1,973 matches
-
a echipajului, a ucis lovindu-l în cap cu o găleată de fier pe cel mai bun tunar al său și, cel mai grav, a jefuit în 1698 un vas conațional, pe care-l bănuia că avea la bord permise franțuzești. Când s-a predat singur Amiralității în 1699, la Boston, știind că era urmărit pe toate mările ca pirat, își îngropase deja, zice-se, faimoasa comoară într-un loc nedescoperit vreodată. Spera în protecția Lorzilor care-l sprijiniseră, dar aceștia
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fost spânzurat public în 1701, pe Docul Execuțiilor din Londra. Uns cu catran, trupul său a stat expus pe estuarul Tamisei mult timp, spre pildă celor care s-ar mai fi apucat de piraterie. Ca o ironie a sorții, permisele franțuzești care l-ar fi salvat de la condamnare au fost găsite după 200 de ani, în Arhivele britanice. Ca proveniență, cei mai mulți dintre pirați erau marinari profesioniști, civili sau militari, care alegeau pirateria fie voluntar, din cauza condițiilor grele din marinăria legală, fie
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
spre noi venea o adiere mult mai seducătoare. Ea n-avea nimic de-a face cu național-comunismul. Această adiere avea sunet Beatles, imagine Hendrix, emblemă Angela Davies, era populată cu mulțimi de hippies. Avea filosofie marcusiană, leagăn american și baricade franțuzești. Era o adiere de generație. Un ritm ce răspundea celui interior și ne ademenea spre alte tărâmuri. Plecările în Occident erau posibile. La chioșcuri se vindeau reviste franțuzești, nemțești și englezești (de stânga, e drept). Am prins din plin generația
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
populată cu mulțimi de hippies. Avea filosofie marcusiană, leagăn american și baricade franțuzești. Era o adiere de generație. Un ritm ce răspundea celui interior și ne ademenea spre alte tărâmuri. Plecările în Occident erau posibile. La chioșcuri se vindeau reviste franțuzești, nemțești și englezești (de stânga, e drept). Am prins din plin generația în bluejeans și adidași. Generația care ciulea urechile la Europa Liberă să asculte știri și topuri. Ne păsa infinit mai mult de manifestațiile studențești de la Sorbona (1968) decât
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
acesta s-a instituit o mitologie istorică, pe care o învățăm la școală și în lumina căreia istoricii noștri își orientează cercetările. În faza de constituire a statelor naționale toate popoarele și-au alcătuit astfel de mitologii. Sunt cunoscute miturile franțuzești ale Ioanei d’Arc, Regelui Soare sau Napoleon Bonaparte. Dar iată, mai nou, istoricii lor consideră că, atât timp cât, din pudoare patriotică, mitul a lăsat deoparte anume adevăruri, forma aceasta de prezentare aduce prejudicii realității istorice. Specialiștii occidentali nu ascund faptul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
trebuit să fie noapte nu era decît o zi prelungă, nesfîrșită, marcată doar de alte ocupații: teatru în aer liber. "Acvariul", condus de impresarul Gunzburg, care se perfecționase aici pentru ca mai tîrziu să devină maestrul de la Monte Carlo, prezentînd operete franțuzești unde cînta ca o privighetoare actrița Simone Girard, arătîndu-și picioarele de o frumusețe perfectă, alături de actorul Huguenet care tocmai debuta pe scenă, "Ursul", restaurant reputat, cît și alte localuri cărora li se făcea turul în beții nesfîrșite: căci aici se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ambasadorul, cu felul său de a lua decizii rapide, a declarat că P.L.M.36-ul francez va acoperi cheltuielile unui expres care să circule zilnic spre Paris și, într-adevăr, timp de cîteva zile, un tren compus exclusiv din vagoane franțuzești a circulat între Roma și Franța. Cum însă aceste vagoane depășeau gabaritul numeroaselor tunele și a altor instalații de pe linia italiană, existînd riscul producerii unor accidente, această luare în posesie a căii ferate nu a durat, însă a dus la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fiind aproape orb, ofițerii din preajmă beau vinuri și lichioruri chiar sub nasul său. Unul dintre ei pe atunci tînăr căpitan cerea să i se toarne șampanie fină într-o ceașcă de cafea chiar în fața Mareșalului, afirmînd că era "cafea franțuzească!". De la acesta din urmă nu reținusem decît această trăsătură. Mai tîrziu urma să se facă bine cunoscut ca unul dintre ațîțătorii la revoluție, apărător al Dardanelelor și învingător în Asia Mică al armatei grecești în 1922, devenit Atatürk, primul președinte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
activitate, Contele Agenor Goluchowski era titularul acestor funcții. Trăit mult timp la București, era un vechi prieten al șefului meu, cu care avea multe afinități, prin gustul pentru răspunsul scurt și prompt, un caracter jovial și cu o educație foarte franțuzească (se căsătorise cu Prințesa Anne Murat). Avea o figură plăcută, foarte expresivă, încadrată de perciuni albi: un bătrîn frumos căruia nu-i dădeai vîrsta. Politica externă a Imperiului, în acest apus al domniei lui Franz Iosif, era pe cale de a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în franceză. Am acceptat fără să stau prea mult pe gânduri, căci - iată al doilea motiv - mă săturasem să văd cum dispar bietele mele cuvinte așternute pe hârtie, cuvintele românești sortite, pentru a fi publicate, să fie înghițite de cuvintele franțuzești ale traducătorului meu. Era o metamorfoză pe care n-o prea puteam controla, iar eu nu existam decât ca un nume - greu de rostit - pe coperta unei cărți... Recunosc că nu eram animat de ambiția de personaj schillerian a lui
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ți-e frig. — Lasă, că n-ai să mori de frig de 23 august, ricana Pastenague, și n-am înțeles dacă era umor newyorkez (voia să vedem un film cu Woody Allen care se petrecea înainte de 11 septembrie) sau bășcălie franțuzească, mai mult sau mai puțin gratuită. N-am murit de frig, dar când am ieșit din sală pe stradă era aproape de miezul nopții, m-am simțit ceva mai bine decât înainte: ceea ce dezmințea teoria de doi bani după care am
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mult caz. N. Iorga pretindea afi adus aici un program nou de luptă, când în realitate nu făcea decât să reia mai confuz ideile lui Slavici de la Vatra, adăugând de la sine onoarea pe care o avea atunci de "spoiala străină franțuzească". Prin asta continua germanismul "Junimii", în vreme ce poezia nouă se dezvolta tocmai prin rodnica înrîurire a simbolismului francez, care se strecura chiar în paginile Semănătorului. ST. O. IOSIF Ardeleanul St. O. Iosif (1875-1913) a părut cel mai în spiritul noului mesianism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare și era de asemenea fatal ca acele cuvinte să fie trântite în limbă fără a li se da, deocamdată, un contur mai românesc. Se știe cu câtă greutate cuvintele franțuzești au fost puse pe calupul limbii românești; așa, pentru verbul publier a fost ezitare între publicarisesc, publicuiesc, publicăluiesc, publiez, publicez, public...1 Și desigur că, pe lângă mania de a între-buința cuvinte franțuzești a celor care voiau să se arate 1
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai românesc. Se știe cu câtă greutate cuvintele franțuzești au fost puse pe calupul limbii românești; așa, pentru verbul publier a fost ezitare între publicarisesc, publicuiesc, publicăluiesc, publiez, publicez, public...1 Și desigur că, pe lângă mania de a între-buința cuvinte franțuzești a celor care voiau să se arate 1 L. Șăineanu, Ioan Eliade Rădulescu ca gramatic și filolog ă Buc., 1892î. învățați, mai era și o întrebuințare exagerată, nevinovată: invadarea cuvintelor netrebuitoare pe lângă cele trebuitoare, intrarea și fără bilet de legitimație
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
am văzut, făcut în numele acestor clase! Această clasă, "burghezia" - zic socialiștii, ca și Eminescu -, venită din Paris, cu gusturile exigente și stricate, având nevoie de un mare import de lucruri scumpe pentru satisfacerea acestor gusturi, dă grâul țăranului pe mătăsurile franțuzești și, cu cât "sus cresc cererile", cu atât "jos", din cauza formelor noi, "se-mpuținează pro-ducția"1. Clasele de jos sunt sărăcite, zic socialiștii, ca și Eminescu, printr-un număr nespus de mare de slujbași, "o droaie de prefecți, subprefecți, comisari
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ne erau acum familiare, grație stăruințelor lui Gruber; el ne făcea să le citim sau să-l ascultăm pe el citindu-le. într-o zi Gruber intră ca o furtună în casa lui Beldiceanu și, abia răsuflând, scoate un jurnal franțuzesc și ne citește sonetul, astăzi cunoscut dar atunci cu totul nou, al lui Arthur Rimbaud: A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu, voyelles, Je dirai quelques jours vos naissances latentes. Ce discuții au stârnit versurile acestea bizare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o maladie veche ce ar fi izbucnit acum 10-12 ani? „în urmă cu 10-12 ani”? „în anul X” (urma să precizeze anul și s-a răzgândit)? Cumva: „ S a zis în urmă cu vreo 10-12 ani că...” (exprimare stângace, topică franțuzească)? Admițând că cei 10-12 ani se scad din anul morții poetului, 1889, suntem purtați spre anii 1877-1879. Cine putea să fixeze aici debutul bolii lui Eminescu? Este epoca lui glorie ca poet, ziarist și chiar om politic (fusese revizor școlar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
înscrierea la școala unde tatăl său fusese dascăl. Se pare că motivul respingerii a fost extrema lipsă de inteligență, deși acasă el era mai degrabă un "omuleț grav", "taciturn", ciudat, singuratic și melancolic (Russell 1908: 16-17). Un manuscris muzical vechi franțuzesc pare să fi schimbat această stare de fapte: mama sa a povestit cum Chatterton s-a atașat foarte tare de acest manuscris, mai ales de majusculele tipărite în stil iluminat - pe această cale el a ajuns să învețe alfabetul și
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Dar Ț. aduce bune servicii scenei mai cu seamă ca traducător. Tălmăcește Mincinosul de Corneille (1895), Vânturătorii mărilor de Jean Richepin („Revista literară”, 1896), Hangița de Carlo Goldoni, strânge în volumul Comedii și monoloage (1892) versiunile sale la câteva piese franțuzești fără strălucire. Unele transpuneri sunt făcute în colaborare (cu Sever Moschuna, în 1893 - Aventuriera de Émile Augier, cu Ana Ciupagea - Muma din popor de Ernest Legouvé). Versificând cu excesivă ușurință, Ț. adună în Poeme pentru copii (1897), Rime vesele (1900
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
pe un scaun, ridică piciorul drept și-și arată gheata care, în adevăr, era de bună calitate. — Bune și ieftine, răspunde el, fiindcă numai Cilibi Moise știe să târ guiască. Dar de unde le-ai luat? — De la „Steaua albastră“, în Ulița franțuzească 298. — Și cât ai plătit? — Șase lei. — Șase lei?! exclamă toți într-un glas. Pe vremea aceea magazinul care avea cea mai bună încălțăminte gata era „Steaua albastră“, iar perechea de ghete de întâia calitate, marca Polak de la Viena, costa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Dar ea te iubește? / - Mă iubește. Bietul epileptic - căci Ionică era epileptic - era blând, bun, vorbea întotdeauna blajin și întotdeauna vesel și surâzător. Într-o vară bietul Ionică n-a mai venit la birt; necăjita lui viață se stinsese. Cuvintele franțuzești pe care le debita la sfârșitul fiecărui concert le învățase de la cocoana Anicuța. Cred că a murit târziu, în tot cazul a murit după evenimentele politice de la 1888, fiindcă în anii din urmă ai vieții lui își complectase cupletul politic
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aci „pertinența” - o calitate care nu te evidențiază prea mult - și frecvența deasă în vorbirea și în scrisul meu a lui „de altminteri”, prin care încerc să/și să mă nuanțez.) Scriu aceste rînduri avînd în față cele două ziare franțuzești pe care le cumpăr mereu: „L’Humanité” și „Le Monde”. Primul e ziarul PCF: informează selectiv și interpretează restrictiv, rigid. Al doilea, cu care mă împac cel mai bine din presa străină, e un ziar (de după-amiază) independent, impecabil prin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
impuse de logica normalității. „Le Monde” nu ridică tonul ca să convingă, o face cu mijloace intelectuale fine și oneste. După ce l-am comparat cu „Le Figaro”, celălalt cotidian de referință, risc să spun că e cel mai francez dintre ziarele franțuzești. *Recunosc, nu prea am ținut seama de maxima lui Quintilianus Non multa, sed multum. Din contra, am poftit multe, repede, fără răbdarea unor asimilări normale. Fascinat de detalii și subtilități, mi-am forțat, nu o dată, inutil, metabolismul intelectual. Am sărit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
expoziții, pornind de la cea mai bună lucrare din ea. Cronicile sale tindeau adesea să fie niște portrete ale artiștilor, deduse din totalitatea manifestărilor lor. Prețuia exactitatea, atît în privința datelor biografice, cît și a caracterizărilor. Grigore V. Coban a fost (termenul franțuzesc mi se pare mai potrivit) un bon viveur, spre disperarea nevesti-sii, care vedea că îi aduce în casă (în treacăt fie zis, nu întotdeauna dezinteresat) grupuri de necunoscuți: poeți, prozatori, pictori, ziariști sau chiar persoane fără nici unul din aceste titluri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și cu Radu. Aveam să ascult relatarea, mult după aceea, Într-o neuitată vizită la Pietroșița, În octombrie 1984, la o cină amicală, cu brânză și mămăligă, ceapă, măsline, fasole bătută cu usturoi, conserve de carne RDG, țuică și vin franțuzesc. „L-ați definit extraordinar În Anii de ucenicie... A avut o reacție fără măsură. Imposibil să-l potolesc, să-i demonstrez că era un elogiu, să-i recitesc măcar fraza. Câte n-a spus... nu se poate repeta. De altfel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]