5,981 matches
-
Serenei și al lui Adolf Gheorghe Denk, inginer silvic, descendent al unei familii austriece din Bucovina. După clasele primare urmate în comuna Ceahlău (județul Neamț) și studiile liceale la Liceul „G. Bacovia” din Bacău, a absolvit, în 1968, Facultatea de Filologie a Universității din București. Profesor în comuna Giurgeni (județul Ialomița) și apoi la Slobozia (1968-1990), a mai ocupat postul de director al Bibliotecii Județene (1976-1981) și al Centrului Cultural „Ionel Perlea”, deținând și funcția de consilier la Inspectoratul pentru Cultură
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
, Ion (22.X.1942, Constanța), dramaturg și prozator. Este fiul Elenei (n. Licoi) și al lui Ion Coja, grădinar. Absolvent al Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanța, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, terminate în 1965. Din 1966 este cadru didactic la Catedra de lingvistică generală a Universității din București. Obține titlul de doctor în filologie în 1978, cu lucrarea O gramatică rațională a articolului, dezvoltată ulterior în volumul
COJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
grădinar. Absolvent al Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanța, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, terminate în 1965. Din 1966 este cadru didactic la Catedra de lingvistică generală a Universității din București. Obține titlul de doctor în filologie în 1978, cu lucrarea O gramatică rațională a articolului, dezvoltată ulterior în volumul Preliminarii la gramatica rațională a limbii române (1983); lucrarea este axată pe ideea că limbile tind, în decursul timpului, să sporească motivarea elementelor lingvistice. A fost vicepreședinte
COJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
CODREANU, Theodor (1.IV.1945, Sârbi, j. Vaslui), critic și istoric literar, prozator. Este fiul Catincăi și al lui Iordache Codreanu, țăran fierar. După studii liceale la Bârlad, urmează Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (absolvită în 1970). Lucrează ca profesor la Orgoești și Dodești, județul Vaslui, iar din 1975 la licee din Huși. Este doctor în filologie (2001) cu teza „Complexul Bacovia” și bacovianismul. Debutează publicistic în
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
țăran fierar. După studii liceale la Bârlad, urmează Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (absolvită în 1970). Lucrează ca profesor la Orgoești și Dodești, județul Vaslui, iar din 1975 la licee din Huși. Este doctor în filologie (2001) cu teza „Complexul Bacovia” și bacovianismul. Debutează publicistic în 1969 („România literară”), iar editorial în 1981, cu romanul Marele zid. Colaborează la „România literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Viața românească
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
după textele Anei Blandiana și va da, în 1997, romanul Casa cu storuri galbene. Deloc spectaculos (prin aceeași raportare la proza optzecistă), romanul adună mai multe experiențe și observații personale pe linia feminității ultragiate, singuratice, ușor bovarice. Livia, absolventă de filologie, cu cinci ani de navetă umilitoare, ajunge recepționeră la un hotel, divorțează fiindcă nu vrea copii, se trezește la treizeci de ani într-o existență monotonă, pe care nici dezabuzarea prietenelor, nici micile și surprinzătoarele aventuri sexuale de pe litoral și
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
T. Maiorescu ar fi plagiat teoriile estetice ale filosofului german Fr. Th. Vischer. Un amplu studiu despre Homer al lui Z. Demarat, articole și studii istorice de A. I. Odobescu, A. D. Xenopol, Al. Papadopol-Calimah, C. Esarcu, Gr. G. Tocilescu, contribuțiile de filologie ale lui M. Gaster sau cele pedagogice ale lui B. Constantinescu stau alături de numeroasele scrieri științifice ale lui Hasdeu. La 7 martie 1872 se tipărește articolul Misiunea preotului la sate, semnat „preot I. Creangă”. Cu un text de G. Missail
COLUMNA LUI TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286336_a_287665]
-
, Mihai (26.III.1953, Făgăraș), etnolog. Este fiul Silviei (n. Săvuleanu) și al lui Tiberiu Coman, medici. C. a făcut școala primară și liceul la Făgăraș (1960-1972), urmând apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1972- 1976). Mai întâi profesor de limba franceză și limba și literatura română în București (1973-1983), ulterior lucrează ca redactor la „Scânteia tineretului” (din 1983), fiind, între 1987 și 1989, secretar responsabil de redacție. Director la
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
COLOȘENCO, Mircea (3.VI.1938, Căinari, j. Tighina), istoric literar și editor. Este fiul Nataliei (n. Musteață) și al lui Petre Coloșenco, învățători. Între 1960 și 1965 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În 1969, a absolvit și cursurile de biblioteconomie ale Bibliotecii Centrale de Stat din București. A lucrat ca muncitor, profesor, bibliograf la Biblioteca Municipală Bârlad (1968-1969), redactor la ziarul „Vremea nouă” din Vaslui
COLOSENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
Iași (1894-1896), abandonează ideea carierei de medic și se înscrie la Facultatea de Drept, susținând în 1900 licența, cu teza Puterea părintească în dreptul roman și român, tipărită în același an. Paralel cu studiile juridice audiază cursuri de filosofie și de filologie română, și între anii 1897 și 1899 frecventează, ca elev în clasa de declamație condusă de Mihail Galino, Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În 1900 urmează un curs de specializare în arta dramatică la Paris, cu actorul
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
la Universitatea din Lyon. În 1943, întors în țară, ocupă Catedră de limba franceză la Academia de Înalte Studii Comerciale din Cluj-Brașov, al cărei rector devine în 1945. Din 1948 și până la sfârșitul vieții a fost profesor la Facultatea de Filologie a Universității din București, decan al Facultății de Limbi Romanice și Clasice (1963-1965) și câțiva ani prorector. A primit distincția „Palmes académiques” a guvernului francez. Teza de doctorat în literatura comparată, La Légende de Geneviève de Brabant et șes versions
CONDEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286356_a_287685]
-
, Val[eriu] (2.VIII.1950, Iași), critic literar și poet. Este fiul Nataliei și al lui Gheorghe Condurache, profesori. A absolvit Facultatea de Filologie, secția română-franceză a Universității din Iași în 1973, după care a fost profesor de franceză, secretar literar (1974-1990) și director general (1992-1994) al Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași, redactor, împreună cu Mircea Filip, al revistei „Arlechin” și director (1994-1997) al
CONDURACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
CONSTANTINESCU, Viorica S. (27.V.1943, Berești-Bistrița, j. Bacău), comparatist, teoretician literar și traducătoare. Este fiica Mariei (n. Ignat) și a lui Neculai Sandu. A absolvit Liceul „Roman Vodă” din Roman, apoi Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1966). Profesor la Catedra de literatură comparată a Facultății de Litere din cadrul aceleiași universități, predă disciplinele teoria literaturii și literatură comparată. Devine doctor în litere în anul 1978, cu teza Exotismul în literatura
CONSTANTINESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
CONSTANTINESCU, Titel (17.II.1927, Râmnicu Sărat - 13.V.1999, București), prozator și poet. Este fiul Ioanei și al lui Constantin Constantinescu, pictor de biserici. Absolvent al Facultății de Filologie din București (1952) și al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (1968), a desfășurat o lungă carieră de regizor la Radio București, departamentul teatru radiofonic. Debutul din „Universul copiilor” (1942) prefigurează vocația de autor pentru copii, C. publicând de-a
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
din București și a unui seminar de învățătoare din Droyssig-Zeitz (Germania), C. funcționează ca profesoară mai întâi la Câmpina, apoi la Liceul German din București (1922-1944). Dornică de a-și lărgi necontenit cunoștințele, frecventează cursuri de filosofie (1923-1924), precum și de filologie germană (1932-1936) la Universitatea din București, beneficiind în continuare de un an de studii la Berlin. Din 1952 până în 1954 a lucrat în cadrul redacției „Neuer Weg”. Concomitent, dar mai ales în anii următori, a desfășurat o prodigioasă activitate de traducere
CONSTANTINIDIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
din București, Facultatea de Litere (secția Relații Internaționale și Studii Europene). A obținut titlul de MA (10 week certificate) la Universitatea Warwick (Marea Britanie) în studii culturale britanice, cu disertația Reporting Violence: The Media in Northern Ireland. A devenit doctor în filologie al Universității din București, susținând, în 1999, teza Forme în mișcare: postmodernismul. Între 2000 și 2002 este visiting associate professor la Department of Communication Studies la Virginia Polytechnic Institute and State University, SUA. A debutat în presă cu eseul Scriitura
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
o continuă sfidare a convențiilor „poeticului”, subminează în chip periculos propriul timbru liric, lăsând prozaicul să năvălească în poezie. Amintind de pseudofabula Cronicari sau de Fuchsiada lui Urmuz, voitele inadecvări frizează nonsensul și absurdul: circul este asociat metafizicii, fizica cuantică - filologiei. Parafraza, sintagmele celebre modificate, reperele culturale invocate aluziv sau direct, toate la un loc imprimă un difuz aer parodic, mergând de la benign la agresiv: „fac piața, deci exist”. În spatele acrobației ludice, care se vrea o perpetuă frondă, jubilația lasă locul
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
21.IX.1938, Rogojeni, j. Galați - 3.I.2002, Iași), istoric literar, comparatist și dramaturg. Este fiul Verei (n. Tașacov) și al lui Pavel Constantinescu, funcționar. Face studii primare și liceale la Rogojeni și la Bârlad, absolvind apoi Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1961). După absolvire, parcurge întreaga ierarhie universitară devenind profesor (1993), și în 1997 șef al Catedrei de literatură comparată și estetică. Își ia doctoratul în filologie în 1973. Urmează cursuri de teatrologie la
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
și la Bârlad, absolvind apoi Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1961). După absolvire, parcurge întreaga ierarhie universitară devenind profesor (1993), și în 1997 șef al Catedrei de literatură comparată și estetică. Își ia doctoratul în filologie în 1973. Urmează cursuri de teatrologie la München, în 1971 și 1972. Între 1981 și 1984 a fost lector de limba și literatura română la universitățile din München și Augsburg, devenind, tot aici, profesor-asociat, în perioada 1985-1994. După 1985, când
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
CONSTANTINESCU, Mircea (18.VII.1945, București), eseist și romancier. Este fiul Elenei (n. Dobrescu) și al lui Gheorghe Constantinescu. Termină Liceul „N. Bălcescu” la Târgoviște (1963), absolvind apoi secția de filologie a Institutului Pedagogic din București (1966), iar în 1972, Facultatea de Filosofie, secția sociologie, a Universității din București. Lucrează ca sociolog și bibliolog. Debutează cu versuri în „Amfiteatru” (1966), revistă ce îi acordă, în 1968, un premiu pentru debut. Debutul
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
, Ilie (16.II.1939, București), poet, prozator, critic literar, eseist și traducător. Este fiul Raliței (n. Constantinescu) și al lui Stan Constantin, muncitor. Absolvent în 1956 al Liceului „N. Bălcescu”, a studiat limba și literatura italiană la Facultatea de Filologie a Universității din București (1956-1962). Primele poezii îi apar în 1956 în „Tânărul scriitor”, iar în 1960, încă student, debutează editorial cu volumul de versuri Vântul cutreieră apele. Angajat redactor la ziarul „Scânteia” imediat după terminarea studiilor, a fost apoi
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
literatură națională a Universității de Stat din Chișinău (1946-1949), șef de sector (1947-1981), director-adjunct (1958-1961) și director (1961-1969) al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, profesor la Universitatea de Stat din Chișinău (1969-1988). Doctor în filologie (1965), este membru al Academiei de Științe a Moldovei (1965), profesor universitar (1966), doctor honoris causa al Universității de Stat din Moldova (1995). De o mare erudiție filologică, C. este preocupat și de investigarea operei literare la nivel stilistic, din
CORLATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286418_a_287747]
-
, Nicolae (10.VII.1935, Arad), prozator. Este fiul Draghinei (n. Crucean), profesoară, și al lui Aurel Corbeanu, magistrat. După școala primară făcută la Birchi, în județul Severin (1941-1945), și Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1945-1952), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1952-1957). Implicat, după evenimentele din Ungaria, în agitațiile studențești din toamna anului 1956, este exclus din UTM, fapt ce îi va marca evoluția ulterioară. Este profesor de limba română la Macea, județul Arad (1957-1958), la diverse
CORBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286411_a_287740]
-
va marca evoluția ulterioară. Este profesor de limba română la Macea, județul Arad (1957-1958), la diverse școli generale din Arad, precum și la Institutul Pedagogic din același oraș (1958-1966), după care devine asistent, apoi lector de literatura română la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1966-1973). În 1973 s-a stabilit în Republica Federală Germania, unde, din 1975, lucrează în calitate de colaborator extern, apoi ca redactor permanent, în redacția română a postului de radio Deutsche Welle din Köln. Amintirile unui laș (1998
CORBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286411_a_287740]
-
părinții se mută la oraș, tânărul C. se adaptează repede, învață să fie discret și să nu spună ce nu trebuie. I se predă în școală și în familie o pedagogie a fricii și a dublului limbaj. La Facultatea de Filologie din București, unde vine în 1952, în plină teroare stalinistă, tânărul arădean întâlnește o altă lume, dar cu aceeași frică teribilă intrată în oase ca frigul. În amfiteatre apar mari profesori (Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti), dar și numeroși
CORBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286411_a_287740]