1,984 matches
-
doua pasiune, În persoana unei ingenue de la Comedia Franceză, de care se Îndrăgostește ca un adolescent. Pocherul și curtezana - combinația perfectă pentru un final dramatic, care nu se lasă foarte mult așteptat. Într-o noapte stropită din belșug cu coniac franțuzesc și agrementată cu cochetării perfide de aceeași sorginte, tânărul amorez cade În capcana duplicității unui partener de pocher aflat pe mână cu perechea adversă, și inevitabilul se produce: pierde toți banii, pune la bătaie ceasul de aur și cele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o anumită literă În timp ce Îmi imaginez conturul ei. A lung din alfabetul fonetic englez (și la acest alfabet mă refer mai departe, cu excepția cazurilor când precizez că este un altul) Îmi evocă tenta lemnului ars de intemperii, În timp ce un a franțuzesc Îmi sugerează abanos lustruit. Acest grup negru mai include g tare (cauciuc vulcanizat) și r (o cârpă murdară de funingine care e sfâșiată). N, ca făina de ovăz, l, neputincios și prostănac, precum și oglinjoara de mână cu dos de fildeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tare (cauciuc vulcanizat) și r (o cârpă murdară de funingine care e sfâșiată). N, ca făina de ovăz, l, neputincios și prostănac, precum și oglinjoara de mână cu dos de fildeș a lui o, fac parte din grupul alb. Mă derutează franțuzescul on, pe care-l văd ca suprafața tensionată, care dă pe afară, a alcoolului dintr-un păhărel. Trecând la grupul albastru, găsim x-ul ca de oțel, z ca un nor de furtună și k semănând cu merișorul. Întrucât există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe fundalul pestriț, producându-ți delicata bucurie a unei satisfacții abstracte și totuși tactile. Într-un timp, era pasionată după pocher, joc introdus În societatea petersburgheză prin intermediul cercurilor diplomatice, și de aceea unele combinații au pătruns cu frumoasele lor denumiri franțuzești - brelan, pentru „trei cărți de același fel“, couleur, pentru toate cărțile de aceeași culoare și așa mai departe. Jocul cel mai popular pe atunci era pocherul cu cacealma la care jokerul Înlocuia orice carte și care era acompaniat de clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
modă („Ils se regardent tous deux, en se mangeant des yeux...“ „Elle est morte en fevrier, pauvre Colinette!...“ „Le soleil rayonnait encore, j’ai voulu revoir les grands bois...“ și multe altele). Compunea și el muzică duioasă, sentimentală și versuri franțuzești care În mod ciudat puteau fi scandate ca niște iambi englezești sau rusești, fiind marcate de un dispreț princiar față de plăcerea e-urilor mute. Se pricepea grozav la pocher. Întrucât se bâlbâia și pronunța cu dificultate labialele, a schimbat numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
țărmul mării), sclipind În praful roșiatic al aleii. Amintirea acelei amintiri este cu șaizeci de ani mai veche decât cea de-a doua, dar mult mai puțin obișnuită. Odată, prin 1908 sau 1909, unchiul Ruka era absorbit de niște cărți franțuzești pentru copii peste care dăduse În casa noastră; oftând fericit, găsi un pasaj care-i plăcuse În copilărie și care Începea așa: „Sophie n’est pas jolie...“ și mulți ani mai târziu, am oftat exact ca el, când am redescoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fi scârbit prea mult toată treaba asta, dacă profesorii mei nu s-ar fi străduit atât să-mi mântuiască sufletul. Mă acuzau că nu mă adaptez mediului Înconjurător; că „bravez“ (Îndeosebi presărând tezele mele de rusă cu termeni englezești și franțuzești, care Îmi veneau spontan În minte); că mă bat cu pumnii strânși, În loc să folosesc lovitura cu partea interioară a pumnului, ca o pălmuială, adoptată de bătăușii ruși. Dirigintele care nu prea se pricepea la jocuri, deși agrea virtuțile lor asociative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cititori să considere expatrierea sa drept Încă una din nenorocirile aduse de Revoluția din 1917. Numai În România opera lui Nabokov n-a putut să pătrundă În cei cincizeci de ani de comunism (deși elita intelectuală o cunoștea din traduceri franțuzești și din auzite). O jumătate de secol fără Nabokov - iată o situație rușinoasă și regretabilă. ALEX. ȘTEFĂNESCU . Drumul Spânzuratului (În fr. În orig.). Menționăm că notele din subsol aparțin versiunii românești (n. r.). . Formă. (În fr. În orig.). . Jos armele! (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Era încă la primele cuvinte din Macbeth. Studiul însă l-a condus spre fișarea Dicționarului-Tezaur al limbii române, spre ediții scolastice din Aristotel și Platon, spre scrierile ulterioare ale celor care au publicat în Desant ’83, spre enciclopedii de voiaj franțuzești din secolele XVII-XIX și spre câte și mai câte altele. Joia trecută i s-a retras permisul. N-am înțeles pentru ce, n-a putut să-mi explice din ce cauză. Faptul că își aducea soția după el în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
observă Ionescu. Urci tu și babalâcii. O să conducă cretinul. Eu opresc o mașină și aduc cucoanele. ― Să nu-ți facă vreo figură. ― Vezi-ți de treabă! Unde zici că stai? ― Intrarea Domnița Anastasia 1B. O casă roșie cu ferestre înalte franțuzești. ― Perfect. Cum te simți? Nucu Scarlat rânji descoperindu-și o parte din dinți. ― Cred că frica mă mai ține pe picioare. Încolo... Cârnul își strecură capul pe ușă. Râdea bine dispus încrețindu-și mult nasul. ― Mașina e la scară. Cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și toată lumea Începu să danseze. De-abia dacă am băgat de seamă, dar cred că dansam deja de vreo oră jumate când, cu coada ochiului, am văzut-o pe Sophia sărutându-l pe Hunter pe amândoi obrajii, probabil după obiceiul franțuzesc. Apoi și-a aruncat brațele În jurul gâtului lui și l-a Îmbrățișat, Înainte de a pleca. Hunter s-a Îndreptat imediat către noi, strecurându-se printre partenerii care făceau o minunată pereche Liz Taylor și Richard Burton, dansînd cu două fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu Începem să vedem niște reacții În presă, adăugă el. Apoi Îl privi pe Thackeray În ochi și spuse: Trebuie să aduci presa. Absolut nici o problemă, răspunse Thackeray cu sânge rece. Thack zâmbea ușor, cocoțat pe marginea unei vechi canapele franțuzești de la un capăt al studioului. Arăta cât se poate de relaxat În costumul Saville Row În stilul anilor ’60 și cămașa albă, lucrată manual, În pas cu moda. Se uită brusc la mine, spunând: —Sylvie are multe relații În New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a stat inima În loc când mi-am dat seama că stăteam la coadă În spatele lui Phoebe Calder. Esență a ceea ce reprezintă Nevestele Superbe din West Village, ea arăta radioasă. Avea Într-o mână un pachet cu Înfățișare șic de brânză franțuzească, iar În cealaltă mână ținea una dintre pungile de un galben pal de la propria-i firmă, PHOEBE BÉBÉ. Burtica Îi era ascunsă de o capă scurtă din tweed, iar pe dedesubt avea acei jeans foarte mulați, În stil Kate Moss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dacă poți să te Îmbolnăvești de depresie postnatală, atunci te poți Îmbolnăvi și de varianta maritală. —Minunată, am replicat, pentru că așa trebuie să răspunzi. Îmi doream să o Întreb: „Tu faci sex cu soțul tău Între mesele fastuoase cu brânză franțuzească și confecționarea de Îmbrăcăminte pentru copii pe care nu și-o permite nimeni?“. —Hunter mai călătorește În interes de serviciu la fel de mult cum obișnuia? Întrebă ea, În timp ce coada șerpuia Înainte. Aproape deloc, am mințit-o, gândindu-mă la cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de argint. Sticluțe cu apă aveau etichete cu cuvintele EAU BÉBÉ tipărite cu scris argintiu. Totul era de o perfecțiune delicată fals franțuzească, chiar dacă Phoebe nu avea nici urmă de sânge francez În vine. Era (În secret) din Miami. Nici urmă de Alixe Carter. Mă simțeam oarecum mai degrabă ușurată, căci eram atât de preocupată de chitanța de la hotel, Încât chiar nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
simți ca și cum ai fi Coco Chanel. Eu și Hunter ne petrecuserăm cea mai mare parte a după-amiezii colindând prin magazinele cu antichități de pe malul stâng. Magazinul nostru preferat era Comoglio, un magazin de decorațiuni minunat, care vindea produse din textile franțuzești la niște prețuri de care nu te puteai apropia, inclusiv catifea din mătase verde fistic la 300 Euro metrul. (Numai În Franța se poate așa ceva, oameni buni, numai În Franța). Pe la ora 4 eram deja epuizați și am fost ușurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spune că se înșela? Ca să fiu absolut sincer, în ziua înmormântării, același lucru îmi trecuse și mie prin cap. În loc să aștepte să i se dea de pomană, Rory și-a găsist o slujbă ca ospătăriță la cel mai scump restaurant franțuzesc din oraș. Nu avea experiență, dar l-a fermecat pe proprietar cu un zâmbet, cu picioarele ei lungi și cu chipul drăgălaș și, pentru că era fată deșteaptă, a învățat repede și și-a însușit regulile în numai câteva zile. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după ce eu și Tom am plecat de la Cosmic Diner, stăteam în același restaurant împreună cu Harry Brightman, mâncând de seară, bând vin și luptându-ne cu misterele universului. O seară cu mâncare și băutură Sâmbătă seară. 27 mai 2000. Un restaurant franțuzesc de pe Smith Street, din Brooklyn. Trei bărbați stau la o masă rotundă din colțul din fund, din stânga, al încăperii. Harry Brightman (fost Dunkel), Tom Wood și Nathan Glass. Tocmai au terminat de făcut comanda (trei antreuri diferite, trei feluri principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mea trecea „printr-o perioadă urâtă“. Traversa o criză și la cine altcineva putea face apel dacă nu la tatăl ei, oricât aș fi fost eu de prost și de incompetent? Am rezervat o masă la La Grenouille, același restaurant franțuzesc cu prețuri exorbitante și decorațiuni prețioase în stilul vechiului New York unde (nume șters) și cu mine o duseserăm să își sărbătorească a optsprezecea aniversare. A apărut purtând colierul pe care i-l trimisesem, frate geamăn cu cel care provocase atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un diamant. Becalizare sau civili zație occidentală ? Ambele... Flori de mucegai... Un rahat imens prin care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să privești flăcările în cămin. În zorii zilei de sâmbătă, conu Costache le putea face pe amândouă. Începuse să fulguiască și privise o vreme pe fereastră, către Calea Victoriei. Acum se uita la flăcări. Își terminase cafeaua turcească, dreasă cu coniac franțuzesc, ca să-i treacă supărarea cu dispariția cufărului, trecuse cu ochii peste anunțul din Universul, remarcase fără să se mire că a fost plasat între două reclame tâmpite. Oare ce prestigiu are Poliția, dacă cererile ei sunt puse lângă un anunț
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se scuză față de gazde pentru întârziere: vin direct de la Operă, unde protagonista ridicase, ca totdeauna, sala în picioare. După câteva minute de amintiri pe tema petrecerilor de Anul Nou din trecutul apropiat, domnul Hristea Livezeanu le-a arătat o caricatură franțuzească din Figaro, în care era o masă festivă, frumos aranjată, și dedesubt era scrisă mărunt replica amfitrionului: „Vă rog, fără politică și fără Afacerea Dreyfus!“ Iar în partea de jos a paginii, aceeași masă, devastată, cu oaspeții bătuți măr și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Petkovici trasa linii pe fața de masă cu degetul muiat În vin. — Prima regulă este să nu lovești niciodată În flancuri. Zdrobește centrul. Colonelul Hartep era destul de treaz. El se lăsă pe spate În scaun, fumând. — Ia măcar puțin muștar franțuzesc și doi lăstari de pătrunjel. Dar nici unul din subalternii săi nu-i dădeau nici o atenție. El zâmbi Înțelegător și le umplu paharele. Zăpada Începu să cadă iar și, printre troienele purtate de vânt, dr. Czinner Îi văzu pe țăranii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cât sunt de demne de Încredere ghidurile lui făcând călătorii incognito, consultând cele mai bune surse și cei mai valoroși experți. Obiectivele de interes erau prezentate cu steluțe. Fiii lui duc afacerea mai departe, dezvoltând-o. În 1846 apar edițiile franțuzești și În 1861 cele englezești. Locuitori din Est End-ul londonez. Charles Reade (1814-1884), romancier englez care a scris mai ales despre injustițiile sociale ale epocii sale. Condițiile din Închisori, azile de boli mentale, de pe navele de pescuit, acestea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spunea Rugăciunea de Recunoștință, și o mie de pisici, pe când sufla nesățios, răcind acel lichid roșu și gros în care plutea o infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții, și preoții râseră de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]