4,121 matches
-
Braniște. Frângerea pâinii este o comuniune personală cu Iisus Hristos: După cum acest trup se unește cu Iisus Hristos, tot astfel noi ne unim cu El prin această pâine. Dar de ce Sfântul Apostol Pavel a adăugat: "Pâinea pe care noi o frângem". Este ceea ce se poate vedea întâmplându-se în Euharistie, nu pe cruce, unde se petrece contrariul. Dar ceea ce El nu a suferit pe cruce, suferă în producerea pentru tine și rabdă ca să fie frânt pentru a-i umple pe toți
DESPRE CARACTERUL COMUNITAR A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359649_a_360978]
-
adăugat: "Pâinea pe care noi o frângem". Este ceea ce se poate vedea întâmplându-se în Euharistie, nu pe cruce, unde se petrece contrariul. Dar ceea ce El nu a suferit pe cruce, suferă în producerea pentru tine și rabdă ca să fie frânt pentru a-i umple pe toți". În pâinea euharistică, toți creștinii formează o unitate, asemenea boabelor de grâu în pâine. În ea sunt adunate și strânse la un loc toate mădularele Bisericii, după cum în pâine sunt împreunate o mulțime de
DESPRE CARACTERUL COMUNITAR A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359649_a_360978]
-
Duhul și prelungește pe Iisus Hristos Cel comunitar și sobornicesc în fiecare mădular al Trupului Său. Căci, zice Sfântul Apostol Pavel: "Paharul binecuvântării pe care-l binecuvantam, nu este oare împărtășirea cu sangele lui Iisus Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtășirea cu Trupul lui Iisus Hristos? Căci o pâine, un trup suntem noi cei mulți, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine. (I Cor. X, 16-17). Dacă noi formăm un singur trup pentru că participăm la aceeași pâine
DESPRE CARACTERUL COMUNITAR A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359649_a_360978]
-
coincorporării noastre umane, sau mai bine-zis, al sfințirii noastre prin această biserică, după cum subliniază tot Părintele Profesor Ene Braniște. Constituirea Bisericii în ziua Cincizecimii este urmată imediat de revelarea naturii sale: "Și în fiecare zi, stăruiau într-un cuget... și, frângând pâinea..., luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii"(Fapte II, 46). Viața credincioșilor dobândește deci un stil euharistic comunitar: "Iar toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște"(Fapte II, 44). În lumina Înălțării și
DESPRE CARACTERUL COMUNITAR A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359649_a_360978]
-
se departă pământul mă resoarbe e frig și e-ntuneric în mine și-n afară și-n țurțurii ce umplu lumina mea de ceară cuvântul putrezește-n ungherul unui gând poemul moare moare cu fiecare rând iar pana-ncet se frânge cerneala curge peste închei aici e capăt e capăt de poveste Referință Bibliografică: Poem înlănțuit / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 660, Anul II, 21 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Sorin Olariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POEM ÎNLĂNŢUIT de SORIN OLARIU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359768_a_361097]
-
Mi-acoperă retina cu scrum din loc în loc. Pe răni lacrima curge din a ochilor ciuturi, Se-amestecă cu sânge și sapă mai adânc, Cad în genunchi și tălpile-i spăl în săruturi, De sub coroana grea, El vede cum mă frâng. Cu balsamul iertării îmi toarnă lin pe creștet, Îl lasă să se scurgă peste întregu-mi trup, Lumina Lui cea albă învăluie-al meu suflet, Voiam să-i curm durerea și spinii grei să rup. Dar El, cu-a Lui iubire
CLOPOTE NEGRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359124_a_360453]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 461 din 05 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului întrebări născând dileme semnul armei pe paftale cheile-s aicea, ia-le un zugrav și două steme călăreții vin în pâlcuri saltă spaimele din sânge încordarea care frânge multitudinea de tâlcuri coborau din munte cerbii se plecau în calea lor taine risipite-n zbor, toate cântecele ierbii o vioară din izvoare s-a oprit apoi și brusc păstrăvi străvezii ce-și usc solzii albi, pornesc să zboare Referință
O VIOARĂ DIN IZVOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359122_a_360451]
-
tuturor, Al tuturor femeilor, Al tuturor virginelor. Mă doare și când rupeți floarea, Când norii negri umbresc zarea, Dar ce mă doare cel mai rău, E lacrima din ochiul tău! Mă doare țâncul care plânge, Asta-i durerea ce mă frânge, Inima în piept se strânge, Lacrima-i plină de sânge. Mă doare când copilul tău, Copilul tău care-i și-al meu, Asta jur că mă dă gata, Când te-n treabă: unde-i tata? Știu că ai un nod
OI FI ŞI EU VREUN CASANOVA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359206_a_360535]
-
-l îngrijeam... Astăzi, iarăși plâng, când îi sap mormântul Când îi fac pomană sau colivă, dar Plânsul nu-i de bine, bătu-m-ar pământul... Vreau să fiu mai tare, însă-i în zadar... Că-s femeie slabă și mă frânge dorul Judecata-mi este-a inimii balanță... Mi-au luat lumina! Mi-au ucis feciorul Și pentru aceasta, nu este instanță, Care să-mi aducă dreaptă alinare! Care să-mi plătească pentru ce mi-au luat! Care să-mi răspundă
de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359213_a_360542]
-
zi să te fac mândră de mine, țara mea le vorbesc străinilor despre tine ca și cum ieri te-am văzut ultima oară (ți-aș fi scris o poezie de dragoste mi-ar fi fost atât de simplu dar am să-mi frâng inima o dată și încă o dată și am să-ți scriu o poezie de dor) Referință Bibliografică: scrisoare(La Mulți Ani, Țara mea) / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 700, Anul II, 30 noiembrie 2012. Drepturi de Autor
SCRISOARE(LA MULŢI ANI, ŢARA MEA) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359241_a_360570]
-
rănești din nou? palmele tale se rotunjesc pe umerii mei buzele tale îmi caută umbra gurii târziu dragostea mea atât de târziu... într-o zi vei realizacă-mi poți lua iubirea poți desface jurăminte care nu puteau fi desfăcute îmi poți frânge inima în douăodată cu a ta doar ca să te pot ierta dar niciodată n-ai să-ți poți lua înapoi cuvintelecare m-au ucis puțin câte puțin sărutul tău are gust de pelin nu îmi atinge gura astăzi Referință Bibliografică
SĂRUTĂ-MI TÂMPLA, UMĂRUL ŞI CE MAI VREI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359249_a_360578]
-
lună plină, vor scânci melancolie Sufletul cel singuratic când Lumina-l primenește... Și-n decorul nemuririi, dintr-o lume neștiută O vioară va mai naște un acord de primăveri Va mai suspina pământul într-o notă încă mută Vor mai frânge vocea morții amintirile de ieri... Referință Bibliografică: De dincolo / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 809, Anul III, 19 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345241_a_346570]
-
de curând plec. Când o să strâng bani destui pentru o chirie” Și Laura își pregătește plecarea, chiar dacă ziua asta împarte pereții unei case cu bărbatul care a bătut-o în ultimii 20 de ani, i-a rupt maxilarul, i-a frânt oasele mâinii și i-a spart sufletul în bucăți. „Cât de curând plec”, spune ea: “Când o să strâng bani destui pentru o chirie. Din păcate sunt greu de strâns”. Acum are două servicii, iar în timpul liber face menajul pentru câteva
„M-a lovit cu ușa de la sobă în cap. M-am gândit că, dacă vede sângele, poate să dea și mai rău și mi-am pus gluga”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338663_a_339992]
-
cuprinsă de văpaie, Când razele solare pe umeri se îndoaie, Râd florile cochete și ape solitare... În pântecul amiezii cad foi din calendare. Îngenunchind cadrane c-o singură privire, Aleargă timpu-n vervă, nu stă să mai respire. Pe trupul zilei frânte sub estivala ie, Măritul astru-și lasă suflarea rubinie. Pasc cerbii înserării din ierburi violete Și beau lumina caldă din margini de planete; În spicele-nnoptării se tânguie culoarea, Iar zarea gârbovită își mistuie savoarea. Se spulberă tăcerea peste uitate plângeri
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
sevă nouă. Prins de valul biruinței, nu mai simți înfipte-n minte Deznădejdi, tristeți, regrete... Străduința nu te minte! Curge-n fibre răsăritul, iar străjerii zilei sfarmă Pribegia căutării și vâltorile din karmă. Peste úmbrele din suflet lași fotonul care frânge Suflul rănilor arzânde din hematia ce plânge. (PREMIUL I la Concursul Internațional de poezie și proză scurtă organizat de redacția revistei MEMORIA SLOVELOR, ediția I/ 2015/ Râmnicu Vâlcea - sub egida Ligii Scriitorilor Români) Referință Bibliografică: POEZII DE GEORGETA MUSCĂ-OANĂ - PREMIUL
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
lui se înfruptă! Supărarea mea nu mai are hotar, Cum să vinzi ce ai primit în dar? Duhul Iancului fulgeră-n Munți, Se tulbură Râul de Aur sub punți, Speranțele noastre sunt tot mai nătânge, Fluierul Iancului în lacrimi se frânge, Ne dă târcoale tot mai lacomă hidra- Locul Steagului e-acolo, la Vidra! Nicolae Nicoară-Horia Drapelul de luptă al lui Avram Iancu Referință Bibliografică: Steagul Iancului nu-i de vânzare... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861
STEAGUL IANCULUI NU-I DE VÂNZARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340276_a_341605]
-
visat cu tine, Horea, mă iartă, Pe-Arieș la vale pașii tăi se-aud, Pașii tăi de-a pururi cu dureri în soartă Îți vor duce trupul spre-adevărul crud; Dezbrăcat de patimi, răstignit pe roată, Dup'atâta vreme vor să-l frângă iar, Sufletul tău tânăr însă niciodată, M-am visat cu tine și nu în zadar! M-am visat cu tine, Doamne, ce vedere, Cum nu mai văzusem alta sub văzduh! Lanțurile tale, grele de durere, S-au sfărmat deodată sub
M-AM VISAT CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340312_a_341641]
-
Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Poetic Acrylic Paintings by Duy Huynh # artpeople "Omul are două aripi: harul și libertatea." - Sf.Maxim Mărturisitorul o singură pasăre întinde sfoara vieții până când limita rezistenței se frânge într-un hohot râs sau plâns nici nu mai contează sunt semne că ești viu --------------- nici un rost te zbați să respiri să reziști să trăiești să reunești cele din tine holul crește descrește se ridică praful cu aspiratoare vișinii tuburi
DOUĂ ARIPI? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340381_a_341710]
-
manifest. Ne destrămăm cu ura și ranchiuna, Iar sufletul se face mai agrest, Se-adună-n inimi zgură, ca un lest, Spre noaptea minții ne-ndreptăm întruna. Când ne mascăm curajul sub cagulă, Iar forța o ascundem sub o glugă, Picioarele se frâng de la rotulă Și în genunchi cădem, în loc de fugă. Dar viața noastră încă ni-i destulă, Când ți se face milă de-a mea rugă. JAPONEZĂ Iar de va fi, să fie japoneză, Ca formă, așezată-n ikebana, Spre seară să
GREVĂ...JAPONEZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340416_a_341745]
-
iulie 2013 Toate Articolele Autorului Țară care mori săracă, Deși doliul te-nspăimântă, Demonii petrec și joacă, La înmormântare-ți cântă, Fetele și se dezbracă Și se vând și se descântă, Iar românii plâng și pleacă, Inima-n străini li-i frântă Neștiind ce să mai facă, Se-amăgesc și se frământă Și sperând că o să treacă Doar robia-i mai încântă. Nu lăsați țara să zacă, Mămăliga se-nfierbântă Și-o să explodeze dacă Va să vie clipa sfântă, Iar când lacrima
ÎNDEMN DE ZIUA IMNULUI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340511_a_341840]
-
ani. Având parte de o asemenea pregătire ajunsese vestit pentru priceperea sa și, ca să se dea intelectual, mai ales că umbla, așa cum știm, numai în halat alb și cu stetoscopul agățat de gât, a mai citit, noaptea când ceilalți dormeau frânți de muncă: După douăzeci de ani, apoi, prins de vraja poveștilor, Vicontele de Bragellone. Ajunsese să îndrăgească atât de mult viața și personajele din acele vremuri încât, atunci când a terminat armata, deși era foarte mâhnit și conștient că o viață
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
de copii de la școală”. Dacă te duci încărcat, nu ai cum să-i deschizi pe copii, să-i faci dornici să învețe”, povestește CEO-ul Intuitext Acei profesori operează cu etichete, iar o etichetă pusă unui copil poate să îl frângă. Când îi spui că e prost, că nu e în stare, că nu îl duce capul, că e pramatie nu arunci doar o vorbă în vânt, ci creezi realitate. „E foarte greu să repari ce i-ai făcut atunci. dacă
Cum se poate vindeca școala în țara în care 98,5% dintre profesori se consideră buni și foarte buni, iar 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Interviu cu Măriuca Talpeș () [Corola-blog/BlogPost/338354_a_339683]
-
fac? Tremuram tot, simțeam toporelul greu în mână firava, simțeam zvâcnirea sângelui, bătaia inimii porumbelului în cealaltă mână. A fost ultima dată când m-am simțit Stăpân. Aveam într-o mână pacea rănită, securea războiului în cealaltă. Cand un prădător frânge aripile păcii, un Stăpân o ucide și-o face ciulama. Am reușit să-i tăi gâtul din prima lovitură. Imaginea e una emblematica în propria memorie: capul porumbelului, așezat pe butuc, ochiul lui roșu, blând, privindu-mă fix, si picături
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
Unchiu Niculaie s-a împotrivit (și pe bună dreptate), promițându-mi, în schimb, că îmi va da o oaie cu mieluța în primăvară. Puteam să nu mă bucur? Dar un vecin care îi ajută Unchiului să cosească otava, mi-a frânt tot entuziasmul. Imediat ce oaia n-a mai mișcat, a scos brișca din buzunar și a scos ochii oii. Nu știu de ce-a făcut-o, nici n-am întrebat. Că și atunci, și astăzi, când îmi amintesc, mi se împăienjenează
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
se dobândește și se păstrează cu sacrificiu. Nu sacrificiul propriei persoane ci sacrificiul Lumii pentru Sine. De tăiat am tăiat-o; cum am tăiat-o, nu-mi amintesc. Știu că, pe urmă, Unchiu m-a dat deoparte și i-a frânt, cu o lovitură de topor sec, oasele din rana care scuipa sânge. Au urmat despicatul pieii, agățatul oii într-un crac gros de prun și explicațiile cum se dă pielea jos. - Așe, văd că pricepuși fuga. Mă duc oțâr pân-acas
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]