1,717 matches
-
cu sprinteneala unui râs, sare în șa. Când zgomotul copitelor piere, femeia, încet, deschide ochii. Și începe să respire șovăitor, ca și cum ar fi pierdut acest obicei. Aerul are gust de piatră și de sânge. Vocea Charlottei s-a contopit cu foșnetul ușor al sălciilor. A tăcut. M-am gândit cu mânie la tânărul uzbek. „Trebuia neapărat să o omoare, să o reducă la un trup fără viață!” Și, cu o perspicacitate deja bărbătească, înțelegeam că nu era vorba de o simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lăsau pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de căldură, se înfiripa o consonanță insesizabilă: foșnetul melodios al curentului, mirosul aspru al lutului umed și cel aromat al ierburilor uscate, jocul umbrei și al luminii sub crengi. O clipă unică, inimitabilă, în șirul uniform al zilelor, al anilor, al vremurilor... O clipă care se oprise pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte acele câteva săptămâni pe care le petreceam împreună în fiecare vară. Am înțeles că franceza, urzeala de fraze care îmi părea atât de firească, avea să încremenească îndată după plecarea mea, pentru un an întreg, înlocuită de rusă, de foșnetul paginilor, de liniște. Și mi-am închipuit-o pe Charlotte, singură, mergând pe străzile întunecoase din Saranza îngropată sub zăpadă... A doua zi, am văzut-o pe bunica vorbind cu Gavrilici, bețivul și scandalagiul din curtea noastră. Banca băbuțelor era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Domnul în 12 decembrie 1901. Intervalele se umpleau de zumzete, de siluete, de mișcări ce amestecau istoria cu literatura. Era un șuvoi de imagini, a căror intensitate plină de viață și foarte concretă aproape că îmi făcea rău. Parcă auzeam foșnetul rochiei lungi a unei doamne care urca într-o birjă. Ea aduna în gestul acela simplu zilele îndepărtate ale tuturor femeilor anonime care trăiseră, iubiseră, suferiseră, priviseră cerul acela, respiraseră aerul acela... Simțeam fizic nemișcarea scrobită a unui notabil în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o amintire, ci însăși viața. Nu, nu retrăiam, trăiam. Senzații foarte umile în aparență. Căldura balustradei de lemn a unui balcon suspendat în aerul unei seri de vară. Mirosurile uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lemn a unui balcon suspendat în aerul unei seri de vară. Mirosurile uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu cascadele lor de flori galbene, ori arboles de fuego care domină peisajul prin coroana lor de flăcări, salcâmi uriași ce poartă cu ostentație printre frunze flori roz cu spini, Încărcate cu polen. 654 Liniștea munților, vuietul surd al vântului, foșnetul frunzelor, parfumul dulceag al florilor, mă Îndeamnă la noi reflecții. Cum de supraviețuim, Într-o natură perfectă, dar o lume plină de deșertăciuni?! Mă gândesc că educația joacă un rol Încă din pruncie, așa că curând devine o a doua natură
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
să descrii frumusețea locurilor pe care le vezi. *Sugestii de lectură: Căutați și citiți și alte poezii despre primăvară. Selectați în jurnalul de lectură expresiile care v-au plăcut mai mult. Se dă textul: ―Ploua. Băiatul asculta ghemuit sub plapumă foșnetul ploii pe acoperișul de tablă. Pe fereastră se frângeau fulgere. Păreau crengi de foc care se mistuiau într-o clipă. << Acum cad merele> >, se gândi băiatul. Avea un măr al lui, sădit în cotul dinspre Dunăre al livezii, tânăr și
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
enunț că fragmentul dat face parte dintr-un text descriptiv. 3. Scrie ideea principală a fragmentului sub forma unui titlu. 4. Scrie câte un cuvânt cu sens asemănător pentru următoarele cuvinte: crengi, clipă, sădit, încărcat 5. Desparte în silabe cuvintele: foșnetul, tablă, fereastră, măr. 7. Găsește cuvinte înrudite cu cuvântul tânăr.Precizează în paranteză partea de vorbire găsită. 8. Alcătuiește propoziții în care să ai ca subiecte cuvintele scrise îngroșat în text. 9. Formulează două propoziții în care cuvântul băiatul să
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
volumul Ploi și ninsori (1940) abordează proza de notație, de o molcomă vibrație lirică, unde conturează peisaje apuse, evocă atmosfera patriarhală a orașelor de odinioară sau scrie câteva adevărate incantații poematice de smerenie în fața naturii, sub vraja dangătului clopotelor, a foșnetului teilor, a „melancoliei” prunilor, a farmecului ninsorilor și a fanteziilor iernii. Proza poematică o conduce spre poezia propriu-zisă, unde se afirmă cu volumul Umilinți (1944), cuprinzând versuri fluide, de acută condensare, străbătute de un statornic fior metafizic. Târziu, în Rechinul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
până la uzină e tare lung. Partea a doua, îndeosebi (Ce spune Jiul) se caracterizează prin sărăcia de idei. Versurile bat pe loc, se repetă. Versul popular e folosit formal. Spre luncă’nainte/ Pe iarbă cuminte/ Pe căi și poteci/ Cu foșnete reci/ Prin săbii de soare/ Și treci de răcoare/ Dacă oi porni/ Și nu m’oi opri. Și-ntr-adevăr, poeta nu se oprește: Păn’n-ajung la Jii/ La Jii-n-vrăjbiți,/ Și iar înfrățiți,/ Mereu răzvrătiți/ Și nepotoliți (...). Ce ne arată poezia
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
rog, zic. SÎnt puțin Îngrijorată În legătură cu niște chestii. — Aha, zise cu o privire Înțelegătoare. De ce nu i le spui Venetiei? Îhîm. Asta o să și fac. Ne așezăm În fotoliile plușate, eu iau o revistă, iar Luke deschide FT, cu un foșnet. Tocmai vreau să dau la „Horoscopul copilului dvs.“, cînd Îmi amintesc cuvintele de ieri ale lui Suze. Ar trebui să vorbesc cu Luke despre perspectiva de a deveni tată. Acum e momentul cel mai potrivit. — Ce... mișto... zic, lăsîndu-mi revista
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trăgîndu-mi nasul și frecîndu-mă pe față. Doar că sînt un pic... supărată. — E chiar atît de importantă fata asta pentru tine? zice mama e realmente bulversată. În fundal, Îl aud pe tata Întrebînd „Ce s-a Întîmplat?“ și aud niște foșnete, semn că mama s-a Îndepărtat de telefon. — E Becky, o aud că zice În șoaptă. Cred că a luat-o puțin razna din cauza hormonilor, biata de ea... Pe bune acum. N-am nici o problemă cu hormonii. Soțul meu are
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă uit un pic. — Ce faci aici? mă răstesc la ea furibundă. M-a sunat Luke. Era Îngrijorat! Venetia Îmi pune o mînă pe cap și tresar. Hai să văd dacă ai temperatură. Se așază pe pat, Însoțită de un foșnet de tafta și deschide o mică trusă medicală. — Luke, n-o vreau aici! Fără nici un avertisment, ochii mi se umplu de lacrimi. Nu sînt bolnavă! — Deschide, zice Venetia apropiind termometrul de gura mea. — Nu! și Întorc capul, ca un bebeluș
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ce să fac, să-l implor să nu se ducă? Am și eu măcar atîta mîndrie. — Bine, Îngaim, Întorcîndu-mi capul, ca să nu-mi vadă lacrimile. Du-te. — Poftim? — Bine, și Îmi scot termometrul din gură. Du-te. Se aude un foșnet și Venetia intră din nou În Încăpere. — Ia să vedem. Se uită la termometru, ușor Încruntată. — Da, ai o ușoară febră. Hai să-ți dăm niște paracetamol. Îmi Întinde două pastile, pe care le dau pe gît, cu apa pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
profeții sau ale unei maxime nu Întotdeauna clare, care trebuia să fie interpretată. Celxe "Cel" mai vechi era, după Herodot (II, 52, 2), oracolul de la Dodona, amintit și În Odiseea (XIV, 327-330; XIX, 296-299), ale cărui răspunsuri erau luate din foșnetul frunzelor unui stejar sacru pentru Zeusxe "Zeus" sau, conform unei tradiții mai târzii, erau date de porumbeii care trăiau În acel stejar. Totuși, centrul oracular care, Începând din secolul al VII-lea Î.Hr., a Întrecut faima tuturor celorlalte și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un elogiu patetic limbii prin executarea unei demonstrații de virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri și cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul izvoarelor, legănarea holdelor, cîntecul mamei la leagănul copiilor" (Daicoviciu et al., 1992, p. 18). O altă expresie a unității totale românești este unificarea identitară a românilor transilvăneni, munteni și moldoveni prin românizarea acestora. Această românizare identitară presupune impunerea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]