2,086 matches
-
simți copleșit de forța strivitoare a adversarului, te întărește, te umple de încredere, îți dă sens, se revarsă peste tine o inexplicabilă și cotropitoare veselie. Soluția aceasta, firește, presupune o tărie de caracter excepțională, o concepție militară a vieții, o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voință de oțel înnobilat și o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune și un duh sportiv: să-ți placă bătălia în sine încăierarea mai mult decît succesul. E și ea salutară și absolută, deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui. În decembrie '89, între 17 și 22, Timișoara a învins comunismul. Iosif Costinaș, ziarist mort în condiții la fel de neelucidate ca și luptătorii din munți, scria: "Să nu uităm, în decembrie 1989, Timișoara a fost aproape șase zile singură, dar formidabila sete de libertate a învins sentimentul apăsător iscat de o asemenea nemaitrăită singurătate, atunci ne-am mîntuit de frică. O miraculoasă solidaritate a luat locul ezitărilor, apatiei și lașității. Disperarea s-a metamorfozat în curaj, curaj dus pînă la uitarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
drame stârnesc curiozitatea cititorilor, încât auzi despre ele aproape la orice masă. Camil Petrescu publică în ’30 Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, iar în ’33 Patul lui Procust. Același an în care Mircea Eliade are un succes formidabil cu al său Maitreyi, George Călinescu scoate Cartea nunții, Garabet Ibrăileanu Adela, Gib Mihăescu Rusoaica, iar Sadoveanu Creanga de aur. Mihail Sebastian este și el în centrul atenției, cu Fragmente dintr-un carnet găsit și Femei, publicate în ’32, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru a-și uza personalitatea În comentarii diurne, politice și cel mai adesea triviale, cum o cerea moda momentului.Ă Cei doi cu care am făcut „târgul” Într-o noapte lungă, plină de amintiri și idei - semănând cu alte nopți formidabile din vremea dictaturii când apartamentul meu din strada Luterană, În lunile când mă aflam În țară, era fericit invadat de prieteni, visând vremuri mai bune și Încurajându-ne reciproc, reușind nu rareori să ne extragem din prezentul sufocant În ample
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai asistăm la o singură „revoltă”, cea a optzeciștilor, ci aceste revolte sau simili-revolte se țin lanț. Și totul se explică poate prin simplul fapt că literele și „prinții ei” au intrat Într-un „firesc” con de umbră, acum, când formidabila presiune a mass-mediei răspândește mai ales agresiunea și prostul gust, scandalurile politice și financiare, totul pus În slujba reclamei, a câștigurilor enorme și iuți, a Măriei Sale Banul. Pe mine și pe unii colegi ne deranjează prea puțin de a nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cel puțin curios și care explică splendid și trist totodată mentalul românesc, franjurile, ca să zic așa, feudale și primitive ale mentalului nostru (ce nu suferă comparație cu cel polonez, de exemplu, unde existența unei Biserici Catolice puternice și a luptei formidabile a sindicatului Solidarności, de la Gdansk, au pregătit cu adevărat „preluarea puterii”, chiar și dacă această „preluare” a fost efectuată de un grup politic fost-comunistă: și anume faptul că la noi acest lucru a provocat enorme valuri de proteste În sine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai mult sau mai puțin, după una sau două generații. (Am spus „roman În sensul clasic” deoarece nu puțini scriitori, azi, confundă nuvela cu romanul; G. Călinescu, În magistrala sa istorie a literaturii, care este În același timp și o formidabilă carte teoretică a genurilor literare majore, observă că nuvela, nuvela literară se apropie mai mult de piesa de teatru decât de roman. „O tensiune umană prinsă În punctul ei culminant”, definește marele critic și romancier nuvela și piesa de teatru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mileniu, poate și mai puțin, poartă numele de națiuni. Feudalitatea, lunga și pitoreasca, faimoasa perioadă a istoriei numită feudalitate - ne gândim mai ales la cea europeană, În sânul căreia și cu „energia” aceleiași Europa, a iscat unul din cele mai formidabile curente culturale, moment al reintegrării valorilor antichității, Renașterea -, s-a ocupat mai ales de destinul familiei, al marilor familii În jurul cărora s-au concentrat clasele suprapuse, aristocrația, magistrații, clerul și militarii. Noi, În modernitate și În era industrială, ne ocupăm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și să citești entuziasmante discursuri scrise de alții! - și nostalgia sa, poate, se Îndreaptă Încă o dată spre „ea”, acea putere care, numai ea, poate „schimba lumea”! Un vis pierdut, și noul șef de stat, noul președinte, Încă zăpăcit de zarul formidabil al istoriei, stă „acolo sus” absolut pierdut, ca un adolescent care se lovește pentru prima oară de „realitatea dură”, cinică, cu cioburile visurilor sale pure și avântate În jurul său. Să fie acesta prețul puterii și... bărbat este doar acela care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
primul rînd față de această noțiune. Noi vom pleca Însă de la „realitatea persoanei”, interesați cum am fost Întotdeauna de existență, de aventura unei existențe, de aventura cunoașterii. De adevărul „incarnat”, de acel „verb făcut carne” de care vorbește evanghelistul, de paradoxul formidabil care face ca omul, individul să se lovească de „realitate”, după ce el de multă vreme este deja „realitate”. Și atunci... ce Înseamnă, Încă o dată, acest cuvânt, acest concept, cum zic filosofii?! Pentru mine, cel puțin, mai ales pentru veșnicul și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atâta amar de decenii cealaltă „libertate”, de a urî pe burghez, proprietatea, propria istorie și Apusul? Ce i-a făcut să se redreseze mai iute? Catolicismul, o mișcare de underground mai bine organizată - și, În fapt, reală, cum a fost formidabilul Solidarności! -, alte reflexe În istoria lor În ce privea rezistența lucidă și solidară față de autocrațiile de orice fel, interne sau externe?!... Nu știu, nu știm! Ceea ce știm este că azi, la un deceniu și jumătate după Întronarea reală a Libertății
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al doilea război, autorul are un capitol, nu amplu, dar curajos, ce poartă titlul Deutsche Katastrophe oder deutsche Konsequenz - Catastrofă germană sau consecvență germană; se Încearcă aici, cu calm și curaj istoric și psihologic, Într-o analiză de asumare a formidabilului, teribilului coșmar care fusese nazismul, de integrare a lui nu numai În istoria acestui popor, milenar ca și al nostru, la fel de Împărțit În stătulețe și posedat de aceeași „criză identitară” ca și al nostru, dar și În „psihologia” lui. Și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sub comunism. Tot o greșeală, după părerea mea, a fost alegerea profesorului Emil Constantinescu În rolul de candidat la funcția de președinte; iar ultima eroare, În această ordine, a fost alegerea dlui Ciorbea În funcția de prim-ministru imediat după formidabila victorie În alegeri, când P.N.Ț.-ul și Întreaga Convenție s-au bucurat de o putere decizională și de o „stare de grație” nemaiîntâlnită! Când ar fi putut Îndeplini, cel puțin În primul și al doilea an, câteva din „miracolele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care, bineînțeles, nu a schimbat cu o iotă starea de fapt, fostul partid al lui Maniu, ca și cele aliate lui oferind spectacolul, penibil În continuare, al unei nesiguranțe politice, al luptelor interne și incompetenței administrative crase, epuizând rapid acel formidabil vot de Încredere pe care-l primiseră, „vot”, aport și solidaritate largă cu care, În acea vreme, s-ar fi putut „face multe”, s-ar fi putut eradica cu un ceas și chiar cu un deceniu mai devreme multe și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
auto-admirație, această „admirație În oglindă” a unui spirit Încă tânăr, viguros, cum este cel românesc, care se grăbește să se Încarce cu aerele satisfăcute, suficiente, de fapt, ale Occidentului. El Însuși, după un imperiu post-renascentist, post-iluminist, cu o perioadă romantică formidabilă În capitalele culturale de atunci, Paris, Viena, Berlin, declină orgolios, uneori de-a dreptul arogant!; probabil pentru a „salva fața” și, mai ales, pentru a ascunde, stângaci, un tot mai evident - și distrugător! - complex de inferioritate (era să scriu: complex
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puțin actuale și azi, chiar dacă nu manifeste și organizate cum au fost o lungă perioadă, aproape un secol. Noi le explicăm, cum am făcut-o mai sus, ca fiind ieșite din acea „mai-mult-decât-bucurie” a unei „uniri”, de fapt a „descoperirii” formidabile a unei rudenii de limbă și de sânge și, mai ales, a unei istorii, a unei origini milenare, „nobile”! O „mai-mult-decât-o-bucurie”, de fapt o uimire, un fel de fericită, aproape neîncrezătoare, stupefacție, comparabilă cu aceea a unui om oropsit, disprețuit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al lui Nichita de la Ploiești, tenace comentator al filmului românesc la Contemporanul lui Ivașcu deja. Pentru gustul literaților români, obișnuiți cu reviste literare tip magazin, cum e România literară, profilul Contemporanul-Ideea europeană, sever, de tip german - vezi Die Zeit al formidabilei contese Donhoff de la Hamburg -, cu coloanele sale severe, puține ilustrații și studii ample, „seci”, poate părea „plicticos” și e cu siguranță „ne-vandabil”. (Revista Viața Românească supraviețuiește de aproape un secol cu același profil și e doar vina, slăbiciunea financiară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reflexe! - forme mai puțin „frontale”, pentru mulți „rușinoase”, dar... iată că „până la urmă”, noi existăm, limba și cultura noastră, deci modul nostru unic și original de a gândi și a fi s-a impus, am cucerit și ocupat un teritoriu formidabil, care, În secole, a aparținut cui vrei și cui nu vrei numai „nouă” nu, și, până la urmă, certitudinea primă și esențială nu numai a unui organism, dar și a unei comunități este existența - existența În forme specifice, deci rezistența și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aș zice a necesității ei!, Îl urmărește aproape În toate posturile și ceasurile. Și dacă, uneori, acest „spiriduș” ascuns și „vorbăreț”, impenitent și ubicuu, care este Eul sau sunt eurile noastre, dintr-o poziție subalternă și fals umilă, ia proporții formidabile, uneori postându-se În forma unei zeități, judecătoare și ultime, tot astfel și această luciditate a morții se instalează la unii În postura de adevărată zeitate. Și nu putem să nu invidiem, noi, europenii, acele popoare și culturi În care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dolilea salt”, să „extragă” din milioanele de specii vii una care să fie aptă, În timp și neînțelegînd ea Însăși prea bine ce i se Întâmplă, să dezvolte un „organ sinucigaș și a-tipic”, așa-numita rațiune și imaginație, frâne formidabile nu rareori ale instinctelor de agresiune, nutriție și reproducere care regulează absolut toate speciile vii! Spiritul, Cuvântul ca formă a lui, Îndrăzneala de a cunoaște legile, dar și de a imagina necunoscutul - cel care există, ne-existând! - În formele În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
demonstrații gigantice de materie și mișcare: prin simpla, consecventa mea spiritualitate, ea Însăși un alt firmament, răsfrânt Înlăuntru. Spre care... Înlăuntru?! Nu știu. Nu știu, dar... oricum, dacă nu spre hăurile instinctelor și spaimelor mele milenare, atunci spre acea zestre formidabilă de intuiții și presimțiri, moment și loc În care suntem egali cu zeii, cei creatori și desfidând minimalele noastre legități de spațiu, și timp, vizibil și invizibil. Și chiar dacă nu am „dreptate” - poetul din mine s-a obișnuit a trăi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gesturi sau reacții de o inflamată imaginație și o sensibilitate debordantă, dureroasă și adeseori inamică sieși?! Nu-nu, copilăria mea a fost departe de a fi „fermecată” - și, recunosc, din „vina” mea În primul rând, din vina, Încă o dată, a acelor formidabile calități, sensibilitatea și imaginația, care, dezvoltate precoce, m-au făcut incapabil de a găsi o măsură justă, o distanță „justă” față de ceea ce se Întîmpla „În jur”, o cât de cât rezonabilă, realistă, reacție față de ceea ce numim stimuli exteriori, indiferent că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai aspră decît cele militare, mai ales În comunitățile mici, izolate sau primitive. O ștergere, oa anulare, o persiflare a valorilor acceptate, dar și un teren pe care se pot naște noi valori, anarhiste, revoluționare sau chiar absurde; iar literatura formidabilă a marchizului de Sade, reclamat de tinerii revoluționari francezi care au dărâmat Bastilia - În timp ce autorul lui Justine era Închis la o periferie a Parisului, În fortăreața de la Vincennes -, este un monument și În acest sens: al apariției unor noi valori
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al propriului tău trup vizibil și să te privești, dacă poți, cu „oarecare” interes! Nu, nu ca pe-un altul, ci ca pe un „tine Însuți” care e capabil de a Înghiți alimente și șocuri inimaginabile, un individ cu un formidabil stomac moral! Stomacul, Într-adevăr, al unui geniu! Și... continuam să-i strig În minte fostului meu prieten, care, ce ciudat și ce ironic, se pregătea tocmai să „intre”, cu arme și bagaje, În stupul năclăit și urât mirositor din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de acest „fel, tip” de nenorociri, de catastrofe, nedreptăți sociale! Iar eu nu am fost singurul care În vremurile „absurde” și inumane ale comunismului am știut sau am putut să lupt cu propriile „lor” arme; se știe, azi, din mărturiile formidabile ale unor deținuți politici, care au suferit infinit mai mult, mai brutal decât mine, aflăm din cărțile pilduitoare, dramatice și profund „inițiatice” ale unui Ion Ioanid, episcopul unit Ion Ploscariu sau Steinhard, „Evreul renegat” și „Românul, ortodoxul patetic”, că aceștia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]