4,001 matches
-
de război Fotografii pe pânză Bogdan Romaniuc Retras într-un turn de pe țărmul Mediteranei, Faulques, un fost fotograf „de război“, se hotărăște să picteze o frescă uriașă, reprezentând scene dintr-o bătălie pe care nu a reușit niciodată să o fotografieze. Ambițiosul proiect al lui Faulques arată limitele fotografiei, copie aproape fidelă a realității, și cele ale fotografului, care mai mult redă realitatea decât o recreează, așa cum face, de exemplu, pictorul. Arturo Perez-Reverte, autorul romanului Pictor de război, ridică problema eticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și cele ale fotografului, care mai mult redă realitatea decât o recreează, așa cum face, de exemplu, pictorul. Arturo Perez-Reverte, autorul romanului Pictor de război, ridică problema eticii în cadrul meseriei de reporter de război, într-o epocă în care moartea este fotografiată în paginile revistelor din întreaga lume, se cumpără și se vinde, este premiată în funcție de talentul celui care a reușit să o surprindă de multe ori în cele mai mici detalii. Bătrânul fotograf al lui Reverte meditează la trecutul său, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
încercând să obțină ceea ce clișeele fotografiei nu i-au permis niciodată să obțină: „atemporalitatea haosului“. Calmul aparent al pustniciei sale de pe țărmul Mediteranei este întrerupt de către Ivo Markovic, un croat care a supraviețuit războiului și pe care Faulques l-a fotografiat cu mulți ani în urmă în Bosnia. Fotografia lui Markovic a apărut în toate ziarele importante ale vremii, iar croatul a devenit un personaj foarte cunoscut. Din cauza acestei fotografii, viața lui Markovic a fost distrusă, iar familia acestuia asasinată. Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
foarte cunoscut. Din cauza acestei fotografii, viața lui Markovic a fost distrusă, iar familia acestuia asasinată. Întoarcerea lui Markovic nu este întâmplătoare, căci el dorește să se răzbune pe Faulques. Războiul, spune Faulques, încercând să-și apere meseria, nu poate fi fotografiat decât în momentul în care fotograful reușește să se detașeze de imaginile pe care le vede. Reverte își povestește, prin intermediul personajului său, propria experiență de jurnalist și de corespondent de război, de martor al crimelor și suferințelor de pe câmpul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
tremură discret lumina de miez de vară a anului 1989. E o poză de grup, ca toate pozele de grup: clasa ta și o parte din profesorii voștri, adunați pe patru rînduri, pe scările intrării oficiale, privesc obiectivul aparatului de fotografiat. Cele aproape trei zeci de chipuri de elevi În pragul absolvirii liceului par niște flori albe la capătul tulpinilor negre, siluete suple, Îmbrăcate În uniforme - se clatină imperceptibil, nesigure, sub năvala luminii intense, incandescente. Unii dintre ei sînt prezenți, afișează
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
profitat de nevoia lui. E o duminică Însorită, dar bate un vînt tăios, așa că ne adăpostim În mașină. Mă Îndop la Întîmplare cu ce găsesc În coșul de pe bancheta din spate, În timp ce el fumează. Și-a luat un aparat de fotografiat chinezesc, o replică destul de bine făcută a unui aparat Minolta, pe care comerțul socialist a pus-o În circulație. Mi-l arată, e foarte nerăbdător să-l folosească, n-a apucat să tragă decît cîteva cadre. Aparatul foto, lucios ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fac o idee, probabil că e normal. Îmi dau seama că e ceva mult mai mult, Îngrijorarea lui iese filtrată, dimensiunea ei e mult mai mare. Îl urmăresc cu coada ochiului. În mod normal, o călătorie cu mașina, aparatul de fotografiat, peisaje noi, toate astea erau plăcerile lui de artist, aproape o necesitate, nu-i trebuie mult să-și inventeze pretexte pentru ele. Însă acum nu are nimic din bucuria obișnuită. Drumul l-a speriat. Și probabil că nu e momentul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alunecare de desen copilăresc. Mă simțeam blocat: încercam să-i apreciez vârsta și nu puteam. Uitându-mă, văzui că revista pe care o citea era franceză, cu moda pariziană imediat următoare războiului și că rochia femeii era departe de modelele fotografiate în culori de pe paginile revistei. Avea înfățișarea unei intelectuale prinsă acum de curiozități feminine, ceea ce împlinea un cerc lăuntric, greu observabil, dar cert. Vrui să intru în vorbă cu ea (cum se obișnuiește în tren), trebuia un pretext, un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
va trăi mai departe în înflorirea, germinația ei fără sfârșit. Lung picotea, zâmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpânul adormit fericit, pe câmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică - depinde din ce unghi și cu ce suflet priveai - să rămână mărturie pentru evenimentele extraordinare ale acestui secol. 14. Trecură trei sau patru ani, trupele străine erau încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
evita partenerii, temîndu-se că l-ar pune Într-o situație de inferioritate) și de aceea Își cumpărase o masă de biliard pe care o montase În camera de zi, tot acolo unde Își ținea la Îndemînă bicicleta, binoclul, aparatul de fotografiat și alte elemente logistice nelipsite din recuzita oricărui spion competent. Jocul de biliard nu numai că Îl relaxa, dar În timp ce juca, Îi veneau tot felul de idei neașteptate, cu deosebire atunci cînd Îi reușea vreo lovitură mai deosebită. De această
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a fost Îngropat Într-un deplin anonimat, În cursul unei ceremonii discrete, la care au participat doar cîțiva dintre vecinii de bloc, cîteva foste membre ale fostului Cerc al Ascultătorilor Fideli și doi polițiști În civil, Înarmați cu aparate de fotografiat. S-a presupus că ar fi fost chiar dorința defunctei, deși dorințele unui om deja plecat din lumea noastră sunt totuși dificil de estimat. Dar În definitiv, poate că tocmai asta ne oferă șansa de a vorbi În numele lui! Cineva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nevoie de mai mult. Atîta doar că acum nu era vorba de cai, ci de pneurile mașinii. Pregăti totul cu minuție, timp de cîteva ore, Împachetă dispozitivul Într-un sac de pînză, nu uită să adauge binoclul și aparatul de fotografiat, apoi se gîndi să-și facă ceva de mîncare, obișnuitele paste cu brînză. PÎnă atunci, Însă, Îi veni altă idee. Simțea În vîrful degetelor acea furnicătură plăcută, cunoscută numai jucătorilor cu palmares, și care indică fără dubiu o formă deosebit de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un dar minunat, chiar și atunci cînd doare. Maiorul Smith nu știa ce să creadă și de aceea nu crezu nimic; pentru a nu complica și mai mult lucrurile, se prefăcu că n-a auzit bine. Îi arătă lui Pablo fotografia reconstituită din cele două jumătăți și Îl Întrebă: — Prietene, recunoști cumva această persoană? — Bineînțeles, este fotografia tovarășului Cârlan, cînd era mai tînăr. — Dar cine e tovarășul Cârlan? — Cum se poate să nu știi, se miră Pablo, este un cadru de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
stres posttraumatic. Nu fi prostuță, zise Sylvia furând o căpșună și de data asta reușind să se ferească de palma lui Ronnie. Despici prea tare firul În patru. Era doar Îngrozită că ar putea cineva să scoată un aparat de fotografiat, ceea ce ar fi Însemnat ca o poză cu burta ei - pentru care n-a fost plătită - să apară În ziarele și revistele din toată lumea. Da’ chiar, ai dreptate, spuse Ronnie. Nu m-am gândit la asta. Cât ținuse conversația Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Tibetul și doi fotografi de la două agenții concurente (Associated Press și UPI) au plecat la granița chineză ca să surprindă imaginea liderului tibetan. Fiecare a închiriat un avion particular, fiecare și-a stabilit un traseu anume și amândoi au reușit să fotografieze liderul budist la coborârea din avion. Apoi a început cursa de reîntoarcere la redacție, cei doi ziariști țintind același scop - să publice primul fotografia. În final, omul de la Associated Press s-a recunoscut învins. A ajuns prea târziu. Colegul său
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pot constitui enunțuri autonome [...]. De fapt, titlurile-rubrică reprezintă o informație de gradul al doilea, o meta-informație”. (H. Mouillaud, J.-F. Tetu, 2003, p. 126) (4) Imaginea are nenumărate roluri, care - de regulă - sunt complementare. Amintim câteva din ele: Informativ. Orice fotografie spune ceva. Surprinzând un gest sau o situație de viață, putem spune că fotografia informează. Secretarul de redacție decide și alege ilustrația, întrebându-se ce spune și ce aduce în plus fotografia. Completează textul, îl repetă sau îl contrazice? Este
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
din enumerarea cuvintelor preferate, des pomenite de către politicianul respectiv. Un bun portret reprezintă de fapt o nemiloasă oglindă. Ne putem documenta direct, de la sursă, discutând față în față cu personajul nostru sau putem face același lucru privind atent nu o fotografie, ci cât mai multe. Instantaneele și portretele sunt cele mai bune. Din succesiunea acestor fotografii, vom elimina expresiile (nuanțele) întâmplătoare și vom reține pe cele care se repetă. Ele ne pot oferi o primă cheie de înțelegere: duplicitatea, ipocrizia etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
întâmplătoare și vom reține pe cele care se repetă. Ele ne pot oferi o primă cheie de înțelegere: duplicitatea, ipocrizia etc. De mare folos va fi pentru ziarist să urmărească în fotografii decorul, planul îndepărtat. Să zicem că personajul este fotografiat în casă. Ceea ce vedem în spatele personajului (obiecte, mobilier, cărți) poate face parte din portret, dezvăluind pasiuni, preferințe, stil de viață, nevizibile altfel. Aceeași logică stă la baza tablourilor cu natură moartă. Aglomerarea, prezența și poziția anume a unor obiecte spun
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
contactul vizual dintre el și cursanții săi, deoarece - așa cum accentuează ascultarea interactivă - se dezvoltă astfel un cadru propice și mai motivant pentru învățare); (3) exprimă emoțiile (într-un studiu efectuat de Hess, subiecții trebuiau să privească fotografiile unor femei, fiecare fotografie fiind executată în două exemplare - un exemplar era lăsat așa cum era, iar în celălalt, pupilele erau retușate, părând mărite; subiecților li se cerea o estimare a fotografiilor din perspectiva atractivității, cercetătorul observând că persoana din fotografia retușată trecea ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
consultant superior pentru o companie de cercetare din domeniul chimiei. De asemenea, are funcții importante de conducere în trei organizații voluntare. Atunci când nu lucrează 60 de ore pe săptămână, Jack pilotează avioane, navighează, merge cu caiacul și colecționează aparate de fotografiat. Când a fost întrebat cât mai intenționează să muncească, Jack a răspuns: „Probabil încă vreo 10 ani.” În cartea sa What Do You Want to Be When You Grow Up?, psihologul Dorothy Cantor subliniază că „importanța viziunilor antestabilite se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
clinic și la cercetarea științifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare științifică persoanele care nu sunt capabile să își exprime voința, cu excepția obținerii consimțământului de la reprezentantul legal și dacă cercetarea este făcută și în interesul pacientului. Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimțământul său, cu excepția cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului și evitării suspectării unei culpe medicale. Dreptul la confidențialitatea informațiilor și viața privată a pacientului. Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
instrument de codificare a expresiilor faciale de către C.B. Hjortsjo, un anatomist al carui domeniu de interes era descrierea schimbărilor vizibile la nivelul fiecărui mușchi al fetei. Hjortsjo a învățat cum să activeze fiecare mușchi de pe propria față, în mod voluntar, fotografiindu-și chipul, si descriind în desene și în cuvinte apariția schimbărilor, chiar dacă scopul sau nu era al elaborării unui sistem de măsurare. Ideea posibilității de stimulare a mușchilor faciali li s-a părut interesantă autorilor astfel că, timp de mai
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
de stimulare a mușchilor faciali li s-a părut interesantă autorilor astfel că, timp de mai bine de jumătate de an Paul Ekman și Wallace Friesen au învățat, cu ajutorul oglinzii, al textelor de anatomie, al acului și al aparatului de fotografiat, atât să-și activeze fiecare mușchi situat la nivelul fetei, cât și să "citească" reacțiile apărute. Concret, un neuroanatomist activă intenționat mușchiul prin înțeparea fetelor celor doi specialiști, inserând acul într-un mușchi sau altul, atunci când Ekman și Friesen nu
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
rezultatul obținut. Cu acul inserat, mușchiul era activat voluntar, iar activitatea electrică a locului în care era plasat acul verifica dacă era într-adevăr vorba despre mușchiul avut în vedere; când erau siguri că mușchiul activat era cel intenționat, isi fotografiau chipul. Cu timpul însă, Ekman și Friesen au diminuat această procedură, care nu era una tocmai confortabilă, utilizând-o doar atunci când aveau îndoieli. În plus, ei au ajuns la concluzia că metoda era oarecum limitată în sensul că, dacă există
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
care mușchii operează schimbări în apariția fetei, el a "descoperit cum zâmbetul adevăratei bucurii diferă de toate celelalte tipuri de zâmbete. Duchenne a studiat cum fiecare mușchi facial schimba apariția diferitelor părți ale fetelor oamenilor, prin stimularea electrică, si a fotografiat contracțiile musculare rezultate. (A condus experimentul cu o persoană care nu a simțit nici un fel de durere la nivelul fetei sale, astfel încât nu a fost deranjat de procedură). Cand Duchenne a privit fotografia în care subiectul zâmbea, prin activarea mușchiului
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]