2,106 matches
-
a fost închis și o să lipsească un timp. Apoi nici nu i s-a mai spus ceva, îi auzea doar pe ceilalți vorbind, pe maică-sa și pe bunici, și tot ce putea face era să pună cap la cap frânturile auzite și să înțeleagă că ar fi fost un proces și o condamnare pentru că își folosise inteligența matematică nu numai la construirea nu știu cărei fabrici de avioane, ci și în slujba unui partid vechi sau a unor politicieni și că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zi de zi și convingerile ce se închegau treptat, nu spuse de părinții lui deodată, ca o lecție obligatorie pe care ar fi putut ușor s-o uite sau să n-o priceapă, ci închegate din vorbe ale lor și frânturi de vorbe puse cap la cap și exemple și din ce vedea în lumea încă foarte limitată pentru ochii săi abia deschiși către cele câte sunt și pe care n-ar fi avut cum să le înțeleagă în rostul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uitam la televizor fără să pricep ceva din emisiune, îi auzeam vorbind, la un moment dat strigând aproape unul la altul, însă nu reușeam să înțeleg despre ce vorbesc, nici măcar nu mă străduiam, și la urechea mea nu ajungeau decât frânturi de fraze. Am auzit vocea monotonă și rece a lui Meme, care ne privea pe sub rama subțire a ochelarilor, tremurându-și ușor capul, de parcă ar fi fost prea greu pentru gâtul și umerii lui subțiri: „A, frumoasă doamnă“, zicea, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca amețit și ore întregi i se părea că se află sub o vrajă în care vindecarea și iubirea și apropierea și binele sunt posibile. Pe urmă mintea lui se agăța de un gest din acea zi sau de o frântură de memorie sau de o vorbă mai veche sau de o supoziție, diseca, analiza, împărțea firele în firicele, vraja pierea ca orice vrajă și nu vedea în fața minții decât realitatea crudă și neagră, ori chiar mai neagră decât era, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
hotărât să reînceapă lupta, tot independent, dar împotriva otrăvurilor din el. Era cu un alt soi de luciditate, tristă și amară, dar nu se mai simțea prizonier. Cel puțin așa a crezut. Atunci a început să-și scrie gândurile pe frânturi de hârtie, pe caiete, pe colțuri de ziare pe care le lăsa răspândite pretutindeni în cameră, după ce i se strânsese un morman diform lângă bibliotecă, puțin îi păsa dacă și mai ales când avea careva să-și arunce privirea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de lucru scriind despre o călătorie și o moarte și o iubire și abia după un timp am înțeles că nu-i ficțiune, ci călătoria lui. Am continuat. Trebuia să spun totul, să mă eliberez pe mine de obsesia acelor frânturi de vorbe și de amintiri descoperite în ziua beției lui. Așa am scris cartea aceasta pe care acum ți-am citit-o, făcându-te să afli, sper, ce s-a petrecut cu el într-o parte din anii absenței tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o singură secundă de adorație din partea lor? Câte fete ca ea nu aveau nici cea mai vagă idee că obiectul adorației lor era o femeie Însingurată, profund nefericită și adesea plină de cruzime care nu merita nici cea mai infimă frântură din afecțiunea și atenția pe care i‑o acordau? Mi‑a venit să plâng pentru Anita și pentru toate prietenele ei care iroseau atâta energie În Încercarea de a se transforma Într‑o Shalom, sau Stella, sau Carmen, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prin brațele sprijinite de pervaz. Becul lămpii din spatele ei prinse viață, clipi o secundă ca un ochi iritat, apoi se stinse. Bulgărele de jar din șemineul mic și rudimentar - cîndva fusese camera unui servitor - se sfărîmă, risipindu-se În mici frînturi fragile. Kay trase ultimul fum din țigară, apoi strivi flacăra Între degetul arătător și cel mare. Stătuse În fața ferestrei mai bine de o oră. Era marți - văzuse cînd sosise bărbatul cîrn cu un braț schilod, și acum aștepta, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mici confidențe, să Împărtășească amintiri și apoi să se retragă brusc, de parcă ar fi dezvăluit prea mult. Lucrau Împreună de aproape un an, dar tot ce știa despre viața privată a lui Viv erau lucruri puse cap la cap din frînturi, scurte informații pe care le scăpase. Știa, de exemplu, că avea un trecut banal, că maică-sa murise cu mulți ani În urmă, că locuia cu taică-său În sudul Londrei și gătea seara, cînd se Întorcea de la lucru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen nu-și putea da seama de ce anume. Nu locuia acasă, cu Viv și tatăl lor; stătea la un unchi sau ceva de genul ăsta. Deși era bine-sănătos, din cîte se părea, lucra - și-a dat ea seama tot din frînturi de frază - Într-o fabrică ciudată, una pentru invalizi și cazuri de caritate. Viv vorbea Întotdeauna despre el Într-un mod deosebit; deseori spunea, de exemplu: „Sărmanul Duncan“, ca acum cîteva clipe. Dar tonul ei putea marca o limită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
hămesită mănînci și bundincă de la gunoi“. Vă jur că n-am avut habar cît e de adevărat pînă nu am ajuns aici. Continuară să pălăvrăgească. Duncan mai Îndepărtă murdăria de pe varză și luă din mîncare cu furculița. În timp ce mînca, prindea frînturi din conversația lui Fraser cu Watling, care se suprapunea peste conversația celorlalți. — Dar nu vrei să zici că avînd atîția comandanți aici și la Maidstone...? Nu auzi restul. Masa la care stăteau era pentru cincisprezece persoane, pusă pe dușumeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gura slab luminată a metroului. Puteau fi, foarte bine, milogi sau neguțători, refugiați dintr-un alt război, tot medieval, sau dintr-un război al viitorului, așa cum și-l imaginase H. G. Wells sau vreun alt scriitor mai ciudat... Apoi Helen surprinse frînturi din conversația lor: PÎnă peste cap! Ce-am mai rîs!; Două sute cincizeci de grame de ceapă și un mușchi de porc; A zis: „Are dinți ciudați“, la care-am zis: „Ar trebui să aibă dinți mai buni decît ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Kate. O s-o iei razna. Poate, dar mi-ar plăcea să am de ales. 11.57: Cada. Locul meu preferat. Aplecată peste cada goală, adun rățuștele și bărcuța eșuată, dezlipesc literele alfabetului care, de când vocalele au căzut În veceu, formează frânturi enervate cu iz croat (scrtzchk!) pe marginea căzii. Dezlipesc un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă cu mirosul de mormoloci, din câte Îmi amintesc. Apoi, Încep să dezlipesc dintr-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o parte din ea... începu el sfios. Deși mă concentram doar asupra cuvântării lui Henry, fac pariu că 99,9% din fetele adunate erau mai preocupate de drăgălășenia indiscutabilă a lui Henry decât de cuvintele lui. Julie era literalmente vrăjită. Frânturi șoptite de conversație mi-au ajuns la ureche. Crezi că e un Hartnett Hartnett? șușoti Jolene. —Ah, Dum-ne-zeule! Din neamul celor cu oțelul? murmură Lara. —D-a-a-a! Sunt un fel de Kennedy ai siderurgiei. Ar trebui să-l iei de bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dintre ei nu avea formă și culoare de inorog. Parcul era pustiu. Am închis ochii, ascultând zumzetul tăcerii. Nu mă simțeam bine, eram în continuare răcită și ușor amețită, dar mintea mea trebăluia de zor, adunând precum o furnică toate frânturile de întâmplări din ultima vreme, punându-le cu destoinicie cap la cap, în imprevizibila ei logică, încercând să separe realitatea de ficțiune. în mine creștea, din ce în ce mai viguros, dorința de a scrie la roman. — Ce-i cu tine, Martin, de zaci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Edi, un tip atât de simplu și de mărginit, atât de infatuat și de previzibil, să ademenească atâtea fete, așa cum un borcan fără capac și cu un rest de miere în el atrage toate muștele din univers. Se străduia, din frânturi, să deslușească, totuși, ceva din chipurile acelor fete și să redea acel ceva într-un desen. Măcar prin desene, acele fete ajungeau la el și se făcea dreptate. Se îndrăgostea, câteodată, de câte una dintre fetele pe care le aducea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de față. Nu mi-era adresat câtuși de puțin și venea din starea de semicomă În care se afla. Nu făcea referire la un timp anume. Era din nou „acum“ și iar „acum“, pentru veșnicie - infinit mai viu În acele frânturi de propoziții disparate decât În orice scrisese sau Îmi povestise vreodată În momentele de luciditate despre experiențele lui de pe front. Fuseseră Întotdeauna tabu. Amintiri de la Ypres și din alte orașe distruse, Încartiruiri În castele În afara liniilor frontului, viața În Kölnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a artei, așa cum există (ba Încă unul cu mult mai cuprinzător) pentru cea a naturii. Pericolul Însă, și În artă și În natură, este că tot accentul se pune pe ceea ce este creat și nu pe creație. Toate artefactele, toate frânturile de cunoaștere științifică au În comun un lucru: și anume, ele vin la noi din trecut, sunt relicve a ceva deja observat, dedus, formulat, creat și sunt astfel apte să treacă prin moara lui Linnaeus sau prin oricare altă moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
că văzuseră multe. Pe jumătate grec, pe jumătate armean, despre el circulaseră tot felul de zvonuri asupra diferitelor afaceri desfășurate atât în România cât și în Imperiul Otoman, dar nimeni nu știa cu exactitate cum își câștigase uriașa avere. Din frânturi de discuții Marius înțelesese că fusese armator, sau așa ceva. Se șoptea despre activitatea lui ca fiind un paravan la adăpostul căruia trafica arme pentru mișcarea naționalistă greacă, dar nimic dovedit. Sigur era faptul că ajutase foarte multe familii armenești din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
companie galantă. Se văd și uniforme românești. O garderobieră cu totul ispititoare, ale cărei picioare lungi de baletistă abia sunt acoperite de fustița roșie, culege expert trenciul lui Marius și pardesiul Smarandei. În timp ce depășesc grupul unor ziariști români și germani, frânturi din discuția lor animată ajung la urechile lui Marius. "...îngrijorare și teamă. Mai pot fi opriți rușii?". ".....doar o retragere temporară pe una din pozițiile stabilite dinainte. Armele minune promise de Führer vor restabili curând situația". Chiar în fața ușii restaurantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cei dintâi care-l vizitează la spital sunt căpitanul Apostol și subofițerul Caraiman. Amândoi își exprimă regretul pentru cele întâmplate, dar recunosc că avusese totuși noroc. Simplu fapt că trăiești poate fi considerat o minune. Ce s-a întâmplat acolo? Frânturile pe care le aud nu mă pot lămuri. Căpitanul ridică din umeri. Nimic deosebit față de ceea ce se întâmplă într-un bombardament. O torpilă cu explozie întârziată, o mare de oameni în jurul ei și rezultatul nu poate fi altceva decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu bara din față. Atent la drum, Marius privește în oglinda retrovizoare. Se pare că urmăritorii îi pierduseră, în spate nu mai este nimeni. Taie o curbă și brusc, din întuneric, un câine îi apare brusc în față. Pentru o frântură de secundă în lumina farurilor oarbe înregistrează ochii speriați ai animalului și urechile albe, lăsate pe spate. Instinctiv, încearcă să-l evite, dar roțile suprasolicitate nu rezistă la manevră și derapează. Caută să redreseze, dar trăgând prea tare de volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-se înainte reușește să arunce explozibilul prin ambrazură. Se trântește imediat la pământ, rostogolindu-se către o zonă mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără să își părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
respirație horcăită, la intervale rare. Apoi încetează de tot. Murise. Iovuț caută sub vestonul pătat de sânge plăcuța de identitate. În ultimele minute nu auzise nimic, ca și cum urechile iar fi fost înfundate, dar acum zgomotele îl asaltează din nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce-i Mâțule? Întreabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șovăie proiectilul. Explozia pur și simplu pulverizează tancul. O uriașă ciuperca roșie-galbenă se ridică spre cer cu un tunet infernal. Bucăți incandescente de oțel sunt împrăștiate peste tot. Una dintre ele aterizează sfârâind în apropierea lui Marius, topind zăpada. Pe frântura metalică foarte groasă se vede pictat cu litere de o șchioapă, afumate, WEHRMACHT. Lovește mulțumit cu pumnul în pământ. O treabă bine făcută și mai mult ca sigur băieții de dincolo se vor gândi mult mai bine înainte să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]