeit), cu toate că termenul din urmă va avea, mai tîrziu, în Căderea în timp, un sens aparte. Referințele de acum sînt însă nesistematice, limbajul e abuziv și difuz, de eseu, frizînd uneori chiar starea de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mai mult, nici mai puțin, decât în libertatea fiecăruia dintre noi, producătorii de discurs, de a construi, prin mijloace pur discursive, publicuri cărora intenționăm să ne adresăm, pe care actul nostru discursiv, ca atare, le aduce la un tip de ființare, ca "second personae", a căror actualizare depinde, evident, de posibilitățile de identificare ale publicului nostru real. Cu alte cuvinte, Black inițiază un drum inedit în criticismul retoric, un drum pe care ne invită să îl urmăm, ghidându-ne strategic, pentru
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și sociali, pe de altă parte, notează criticul, ei sunt fictivi, "pentru că există numai în interiorul lumii simbolice"693 construite de discursul care îi implică. În afara acestui context discursiv, deci, conceptul de "popor"/ "oameni" nu are nici un înțeles: "Sunt chemați la ființare de către discurs [...] și, din momentul respectiv, devin "reali" pentru cei ale căror vieți sunt afectate de discursul (pe care îl determină - adăugirea mea) - granițele apartenenței lor pot deține indexuri economice "reale" și legături socio-politice"694. Într-o primă tentativă de
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și de trăit. Paranteza înseamnă și locul privilegiat al dialogului privat pe care îl întreținem cu o comunitate pe care o construim tot noi, prin mijloacele discursive pe care am învățat să le folosim, și pe care o chemăm la ființare asigurând-o permanent că e în siguranță, alianțele pe care le propunem sunt sigure, iar posibilitățile reprezentaționale pe care le oferim în breșa respectivă sunt tot atâtea oportunități autentice de autoafirmare a vocii pe teritoriul discursului. Însă paranteza sau parantezele
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
nu este o sumă de tineri indivizi, nu este o mulțime. Clasa este o entitate, o unitate, adică un fel de trup însuflețit. Se comportă ca un balaur cu multe capete. Balaur zic, fiindcă acesta este cel mai cunoscut printre ființările cu mai multe capete. Mai zic balaur și pentru că el stă gata să te înghită dacă miroase că ești vulnerabil, slab, indecis, neautoritar, manipulabil, inexpresiv, plictisit, ezitant. Și când ea nu poate, clasa știe când tu nu poți. Și se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
tocmai apelasem ca la specialistul în comportamentul uman, afirmă: „Când vanitatea depășește un anumit grad, ea devine extrem de periculoasă. Făcând abstracție că îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și eforturi inutile, care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care îl face să se gândească mai mult la sine și care îl face să nu țină seama decât cel mult de felul în care e judecat de alții, vanitatea îl duce cu ușurință la pierderea contactului cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
le-au propus neoplatonicii, creștinii sau gnosticii 161. S-a spus că această natură antinomică a principiului metafizic reverberează în câmpul existențial sau ontologic, "marca sa distinctivă, adică esența sa antinomică, determinând apariția unor echivalente ontologice, a unor forme de ființare asemănătoare..., cum ar fi, de exemplu, antinomia continuu-discontinuu în domeniul fizical (sau mai exact microfizical)"162. Corelația mi se pare interesantă, mai ales că și Blaga gândea de la început teoria sa cosmologică în sensul unui realism metafizic, în care principiul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
determinări conceptuale. Alții consideră că este determinabil și îl concep drept totalitate a existenței, astfel că, în această calitate, primește toate atributele, deopotrivă pe cele pozitive, cât și opusele lor. El suportă denumirea antinomică, numirea cu toate perechile de contrari (ființarea și neființarea, realitatea și nerealitatea, imobilitatea și mobilitatea etc.), pentru că este toate acestea și totodată nici una din ele, pentru că în el toate aceste dualități dispar 302. În legătură cu antinomiile sau paradoxiile cuprinse în metafizica indiană veche, Lucian Blaga observă că niciodată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ceea ce unește sau leagă, căci se întinde nu doar dincolo de nivelurile de Realitate, ci și între acestea, în sensul că "pătrunde și traversează nivelurile de Realitate"663. Datorită acestui caracter, Realul (sacrul) a fost despărțit complet de Realitate. Ființa și ființarea au avut regimuri ontologice diferite, fiind arondate unor cercetări radical despărțite. Cercetarea disciplinară nu putea decât trece în spațiul transcendentului Realul, deschizând o prăpastie între acesta și Realitate. Prin abordarea transdisciplinară, afirmă Basarab Nicolescu, se poate realiza "o punte între
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
priveliștii. Lumină și transparență: o viziune a sufletului / 54. Scena originară / 62 • Ion Vinea și epifania vizibilului. Irealizare și desensibilizare / 67. Departele - un peisaj evacuat / 73 • Perspectiva inversă în poezia lui Adrian Maniu / 78 • Ion Pillat. Jocul imaginii în fuga ființării. Vederea din umbră - în lumina neobișnuitului / 87. Ce dă transparența / 93. Epifania ca dia-fanie / 95 • Dan Botta. Despre sufletul poemului. Diafanul ca unduire / 101. Khôra sau ovalul inimii / 105. Cerul, formă a inaparentului / 110 • Diafan și perspectivă a inaparentului în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se vede. Ceea ce nu apare percepției face perceptibil, nu se dă spre vedere dar face vederea posibilă, fiind el însuși posibilul vederii. Aspect ce pune un raport invizibil, inaparent, cu ființa realului, derealizată, de-ființată, fluidizată până la forma pură a ființării, acolo unde inaparența este trans-aparență. Inaparentul nu are relație cu ființa și cu prezența, ci cu absența sau chiar cu nimicul revelat apofatic și a cărui epifanie are loc în trupul poetal al imaginii. Inaparent din care decurge de altfel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de semnificații, la nivelul imaginilor integrate în vasta pânză a spațiului imaginar. Acest ceva ascuns nu se află în structura poemului vizibil ci în non-manifestarea unui semnificabil inaparent a cărui lumină face cu putință procesul creației, aducând rostirea ascunsă a ființării poetale la rostitul actual al ființei poetice. Imaginea poetală nu e una de primă instanță, nu se impune ca prezență evidentă la suprafața textului, nu intră în orizontul de vizibilitate al ființei textuale. Inaparența ei este un fond clar-obscur, intermediul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
luminând în echivocitatea înțelesului. Nu este aceasta tocmai imaginea transparentă care - înainte de a se dizolva în textura lingvistică a unor complexe figurative - deschide perspectiva subînțelesului, a unui prag nevăzut în care totul abia începe, se prefigurează ca posibilul germinativ al ființării? Ființa guvernează apariția ființărilor; avem însă în vedere nu ființa în accepția sa generală - definiția sa lungă - de garant al apariției tuturor celor ce sunt. Ne preocupă ființa specială a poemului, ca organism viu de sine stătător, structurat într-un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nu este aceasta tocmai imaginea transparentă care - înainte de a se dizolva în textura lingvistică a unor complexe figurative - deschide perspectiva subînțelesului, a unui prag nevăzut în care totul abia începe, se prefigurează ca posibilul germinativ al ființării? Ființa guvernează apariția ființărilor; avem însă în vedere nu ființa în accepția sa generală - definiția sa lungă - de garant al apariției tuturor celor ce sunt. Ne preocupă ființa specială a poemului, ca organism viu de sine stătător, structurat într-un text care vorbește și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a inaparentului în trupul poetal al unei infra-imagini, în miezul ireductibil al unei pre-imagini sau - așa cum l-am numit - al unui imagem. Stare genuină a comprehensibilului confruntat nu cu survenirea ființei imaginii, ci cu pre-ființarea ei inimaginabilă. Înțelegem deci prin ființare nu vreo calificare ontică a ființei reprezentabile, ci dinamica (dynamis) potenței imaginale, starea de trecere prin transparența care se vede, ia forma unei imagini originare. Iar această trecere a începutului prin ceea ce semnifică înainte de a fi este imprezentabilă și nereprezentabilă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fi este imprezentabilă și nereprezentabilă, deși vorbim de o deschidere a posibilului, nu în sensul însă de orizont al unei prezențe care ar putea fi reprezentată. Imprezentabilul are natura inevidentului; el nu se arată dar marchează locul trecerii posibile, al ființării semnificabilului spre ființa în care urmează să se împlinească. Începutul proiectează ființa, promovează ființarea înspre ființă, dar aceasta rămâne ascunsă în sfârșit, adică în actualizarea nesfârșită a potențialității. Înțeleasă pornind de la străfundul unui posse care se dă ca început la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sensul însă de orizont al unei prezențe care ar putea fi reprezentată. Imprezentabilul are natura inevidentului; el nu se arată dar marchează locul trecerii posibile, al ființării semnificabilului spre ființa în care urmează să se împlinească. Începutul proiectează ființa, promovează ființarea înspre ființă, dar aceasta rămâne ascunsă în sfârșit, adică în actualizarea nesfârșită a potențialității. Înțeleasă pornind de la străfundul unui posse care se dă ca început la nesfârșit, poetica fenomenologică a imaginii este o poetică a posibilului. Prin urmare, regresia spre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]