19,543 matches
-
podiumul la ŤMiss Credit Româniať" (visurat.ro); "piața e plină de Ťbunăciuniť. O Ťbunăciuneť este, prin definiție, ALT| femeie decât a lui" (deaia.wordpress.com). Inevitabil, uzul lărgește sensul și elimină restricțiile inițiale: din contextul discuției putem afla că în fraza de pe un forum - "Am ajuns la concluzia că bunăciunile circulă cu mașina" (utilizatori.ro) - vorbitorul nu se referă la femei, ci la bărbați; într-o poezie (tot din internet), apare formula "într-o bunăciune de zi" (hermeneia.com). Ultimul exemplu
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
are țâșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
are țâșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
încetul cu încetul, până ce gândurile ei s-au confundat cu glasurile acelor oameni dezgustători care își închipuiau c-au omorât-o. A recunoscut îndată vocea lui Le Monsieur vorbind în franceză cu mercenarii care-l însoțeau peste tot. Uneori rostea fraze în spaniolă, ca să înjure. Era sigură c-o căutau disperați. Precis credeau că fusese atinsă de glonț. Se învinuiau unul pe altul că nu mai apărea cadavrul saharienei. S-au apropiat atât de mult, că aproape le simțea răsuflarea grea
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
serie de sintagme în limbajul de lemn al unei anumite epoci deranjează - aceasta, însă, până la momentul în care realizăm că autorul utilizează codul și jargonul marxist pentru a-i bascula pe cenzori și activiști pe propriul lor teren. Printr-o frază "pe linie", se introduc, cu o naivitate bine jucată, autori "reacționari" și teme interzise în obsedantul deceniu. Eseistica de maturitate a lui Alexandru Paleologu se înscrie, nolens-volens, în orizontul strâmt de așteptare oficială de la finele epocii dejiste. Concesiile făcute, formale
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
al straniului Aubrey de Vere, ci doar extind, pe câteva coordonate simbolice, mostre de text matein. Mostre, altminteri, după cum știm, lapidare și absconse. Sunt, între acestea toate, observații sclipitoare, pe care Cornel Mihai Ionescu le camuflează cu intenție în spatele unor fraze cu mult mai liniștite și mai lipsite de violența ideii. Disimularea e într-atât de rulată de la o pagină la alta, atât de insistent exercitată, încât devine viciu. Jocul permanent al ascunderii sensului, practicat cu enorme delicii de autorii barochizanți
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
caracterul. Și aceasta deoarece, după cum ne explică, inteligența e "de moment", efectele ei fiind "pasagere". În cazul în care nu se sprijină pe structura fermă a caracterului, se irosește, decade. Caracterul, în schimb, rămîne constant. E etalonul lui însuși. În fraza citată, Maiorescu vorbește ca un bătrîn care a cunoscut lucrurile și consecințele lor. Aforismul său e o concluzie extrasă atît din viața literară, cît și din cea politică". Altfel spus, se manifestă teama de mobilitate a insului conservator , ce poate
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
Neculce estimp - este ca săninul cerului și ca încetul mării: acmu este senin și se face nuor, acmu este mare lină și se face furtuna. Dacă experiența exilului i-a folosit la ceva, naratorului ea îl face să scrie această frază tulburătoare, unică în literatura noastră. Chinuit de dorul țării, hatmanul suferă până în ziua când însuși țarul Petru cel Mare îl slobozește cu mărinimie, spunându-i lui Dimitrie: Dacă nu va să șadză, volnic să fie. Dumnezeu să-i agiute să
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
și nu are grosolănia polemiștilor care atacă mai mult dintr-o tresărire temperamentală decît în virtutea unei arte a cuvîntului. Pe scurt, un spirit revărsîndu-și diatribele asupra celor pe care îi disprețuiește. Cu un simț prozodic spontan, știind cînd să oprească fraza și cînd s-o continue, Mircea Platon alternează savuros erudiția cu anecdota și cu ironia: "Diferența dintr SUA și UE a rămas, pentru mine, imortalizată într-o imagine prinsă la un buletin de știri din timpul bătăliilor diplomatice privitoare la
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
tulburat și mă urmărește. Din toate punctele de vedere. Piesa aceasta este ca un poem scris în transă. Dintr-o singură mișcare de condei, un poem ca un vis, derulat cu ritmuri și intensități diferite, cu repetiții de cuvinte, de fraze, de gesturi. Un poem absurd și oniric, în care l-am regăsit pe Beckett topit în emoții și cuvinte-imagini. Am citit această piesă cam acum zece ani, mai exact, atunci cînd Dabija făcea "Creatorul de teatru" la Act. Universul ludic-cinic
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
pe care spectatorul poate să-l facă mai tare, astfel, pe lîngă un personaj sau altul, prelungit de dublul său este consistent. Ideea regizorului se susține nu doar filosofic, să spunem. Ci și prin acea repetitivitate - de cuvinte sau chiar fraze - din textul lui Thomas Bernhard, despre care aminteam mai devreme. Numai Generalul este singur. Stăpîn total pe discursurile și demagogia lui, pe boli, pe mutilările de tot felul, pe handicapul emoțional pe care îl are. El nu poate fi salvat
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
un sentiment ciudat. Libertatea a golit de viață acel sediu" - notează Octavian Paler în confesiunile sale, evocînd cea dintîi seară de după căderea regimului, petrecută la o agitată adunare în sediul Uniunii Scriitorilor din București. Voit sau mai degrabă nu, aceste fraze amintesc însă puternic de atmosfera stranie și apăsătoare din romanul apărut în 1985. Bună parte din acțiunea de acolo se petrecea într-un azil de bătrîni izolat undeva pe malul mării, în vecinătatea unei mlaștini, a unor faleze de marmură
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
comentator gomos pe la cine știe ce revistă sau ziar în căutare de brațe de muncă disponibile. Sau poate îi va da Dumnezeu mintea de pe urmă și se va dedica activității literare, domeniu în care nu era chiar ultimul dintre novici. Enunț aceste fraze cu îngăduință și înțelegere, deși știu că-mi va primi cuvintele cu obișnuita aroganță - dacă nu va găsi cumva în ele un prilej de a-și reînnoi ura. Prin darea afară a șapte dintre cei care au construit, în ultimii
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
în urma unei crime din dragoste - fiecare din aceste episoade au detalii memorabile. Judecat după unghiul în care se așază spre a-și descrie subiectele, Adrian Oprescu este mai curînd un povestitor decît un prozator. Epica lui are oralitatea concisă a frazelor scurte și colorate lexical. Spiritul lui este prin excelență descriptiv, și nu analitic. De aceea, mai întotdeauna cînd povestește un episod, autorul nu face un pas înapoi spre fundalul reverberațiilor psihologice pe care le-ar fi putut stîrni episodul. Are
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Evident ficțiunea și realitatea nu se suprapun exact, ca jumătățile de pere. Teroarea perfecționismului în scris l-a torturat pe Joachim toată viața. Sute de caiete cu însemnări, notate la întîmplare, din care spicuia febril - mărturisește Georg Härwest, eroul romanului, - fraze stîngace, dar de o sinceritate devastatoare, incluzîndu-le în scrisorile de dragoste adresate unei fete care nu-l înțelegea, mersul fără oprire nopți în șir pe străzile Clujului învîrtind în gînd de sute de ori o frază; durerea strigătului care nu
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
Georg Härwest, eroul romanului, - fraze stîngace, dar de o sinceritate devastatoare, incluzîndu-le în scrisorile de dragoste adresate unei fete care nu-l înțelegea, mersul fără oprire nopți în șir pe străzile Clujului învîrtind în gînd de sute de ori o frază; durerea strigătului care nu poate ieși din chingile lui interioare - marea dramă a scriitorului, singura și cea mai tensionată, răzbate din această carte unică, ale cărei pagini puteau să fie semnate fără reținere și de un Kafka. Am ezitat mult
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
încleștară în părul lui uscat, plin de praful puțului de apă. Sângele lui se făcu foc, sufletul i se topi și viața i se scurse toată în mâinile lor." (pag. 109) Sinceritatea aceasta a stilului, lucrătura minuțioasă asupra sonorității fiecărei fraze, pshidelelismul arhaic sunt câteva din certele calități - remarcabile - ale Mariei Ellis. Numai că exercitarea lor bidimensională nu duce, de cele mai multe ori, prea departe. Fără o tramă palpabilă - și nu inventată simultan cu arborele genealogic narativ - și fără o conștiință a
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
sătenii îi spun ironic trăiască domnu poet / nu eu mi-am ales o asemenea meserie / sînt victima parcelor // orătăniile dorm de mult / amintirea se spulberă și apa îngheață // în soba mea țărănească focul e-o limbă de aur / ce șuieră fraze de basm / Paulina se piaptănă bem țuică fiartă și discutăm / despre structuralism și despre viitoarea mea crescătorie de melci / liniștea se face subtilă e-o vreme de scris capodopere / dar mie îmi vine să casc și treptat treptat/ adorm visînd
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
redundanță. Din această pricină, barbianismul lui este unul de esență, unul care derivă dintr-o structură asemănătoare a sensibilității și a gîndirii, și nu un fenomen de contaminare stilistică în urma unor presiuni conjuncturale. Prin tăietura cristalină a versului, prin pregnanța frazei, prin construcția, de multe ori eliptică, a întregului, Barbu Brezianu poate fi așezat firesc în descendența lui Ion Barbu, dar a acelui Ion Barbu care s-a eliberat el însuși de retorica baladescă și de pitoresc, pentru a se apropia
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
de Richard Wagner pe afișele italiene. Firește, nu este vorba de o premieră absolută. Din recomandările a căror lectură ne este la îndemână alături de Verdi, Wagner a mai stat de mai multe ori în astfel de poziții inaugurale. Totuși prima frază dintr-o prezentare pe Net notează: "cu Tristan și Isolda la Scala își lărgește orizonturile"... A fost startul unui proiect mai amplu de colaborare cu Opera din Berlin, unde Daniel Barenboim este director, acum invitat să dirijeze în Italia. După
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
pe măsură. Statura fizică o ajută. E o femeie înaltă, suplă, cu o frumusețe aparte, care pășește pe scenă cu naturalețea harului ei artistic. Ascultând-o la radio încerc să mi-o imaginez cum trece în scenă prin încrengăturile de fraze vehemente ale Isoldei, izbucniri de furie împotriva cavalerului Tristan care, aparent indiferent, o însoțește pe o corabie în drumul spre regele său, Marke, a cărui soție va fi. Cât de greu este de cântat omenește expresiv acest act întâi din
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el la 1851; și continua: "Să spui drept, răsipirea cea iute a trecutului mă umple de jale". în aceste două fraze din prima pagină a Studiei moldovene se află concentrat tot programul operei ulterioare a prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la capăt, ne frapează de la
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la capăt, ne frapează de la primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum i s-a spus, asemenea frază îl solicită direct pe
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]