3,537 matches
-
stau răvșite hârtii, La capătul patului cu saltea de paie Portretul tău de când eram copii. Pe chipul nopții văd fața ta Unde veghează atâtea stele, Sunt îngerii mei bunica mea Și tu cu toți... printre ele. Te caut cu sufletul flămând Privesc la cer, în gol și plâng, Cu voi sunt mereu în gând Când ninge si muguri-s în pârg. Mă doare amintirea noastră Se zvârcolește-n mine adânc, Te văd la masă, la fereastră Cu ochi-ți mici și
DRAGA MEA BUNICĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373354_a_374683]
-
Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului Voiam s-adorm ca să visez despre Feți-Frumoși și Ilene-Cosânzene care-au ieșit din basm spre bucuria muncii ogorului ; Voiam s-adorm ca să visez o lume murind după pace, o gură flămândă de rai în care să-ncapă deopotrivă, pământul cu soarele și luna cu oamenii cei buni și visători; voiam s-adorm... și-am adormit... Dar vai ! ce vis cumplit se revarsă peste mintea mea de copil; ce sloiuri de gheață
VIS... NEINSPIRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373431_a_374760]
-
06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului GÂND ERETIC de N.T. DINCĂ Pur ca un înger trăise pe pământ O viață fără vină sau prihană; Pe căi de vise fugi din Raiul Sfânt El,un ales, să-mi ceară de pomană. Flămând de dor mă implora să-i dau Măcar un strop aprins de viață pură- Fructul oprit celor din Cer, ce n-au Păcatul să se-nfrupte cu natură. Țărâna vieții i se scurgea-n priviri Și mă-ndemna, plângând, să
GÂND ERETIC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373455_a_374784]
-
a pornit potopul! Plânge, Plânge liniștea din toate! Nu-s cuvinte, ne ajunge Teama de singurătate. Guturale, sugrumate, Șir de sunete se frânge, Biata inimă se zbate, Lacrima pătrunde'n sânge Și'o îneacă. Muribundă'n Epicentrul ezoteric, Soarbe liniștea flămândă, Săgetată de'ntuneric. *** Referință Bibliografică: Plânge liniștea / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1984, Anul VI, 06 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PLÂNGE LINIŞTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373459_a_374788]
-
mândră ca oricând. Eeei, zic... Mai bine-mi dau a mea silință S-o gust din nou cu prețul vrând-nevrând! De-acuma goliciunea-i pictată-n flori crescânde Îmi iritase forma cu mirosuri savante. Ce românească-i, Doamne, poftirile-mi flămânde Mă-mpinse să-nțeleg de-i fată sau e tante!... Gemând sub sărutarea-mi nebună dar sfioasă, Mă mușcă cu privirea colac pe după gât, Mă mângâie c-o geană ca pe-un copil de casă Și-mi dă răgaz să
N E D U M E R I R E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373525_a_374854]
-
A-ncremenit sculptată-n gheață valea Și pomul de la geam mi s-a chircit. Aleasă broderie ai, pădure, De franjuri țurțurânde și de nea, Cărări ascunse-n păturile sure Pe care le mai calc cu talpa mea... O veveriță neagră și flămândă Cu frică țopăind spre un pociumb Mai face-un salt, mai stă puțin la pândă Privind înspre știuleții de porumb. Fazanii pe terasă-și au ospățul Și apă beau din vasul meu de lemn, Se-adună mulți, că a-nceput
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Frumoasa Păcătoasă Emilian Oniciuc -16.07.2016 Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul! Păru-i până la umeri, trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul: Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face
FRUMOASA PĂCĂTOASĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371318_a_372647]
-
pleci imediat. Ana se apropie de bărbat și închizând ochii se ridică pe vârfuri ca de obicei, să primească pupicul pe care i-l promisese. Observă cum brațul lui îi cuprinse mijlocelul și gura îi era acoperită de buzele sale flămânde. Simțea că se sufocă de plăcere. Se făcuse mică în brațele lui și îl lua cu drag de gât. Vrea să simtă cu toată ființa această sărutare și o simți mult timp după ce iubitul său părăsise camera cu promisiunea că
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > M-AȘ ÎNTRUPA Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului M-aș întrupa M-aș întrupa, pe înserat, din razele arzânde. Tandră, te-aș sufoca cu-mbratisari flămânde Și-am reclădi din cioburi clepsidra timpului, Tribut să dăm uitării, și viață, gândului. M-aș întrupa, în noapte, din străluciri de stea. Ți-aș alinta privirea, ca să mă vezi aievea... Și-ar scânteia sub pleoape dorințele nespuse Iar palmele
M-AȘ ÎNTRUPA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371381_a_372710]
-
privirea, ca să mă vezi aievea... Și-ar scânteia sub pleoape dorințele nespuse Iar palmele, cuminți, le-ar contura supuse.. M-aș întrupa, în zori, din străvezia zare Țesând pânză de rouă, ce da zilei culoare... Să te-nfasori cu ea, flămând și însetat, Până m-aș întrupa din nou, ispită, pe-nserat. Referință Bibliografică: M-aș întrupa / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
M-AȘ ÎNTRUPA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371381_a_372710]
-
pentru noi au fost ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu - cel care a ajuns, în
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
pentru noi au fost ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu - cel care a ajuns, în
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
ploaie-s triste iubite În noapte se-aprind felinarele-n negru Amurgul zeilor..și marșul funebru. Noapte tristă...mută și-un cer opac.. În lumina obscură ..decor întunecat.. Mărite vestale focu-n tăcere aprind Pe răspântii zei dansează și plâng Cerul flămând de iubire plânge Nori posomorâți s-adună și frânge, Iluziile din suflet decrepitat și-aruncat Peste copacii nopții triști și-aplecați Plouă și norii cu Sirenele-împreună Murmură cânt de-împăcare și furtună Noaptea-i gândirea lungă spre zori Sfetnic cu-
TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371457_a_372786]
-
2016. Frumoasa Păcătoasă Emilian Oniciuc-16.07.2016 Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul! Păru-i până la umeri, trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul: Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > UN PĂSTOR Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un Păstor adună turma Lupi flămânzi mereu atacă Trece muntele de sare, Când e lumea mai posacă. Un Păstor înalță ruga De iertare și nădejde, Cu toiagul biruinței Toate-n viață par mai lesne! Un Păstor păzește turma Când lovită e de multe Și nu știe
UN PĂSTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371478_a_372807]
-
ăsta poate vei pricepe cine sunt cu-adevărat. -Gata! Gata, căci silă îmi provoci! O mare scârbă! -Mărinimos te-arată, te implor! -Zău? De ce aș face asta? -Te-ai întrebat vreodată de ce îndestulatul presară fărâme din multul său și omului sărman, flămând la colț de stradă? -Gândește că e bine și pentru cela urgisit, și pentru sine. Deci milă-mi ceri? Cu ce temei azi viața vii să-mi zdruncini? Totuși, după un răstimp de cugetare se-ncumetă și-acceptă îndurare ca să
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Autorului Suflețel hoinar Orașu-i plin de cîini și de gunoaie, De lujerii uscați și adunați în claie, În ploaia rece stătea un cerșetor, De sub umbrelă, un domn îl privea cu umor. De dimineață, s-a trezit să vină la oraș, Flămând, desculț și trist un copilaș, În ochii-i mari, umezi și-albaștri se citea, Foamea dar și speranța la cel care trecea. Trecură două doamne rumene și grase, Copilul întinse mâna sperând ceva să-i lase, Însă un cîine primi
SUFLEȚEL HOINAR de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371619_a_372948]
-
drumul dinspre Ierihon, trecea o ceată de oameni foarte amărâți, cu capetele plecate, pășind cu picioarele goale prin praful și pietrele de pe drum. Aveau lângă ei un măgăruș care, bietul de el, de-abia se târa în urma stăpânilor. Oamenii păreau flămânzi, sfârșiți de drum lung și de secetă. Pe spinarea măgarului se vedeau niște haine și niște acareturi prăfuite. Cum mergeau ei așa, deodată zăresc smochinul cel frumos al bătrânului! Atunci se gândiră să oprească un ceas la umbra lui, prea
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Percepție Se-aude vaerul singurătății În vântul ce-a pornit să bată-n grote- Rafalele răspund eternității Ce fumegă-n vulcanicele hote. Percep revolta gloatelor flămânde Împinse să ucidă fără milă, Ei avortații lumilor fecunde, Inoculați cu ură și cu silă. Pavându-și calea către răstignire În vremuri măcinate de orgolii, Cu strigăte-n deșert, fără oprire, Pe drumuri străjuite de magnolii! Răspund din ape tunete
PERCEPŢIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374901_a_376230]
-
tatăl lor, se uitau temători.. Bunica îi lămuri: - Este tatăl vostru, despre care v-am povestit că este un viteaz care se luptă cu dușmanii țării noastre. Acum, hai să intrăm în casă, Mache, mamă, că ai fi obosit și flămând. Chiar dacă nu prea avem nici noi ce mânca, s-o găsi câte ceva ca să te încălzești și să-ți mai astâmperi foamea. În timp ce mâncau din mâncarea de cartofi pe care o pregătise, doamna Alexandrescu îl puse la curent cu se întâmplase
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
zi, amurgul viu. Lasă-mi gândul lin să te-nfășoare Despletit să-ți încălzească trupul Freamătu-mi să-ți cotropească lutul Foc nestins să-ți fiu, tu să-mi fii soare Mă cuprinde-n brațe printre raze Gustă-mi fraga buzelor flămânde Să-ți fiu râu, tu să plutești pe unde Lacrimă pe-o salbă de turcoaze. Lasă-mi inima să-ți fie liră Degetele-ți tandru mă mângâie Să-ți fiu toamnă, galbenă gutuie Când pe boltă stelele se miră Și
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
să-i îndepărteze fără să fie impresionat de bucuria lor. A băgat mașina în curte, a coborât să închidă porțile și a revenit parcă mai bine dispus. - Hai! Jos, târfulițo! Nu uita ce ți-am spus. Câinii ăștia sunt cam flămânzi. Să nu spui că nu te-am avertizat! Și, parcă înțelegând vorbele stăpânului, când fata era cu un picior pe pământ și cu altul în mașină, câinii s-au și repezit spre ea. Râzând, el i-a îndepărtat cu greu
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
s-a dovedit a fi slab Și rătăcesc degetele mele Printre clapele clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nunta Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu care Sunt gata să sap în humusul gras. În măslini crește mirul Negru că sortul Ce se înfoaie peste pântecul femeii. Palmele Mariei din Magdala miros A cerneluri noi de tipar. SPINE M
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
Articolele Autorului Acuma știu ce vrajă mă conține! Eu sunt doar vânt trecut peste milenii, Iar trupul fost, l-au decorat lichenii, Sorbindu-mi seva, când curgeai prin mine. Tu m'ai hrănit, m-ai alăptat cu rime Mă înfruptam flămând din sânul tău Te-am devorat, ba chiar eram birău Iubindu-te, adesea, cu asprime. M-am regăsit, mă reîntorc în mine Ca vânt pribeag, trecut peste milenii, 'n același trup, ce l-au vârstat lichenii Și'n vraja care
ACUMA ŞTIU! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374952_a_376281]
-
liniște și răgaz în care să soarbă din frumusețile lumii, simțind lumina caldă și binecuvântată pe care o revarsă cerul și marea: “ lasă-mi Doamne un răgaz măcar/ s-admir cerul când se-adapă-n mare/ stelele ce din fântâni răsar/ fluturii flămânzi de dezmierdare.” (Răgaz) Definiția singurătății, ca stare care zdrobește omul, își găsește locul într-un alt poem semnat de autor. Prin metafore simbolice, aceasta este dezvăluită precum o peșteră sau chiar ca un testament. Toate comparațiile însă vin să întărească
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]