51,126 matches
-
a jucăriilor. Absența constrângerilor realismului face transparentă rama mitică: miniaturii pastorale îi urmează expulzarea din spațiul protector: maturizarea, școala, și finalmente războiul fiind semnele unei graduale instaurări a vârstei de fier. Casa bunicilor nu poate supraviețui unei ciclicități mitice. Melancolia finalului trimite către această conștiință a inevitabilității declinului - irumperea în ultima secvență a persoanei întâi plasează întreaga arhitectură textuală în armătura memoriei. Scrisul se legitimează, finalmente, ca modalitate de salvare a unui timp cristalizându-se în imagini. Tentativa lui Ionel Teodoreanu
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
Ioana Pallă și Adina Stephano), cea care triumfă fiind o feminitate domesticită, aceea a Monicăi. Senzaționalul și melodramaticul se infiltrează în intriga romanului - tenebrosul romantic al lui Vania Dumșa și moartea Olguței aparțin, cel puțin până la un punct, acestui registru. Finalul din Între vânturi e marcat de cehovianism. Sfârșitul Medelenilor amintește de extincția livezii de vișini. Bercale/ Lopahin maculează un teritoriu al inocenței, și ceea ce dispare e mai mult decât o simplă moșie. Memoria intervine pentru a echilibra o existență descentrată
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
a gorilelor din acest film-bananier în care, cînd ți-e lumea mai dragă, poți aluneca ba pe o coajă de Zbor deasupra unui cuib de cuci, ba pe una de Equus. Dacă nu-ți frîngi gîtul pînă atunci, evadarea din final - inspirată, ca de altfel, o bună bucată de film, și de Închisoarea îngerilor - îți oferă un posibil echivalent cinematografic al trîmbițatei retrageri a lui Hopkins. Alături de compania lui Cuba Gooding jr., această "ieșire" din scenă e și cel mai bun
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
sclipire a sonorității, o lejeritate imponderabilă. Echilibrul dificil al Sonatei a III-a (am apreciat înscrierea în program a unei Sonate) i-a reușit Mihaelei Ursuleasa îndeosebi în Scherzo-ul aerian, în cantabilitatea belliniană a liniei, în perpetuum mobile al finalului, mai puțin în elaborarea într-un stil larg al primei părți. Am regretat că pe alocuri a lipsit susținerea, tensionarea discursului, e drept compensată printr-o pianistică foarte tactilă. Iar atunci când suflul interior sau amploarea nu o ajută, pianista se
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
traiectul simbolic. Tocmai aici semnalăm poate un neajuns al romanului, în această logică a convertirii, care urmează nesmintit toate etapele unei rețete comune: dialectici în marginea conceptelor de libertate, dreptate, iubire, pilda cerșetorului orb, preluată literalmente de destinul eroului în final, antecedentele familiale (socrul și cumnatul său se dovedesc "trădători"), ba chiar și, în directă linie christică, unele puteri de taumaturg. În plus, întâlnirea cu predicatorul Ștefan, lapidarea acestuia și preluarea simbolică de către Saul a sandalelor predecesorului, privirea cu subînțeles prin
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul." În felul acesta, Biblia subliniază sau cel puțin mimează aleatoriul opțiunii divine, în vreme ce romanul modern face ca toate datele sale să conveargă înspre justificarea acesteia. Finalul este, paradoxal, al singurătății noii condiții, deocamdată una a izolării absolute (deșertul și orbirea): "Fără să vreau clădisem în jurul meu singurătatea", dar și al unei discrete apologii a excesului, antidotul rațiunii falsificatoare: "Am pierdut orice măsură. Da' e bine!". Miklós
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
și obsesiile prezentului în bucle temporale SF (Ovidiu Bufnilă sau Mihail Gălățanu), în erotodemonie de tip claustral, în scenarii thriller. Nu lipsește autoterapia ironică, virilă, monologul semiserios, aproape detașat, aproape disperat ce motivează povestirea regretatului Mircea Nedelciu, "Alienum est", cu final amânat. Un picarro al damnațiunii postmoderne este personajul lui Răzvan Petrescu, ce n-are nici o reținere în al său monolog excesiv sardonic. Anxietatea benignă a cititorului complice la textul lui Mircea Horia Simionescu devine panică față cu textul lui Florin
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
este strategia narativă ce-i convine lui Radu Țuculescu. Erotică și totodată mistică, inițierea alesului are loc ca posesiune și lustrație totodată. Între real și ireal, printre minele ambiguității operează Dumitru Ungureanu ce oferă un scenariu de seducție homosexuală cu final terifiant. Insinuare, travestire, rocambolești jocuri de-a masacru, tonalități baroce, sintagme concettiste, totul pentru captivarea și vertijul cititorului postmodern. Ce gustă atrocitatea și imoralismul acestor autori, deciși să-și "vândă" cu orice preț povestirile. Conștienți că aici și acum interesează
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
pierzîndu-mă în acest fel în activitatea înșelătoare a scrisului (...)" (p.123). Autenticitatea este, în acest caz, asumarea acestei "activități înșelătoare" care devine spațiu al unei transcenderi către adevărul superior al ființei. Din această perspectivă integratoare trebuie privite accentele misticului din finalul "jurnalului". Misticul e pus în contextul "realităților paralele", demers cu vîrtuți revelatoare pentru că probează conectarea sensibilității creatorului la o lume în continuă transformare și abolire a granițelor, în numele unei simultaneități constitutive. (Corin Braga, Oniria. Jurnal de vise (1985-1995), Editura Paralelă
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
în serios. Bulgakov își plasează fantezia în 1928 - cercul se închide, doar înghețul salvând Moscova de la asaltul iminent al armatei de monștri. Profesorul Persikov e ucis de mulțime, "rază vieții" dispărând odată cu el. Demiurgul e devorat de propriul experiment în finalul unei narațiuni care, dincolo de aparente, are echilibrul unei fabule. Profesorul Preobrajenski din Inimă de câine are iluzia că poate salva casă Kalabuhov de la prăbușire: dispariția galoșilor din hol după 1917 și agresivitatea membrilor comitetului de bloc sunt semnele vizibile ale
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
al "oglinzii de marmură" și al "oului violet", puternic încărcate și că reprezentare coloristica. E de notat că ceea ce unește cele două simboluri predilecte ale lui Ioan Floră este subtextuală și obsesiva imagine a morții - divulgata, nu întîmplător, abia în finalul volumului, în Sfîrșitul morții (în varianta ei "neutralizata".) Din acest punct de vedere, titlul volumului e doar aparent modelat pe suportul intertextual al poeziei lui Bolintineanu. Cunoașterea - implicit, memoria - unui cotidian observat parcă de după un paravan de sticlă poate fi
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
folosi un pieptăn cu dinți de fier pe care il primise în dar de la tatăl lui, îi lipsesc vizitele la frizerul cel gras al orașului, cu alte cuvinte, acele mărunte întîmplări, gesturi sau memento-uri care recompun spațiul copilăriei. În final Herman descoperă că, și fără păr, el e același; se regăsește pe șine, cu alte cuvinte, izbutind singur o performanță de care adulții nu sînt capabili. Dar nu știu dacă nu cumva e o aparentă regasire, căci Herman cel împăcat
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
și prezentare este însăși metodă de lucru" și că, în fond, tot ceea ce a reușit a fost de "a expune foiletoanele într-o organizată dezordine". De fapt, dezordinea este mult mai organizată decât s-ar crede, si aceasta pentru că în finalul volumului d-na Dinescu enumeră sub formă de note la text ziarele și articolele la care face referire. Din nefericire, însă, rigurozitatea autoarei nu a fost dublată de cea a editorului: personajul colectiv "Grupul Editoria UNIVERSALIA", care s-a ocupat
Ceea ce era de demonstrat, dar si de editat by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/17933_a_19258]
-
putin scuzabile, cum ar fi confuzia cifrelor arabe cu cele române (!) sau plasarea greșită a ghilimelelor, ci și unele care fac să devină inutilă tocmai precizia științifică pe care mizează această carte. Practic, din cele aproape 800 de note de final, majoritatea nu corespund numeric cu referințele din text; cifrele sunt schimbate între ele, titlurile sunt deplasate iar unele referiri din corpus pur și simplu nu apar la sfarsit (notă 974!), ceea ce duce la confuzii ridicole de care autoarea nu poate
Ceea ce era de demonstrat, dar si de editat by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/17933_a_19258]
-
Ben Dosa sau Cybula. În fine, Yagoda este personajul tăcut, cel ce se supune fără să înțeleagă nimic din ce se petrece in juru-i. Dar și ea acționează în virtutea logicii locului, chiar fără să știe că o face, ucigîndu-si în final mama. Realizez că prezint românul acesta într-o lumină foarte putin ispititoare, că nu mulți vor fi aceia dispuși să caute în paginile lui o fascinație a ororii. De altfel, ea nu rezidă strict la nivelul evenimentelor narate, altminteri ar
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
mai departe ar fi însemnat, cum spune autorul însuși, o modificare esențială a perspectivei, oferirea unei alte grile "cea a modernilor". Dar toate aceste "frânturi de imagini" păstrate (prin selecție, cum spuneam la început) în memoria cititorului nu compun, în final, o imagine unică. Ele sunt părți ale unui demers dublu al definirii și autodefinirii.
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
poate și în viitor. Dacă Will este constantă Oxfordului, memoria locului, desi una îndărătnica și plină de capricii, cei doi dons de care vorbeam adineauri sînt figuri tragic efemere. Venerabili profesori, fără de care nimeni nu își poate imagina universitatea, în final amîndoi mor, unul dintre ei după o lungă și epuizanta maladie. Moartea lor nu e subita, treptată, gradualitatea fiind exprimată cu o pregnanta tulburătoare, prin felul în care se retrag din viețile celorlalte personaje, dispărînd pe furiș din ficțiune. Ceea ce
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
Rodica Lascu-Pop, de la Universitatea "Babeș-Bolyai" și Gwenhaël Ponnau, de la École Normale Supérieure de Fontenay/Saint-Cloud, au strîns într-o carte tipărită impecabil cele șaisprezece comunicări ale unor universitari belgieni, canadieni, francezi și români. Cărțile lor de vizita sînt prezentate în final, împreună cu un set de reproduceri - iarăși, foarte reușite - ale unor tablouri (Brueghel cel Bătrîn, René Magritte cu Turnul Babel și, respectiv - Demonul perversiunii și Arta conversației) și ale unor lucrări de arhitectură aparținînd lui Eliel Saarinen. Ele au făcut obiectul
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
toata terminologia analizelor compune o paradigmă care decurge din cea propusă de Todorov: ezitare, nehotărîre, ambiguitate, breșă, dubiu, ruptură, transgresiune, deviere a reperelor spațio-temporale. Dacă lărgim sfera termenilor utilizați (...mit, vis, impuritate, perversiune, sexualitate, irațional, monstru, bestiar), vom observa în final că Todorov a devenit deja o referință teoretică implicită. Inventarul acestor termeni, care fie încearcă să-l circumscrie, fie denumesc sau se includ în sfere adiacente fantasticului, ar fi suficient pentru a demonstra că în toate demersurile parcursul a fost
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
-l refuz, dar... Despre Ionescu n-am decît păreri, nu idei. Nu e nevoie de fițele astea: păreri, idei... Am spus, sînt resemnat. Dă-i drumul, pîna trag un somn.(...) Și o părere despre contradiscursul lui Béranger. Citit cu atenție, finalul din Rinocerii spune și altceva decît refuzul de a se aglutina în masă: neputința de a o face. Ei, rinocerii, sînt frumoși, muzicali. În frumusețea asta e și orbirea lui Mircea Eliade, a celorlalți, în fața legionarilor, dar și miraculoasă lume
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
bacalaureat, chiar dacă și ei și elevii au alte perspective interpretative decît canonul impus de Bărboi-Boatcă-Popescu. Exemplele date de George Ardeleanu sînt tragi-comice, iar descrierea unei lecții deschise despre Eminescu pare un scenariu reușit al trupei Divertis (doar un exemplu: în finalul poemului Sară pe deal, actanții lirici își reazemă capetele unul de altul și adorm surîzînd). Autorul articolului observa că nu doar Eminescu și opera lui sînt supuse procesului de mitizare, ci și exegeza eminesciana (școală absolutizează încă, pudic, erotismul angelic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
românești, Călinescu e un balzacian, ciobanul din Miorița nu e resemnat etc. etc. * În repetiția generală pentru examenul de capacitate, unul din punctele testului la română cerea să se exemplifice valoarea de prepoziție și de conjuncție a cuvîntului de. În finalul articolului sau, Florin Ioniță citează două enunțuri extrase din tezele viitorilor absolvenți ai ciclului obligatoriu de învătămînt: "De la acest examen eu nu am priceput nimica ca să am în minte" și "De la această școală nu se poate învăța ceva". Misterul lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
cei doi scenografi pentru spectacole, multe nominalizate sau premiate chiar, ale Teatrului Național din București, Teatrului Bulandra, Teatrului Mic, Teatrului Tineretului din Piatră Neamț, Teatrului Sica Alexandrescu din Brașov. Cu toate inegalitățile, repetițiile, scăderile de ritm, prezenței a mai multor finaluri, Costumele este mult mai mult decît un spectacol. Este o școală. Perfecționist, Dan Puric a dat acum un an și mai bine audiții pentru a-și alege trupa și a lucrat, cu cei selecționați, aproape un an într-un ritm
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
în funcție de solidaritatea lingvistică a textului scindat ("gradul de atracție gramaticala") și de gradul de incongruenta dintre limitele propoziției și cele ale versului. Îndrăzneala inovației e mai mare și efectul mai spectaculos cînd sînt dezmembrate secvențe neseparabile în limbajul obișnuit: cînd finalul de vers segmentează forme verbale (lăsînd auxiliarul într-un vers și trimițînd participiul în următorul), cînd desparte negația sau pronumele reflexiv de verb, articolul antepus de substantivul sau etc. Exemple pentru asemenea "devieri" se găsesc din plin, cum bine se
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
Fricka cu o voce de mezzo bine timbrata, cu multă culoare. Walkiria este, poate, cea mai aproape de sufletul spectatorului, prin frumusețea duetelor, dar mai ales prin dramatismul situațiilor. A impresionat, în special, duetul Wotan-Brünnhilde, scena despărțirii și a focului din final, regizorul punctînd cu finețe relațiile psihologice dintre personaje. Eva Marton rămîne o artistă care știe să-și dubleze vocea cu totul specială de finețea unei interpretări de mare clasa. Am avut ocazia să cunoaștem o soprana maghiară de mare forță
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]